ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2089/2011

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul Dâmbovița, prin Sentința penală nr. 316 din 11 octombrie 2006, a condamnat pe inculpații: 1. T.I., la 4 ani închisoare pentru infracțiunea de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (2) C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și cu referire la art. 1 lit. b) din Legea nr. 78/2000 (fapta de pretindere și primire de la C.M., denunțător, de bani și bunuri în valoare totală de 26.000 RON, la 5 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 10 lit. b) teza I și teza a II-a din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și cu referire la art. 1 lit. b) din Legea nr. 78/2000 (fapta de acordare de credite cu încălcarea normelor de creditare și neurmărirea, conform normelor de creditare, a destinației contractelor de creditare către SC G.C.

SRL). Sus-numitul inculpat, în baza dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a fost achitat sub aspectul săvârșirii infracțiunii de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (2) C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu referire la art. 1 lit. b) din Legea nr. 78/2000 (faptă denunțată de I.D.), precum și sub aspectul săvârșirii a trei (3) infracțiuni prevăzute de art. 10 lit. b) teza I și teza a II-a din Legea nr. 78/2000, cu referire la art. 1 lit. b) din Legea nr. 78/2000 (fapte constând în acordarea de credite cu încălcarea normelor de creditare și neurmărirea, conform normelor de creditare, a destinațiilor contractelor de creditare a SC X. SRL, SC N. SRL și SC C.C.

SRL. În baza dispozițiilor art. 33 lit. a) și ale art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor aplicate și executarea pedepsei cea mai grea, 5 ani închisoare. S-a făcut aplicarea art. 71 și a art. 64 lit. a), b) și c) C. pen. În baza dispozițiilor art. 254 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 10 din Legea nr. 78/2000, inculpatului i s-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen., pe durata de 3 ani și 6 luni. În baza dispozițiilor art. 255 alin. (5) C. pen., inculpatul a fost obligat să restituie denunțătorului C.M., suma de 26.000 RON; 2. C.M. la 2 ani și 6 luni închisoare pentru complicitate, prevăzută de art. 26 C. pen., la infracțiunea prevăzută de art. 10 lit. b) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

și a art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002, la 2 ani și 6 luni închisoare, pentru aceeași infracțiune, prevăzută de art. 10 lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și a art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002, la 1 an închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 37 din Legea nr. 82/1991, raportat la art. 289 C. pen., cu aplicarea art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, a art. 41 alin. (2) C. pen. și a art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002, precum și la 6 luni închisoare pentru infracțiunea de uz de fals, prevăzută de art. 291 C. pen., raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și a art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002. În baza dispozițiilor art. 33 lit. a) și a art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor și executarea pedepsei cea mai grea, de 2 ani și 6 luni închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71 și a art. 64 lit. a), b) și c) C. pen. În baza art. 10 din Legea nr. 78/2000, inculpatului i s-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen. pe durata de 2 ani; 3. Inculpata M.M., în baza dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a fost achitată sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 10 lit. b) teza I și teza a II-a din Legea nr. 78/2000, cu referire la art. 1 lit. b) din aceeași lege, a infracțiunii de fals intelectual, prevăzută de art. 289 C. pen., cu referire la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, a infracțiunii de uz de fals, prevăzută de art. 291 C. pen., raportat la art. 17 lit. c) din aceeași lege, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

(fapte privind SC X. SRL), precum și sub aspectul săvârșirii a câte trei (3) infracțiuni prevăzute de art. 10 lit. b) teza I și teza a II-a din Legea nr. 78/2000, cu referire la art. 1 lit. b) din aceeași lege, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., de art. 289 C. pen., raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., de art. 291 C. pen., raportat la art. 17 lit. c) din aceeași lege, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. (fapte privind pe SC G.C. SRL, SC N. SRL și SC C.C. SRL). 4. Inculpatul M.D. în baza dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a fost achitat sub aspectul complicității, prevăzută de art. 26 C. pen., la infracțiunea prevăzută de art. 10 lit. b) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

și de art. 10 lit. c) din aceeași lege, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. Conform dispozițiilor art. 334 C. proc.

pen., s-a dispus, în ce-l privește pe acest inculpat, schimbarea încadrării juridice a faptelor, astfel: - din infracțiunea prevăzută art. 37 din Legea nr. 82/1991, cu raportare la art. 289 C. pen., cu aplicarea art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 37 din Legea nr. 82/1991, raportat la art. 289 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) același cod, inculpatul fiind condamnat la 1 an și 6 luni închisoare; - din infracțiunea de uz de fals, prevăzută de art. 291 C. pen., raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în aceeași infracțiune, prevăzută de art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., inculpatul fiind condamnat la 1 an închisoare; - din infracțiunea prevăzută de art. 10 din Legea nr. 87/1994, raportat la art. 17 lit. g) din Legea nr. 78/2000, în infracțiunea prevăzută de art. 10 din aceeași lege, cu aplicarea art. 13 C. pen., inculpatul fiind condamnat la 1 an și 6 luni închisoare.

În baza dispozițiilor art. 33 lit. a) și ale art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor și executarea pedepsei cea mai grea, de 1 an și 6 luni închisoare. În baza dispozițiilor art. 81 C. pen., s-a dispus, în ce-l privește pe inculpat, suspendarea condiționată a executării pedepsei, pe durata termenului de încercare de 3 ani și 6 luni. Inculpatului i s-a atras atenția asupra consecințelor prevăzute de art. 83 C. pen. În baza dispozițiilor art. 348 C. proc. pen., s-a dispus desființarea înscrisurilor falsificate (borderouri de achiziții reținute a fi fost falsificate). Pe latură civilă, inculpatul M.D. a fost obligat să plătească părții civile Direcția Finanțelor Publice Dâmbovița, suma de 47.943,21 RON impozit pe profit, cu majorări și penalități, inclusiv dobânda aferentă.

Pentru a pronunța hotărârea, instanța a reținut următoarele: Prin rechizitoriul Parchetului Național Anticorupție - Serviciul Teritorial Ploiești, s-a motivat că la 22 aprilie 2004, 26 aprilie 2004, 28 aprilie 2004, această unitate a fost sesizată cu patru (4) autodenunțuri formulate de C.M., director al SC G.C. SRL Buciumeni, I.I., administrator al SC H.C. SRL Filipeștii de Târg, județul Prahova, I.D., împuternicit al SC X. SRL și SC H. SRL Filipeștii de Târg, C.M., administrator al SC G.C. SRL Buciumeni, în legătură cu obținerea a mai multor credite de la B.C.C. - Sucursala Târgoviște, în baza unor documente cu conținut nereal, ce reprezentau activitatea economică a societăților și situația patrimoniului diferită de realitate, creditarea având loc prin încălcarea normelor bancare și prin oferirea a diferite sume de bani, în acest scop, directorului sucursalei bancare, inculpatul T.I..

La 6 octombrie 2004, s-a dispus începerea urmăririi penale, verificările și actele specifice acestei faze evidențiind săvârșirea de infracțiuni de corupție și infracțiuni asimilate celor de corupție privind procedura acordării de credite bancare, astfel: A. Creditarea SC X. SRL - I.D., în octombrie 2002, cunoscându-l pe T.I., șef serviciu creditare la Sucursala Târgoviște a B.C.C., dorind să dezvolte o afacere, îl contactează pentru a se interesa în legătură cu obținerea a 2 miliarde lei credit. Cel solicitat a răspuns în sensul că poate beneficia numai de 600 milioane de lei, plafon maxim de competența sucursalei, și i-a relatat că este necesar să ruleze prin bancă mai multe sume de bani, i-a predat o listă cuprinzând documentația ce trebuie întocmită și i-a garantat că va obține creditul în 2 - 3 zile, în schimb pretinzând suma de 700 dolari USA.

Inculpatul a primit documentația și după ce a analizat-o sumar, i-a predat-o coinculpatei M.M., administrator de credite și i-a cerut să întocmească referatul de creditare. Aceasta, prin respectivul document, a propus acordarea creditului în condițiile în care documentația conținea date nereale privind beneficiara creditului. La 7 octombrie 2002, linia de credit a fost aprobată pentru 600 milioane de lei, dată la care inculpatul T.I. a primit cei 700 dolari USA. După acest moment, inculpații nu au urmărit respectarea destinației creditului; pentru suma de 568.405.359 RON ridicată în numerar și plătită către SC H. SRL neexistând acte reale, respectiv borderouri de achiziții, state de plată avans chenzinal, facturi emise.

B. Creditarea SC G.C. SRL: Societatea amintită a fost înființată în 2001, asociați și administratori fiind soții C.M. și M., obiectul de activitate constând în producția, prelucrarea, conservarea și comercializarea cărnii. În iunie 2003, C.M. dobândea calitatea de director, este împuternicit în relația cu băncile, el și soția lui având drept de semnătură în bancă. Denunțul lor a vizat creditele acordate (47) pe documente în curs de încasare și faptul că linia de credit pentru 45.091.000.000 RON au fost aprobate pentru că inculpatul T.I. a pretins și primit sume între 3 milioane - 7 milioane lei, altele în valută, bunuri, servicii, în total 260.000.000 RON. C.M. l-a cunoscut pe inculpat prin intermediul coinculpatului M.D., în iunie 2003 ei discutând în legătură cu posibilitatea de a obține credite pe documente în curs de încasare.

După ce un prim credit i-a fost acordat, inculpatul T.I. și-a manifestat dorința de a merge în deltă, soții C. suportând, în august 2003, cheltuielile ocazionate de deplasare, cazare, masă și ale familiei coinculpatului, suma fiind 20.000.000 RON. În continuare, începând cu al doilea credit, inculpatul T.I. i-a dat de înțeles coinculpatului că pentru a se merge mai departe cu sumele cerute, trebuie să-i dea lui bani. Ca atare, înainte de primirea avizului de la centrala băncii, inculpatul C.M. i-a dat 5 milioane de lei, sumă acceptată și primită efectiv. Pentru următoarele credite, soții C. i-au dat coinculpatului sume între 3 și 7 milioane de lei sau în valută, aceasta și pentru că inculpatul M.D.

îl încunoștințase pe C.M. că inculpatul T.I. cere și primește de la 100 dolari USA sau mai mult, în funcție de valoarea creditului. În noiembrie 2003, inculpatul T.I. a cerut și a primit de la C.M., doi porci în greutate de 80 - 100 kg. De asemenea, inculpatul pretindea și primea de la coinculpat, carne în valoare de 700.000 - 1 milion RON, produsul fiind ridicat de la puncte de desfacere deschise în municipiul Târgoviște. Ca manieră de lucru, s-a stabilit că mita s-a pretins și s-a primit pentru termenul scurt de acordare a creditului și pentru modul defectuos de acordare, documentația primită fiind analizată sumar și referatul de creditare cerut coinculpatei M.M. încălcând normele bancare: întocmirea cererilor de credite, asigurarea garanțiilor, prezentarea de documente justificative ce nu aveau la bază operațiuni reale.

Totodată, după acordarea creditelor, coinculpații T.I. și M.M., nu au urmărit destinația sumelor și nici dacă s-a schimbat aceasta, perioada infracțională întinzându-se până în decembrie 2003. În ce-l privește pe inculpatul C.M., în aceeași perioadă infracțională, cu intenție, repetat, a depus balanțe contabile semnate de el, cu conținut nereal, iar în evidența financiară a societății s-au evidențiat cecuri false și facturi fiscale fictive, astfel denaturând rezultatele, el a uzat de acestea pentru a obține nelegal credite (48), pentru unele schimbând și destinația cu consecința creării unui folos necuvenit atât pentru societate cât și pentru sine. C. Creditarea SC N. SRL Târgoviște: Societatea de mai sus îl avea, printre alții, ca asociat și pe inculpatul M.D., obiectul ei de activitate fiind producția, prelucrarea și comercializarea cărnii, inculpatul asigurând conducerea și neprezentarea în relația cu băncile.

Inculpații s-au cunoscut încă din anul 2000, an în care T.I. era contabil șef la B.R.S. - Sucursala Târgoviște. În perioada 13 august 2003 - 9 aprilie 2004, societatea amintită a primit de la B.C.C., Sucursala Târgoviște, 12 credite bancare în sumă totală de 8.820.000.000 RON, ele dându-i-se pe documente în curs de încasare (10), unul garantat cu cash colateral și altul cu garanții materiale. Creditele bancare s-au acordat cu încălcarea normelor bancare privind întocmirea cererilor de creditare, asigurarea garanțiilor, pe documente ce conțineau date nereale și nu s-au urmărit destinațiile, iar altele s-au utilizat în alte scopuri. Faptic, inculpatul T.I. primea cererile și documentația și după ce le analiza sumar, le preda coinculpatei M.M.

și îi solicita întocmirea referatului de creditare. S-a reținut că în toate cazurile, analiza documentației, întocmirea referatului, verificarea garanțiilor, avizarea referatului de către director, susținerea și votarea acestuia în Comitetul de credite, solicitarea și primirea avizului centralei băncii, angajarea contractului, aveau loc în decursul a câtorva ore, în aceeași zi. Activitatea infracțională a inculpatului M.D. s-a întins pe perioada 12 august 2003 - 9 aprilie 2004 și a constat în depunerea, cu intenție, repetat, la sucursala băncii, de balanțe contabile semnate de el, cu conținut nereal, borderouri de achiziții cu conținut nereal, el a uzat de acestea pentru a obține nelegal 12 credite, unele schimbându-le destinația, modalitate prin care a creat folos necuvenit pentru firma sa și pentru sine.

D. Creditarea SC C.C. SRL: Asociat unic și administrator al societății sus-numite, înființată la 28 iulie 2003, era N.M., obiectul de activitate fiind comerțul cu amănuntul, în principal produse nealimentare. Și această societate comercială, în perioada 10 septembrie 2003 - 23 ianuarie 2004, a beneficiat de două (2) credite în sumă totală de 1.750.000.000 RON. Ambele credite bancare au fost acordate cu încălcarea normelor bancare, pe baza unor documente justificative nereale și nu au fost urmărite privind destinația, maniera de acordare, avizare referate, vot în ședințele Comitetului de creditare, aprobare, astfel creându-se folos necuvenit. La cercetarea judecătorească au fost audiați inculpații, martorii de la urmărirea penală, precum și martori rezultați din dezbateri, respectiv A.N., C.M.

și C.I.. Totodată, la cererea inculpaților, s-a admis și s-a realizat o expertiză contabilă, obiectivele acesteia fiind verificarea modului în care s-au acordat, de către B.C.C. - Sucursala Târgoviște, credite bancare societăților comerciale interesând cauza, cum s-au constituit garanțiile cerute de normele legale și bancare, cum s-a efectuat urmărirea folosirii creditelor, comparativ stabilirii deficiențelor și responsabilității pentru fiecare activitate în raport cu prevederile legale și bancare în materia creditării. Urmare cercetării judecătorești, s-a reținut că în perioada octombrie 2002 - aprilie 2003, inculpatul T.I. a îndeplinit funcția de șef serviciu creditare, ulterior, director al respectivei sucursale bancare, el, alături de atribuțiile revenite potrivit normelor bancare având sarcini specifice în materia acordării creditelor.

Exemplificativ, inculpatul trebuia să consilieze solicitantul de credite, să avizeze referatul de credit, să voteze în Comitetul de credit, să verifice realitatea garanțiilor aduse.

Ca director, atribuțiile sale includeau conducerea, planificarea, organizarea și controlul activității sucursalei, să asigure relațiile cu clienții, conducerea și coordonarea, în integralitate, a activității de creditare, aceasta fiindu-i direct subordonată, conducerea și coordonarea activității de urmărire, de către administratorii de credite, a respectării destinației creditului, de constituire a garanțiilor, astfel încât acestea să fie îndestulătoare comparativ sumei creditate, acestea să fie reale, urmărirea încasării la termen a ratelor creditului, a dobânzii, comisioanelor, avizarea referatelor de creditare în considerarea calității de membru de drept în Comitetul de credite, precum și stabilirea verificărilor, de către personalul sucursalei, a activităților clienților beneficiari ai creditelor.

În acest context, în iunie 2003, inculpatul l-a cunoscut pe C.M., acționar la SC G.C. SRL, doritor să obțină credite, ceea ce s-a și întâmplat, astfel că în perioada iulie - decembrie 2003, societatea obținând 48 de credite cu valori între 157 milioane lei și 2 miliarde 500 milioane lei, total 45.091.000.000 RON. Pentru ca acordarea creditelor să se facă mai repede, în sensul că în aceeași zi în care s-au depus actele, inculpatul T.I., începând cu al doilea credit cerut și aprobat, a primit de la coinculpat și de la soția acestuia, C.M., sume între 3 milioane - 7 milioane RON în condițiile în care documentația nu îndeplinea, în totalitate, condițiile reglementate de normele bancare de creditare.

S-a mai reținut că inculpatul a mai primit, în noiembrie 2003, doi porci, iar săptămânal, cantități de carne valorând între 700.000 RON și 1.000.000 RON, achiziționarea făcându-se de la punctele de desfacere ale firmei coinculpatului, iar în august 2003, inculpatul și familia lui, împreună cu cea a coinculpatului, s-au deplasat în Deltă, cheltuielile fiind suportate de C.M.. S-a stabilit că, în total, inculpatul a primit bani, bunuri și servicii în valoare de 260.000.000 RON. Cele reținute au fost stabilite cu autodenunțurile inculpatului C.M., soției sale, declarațiile acestora de la urmărirea penală și de la cercetarea judecătorească, declarații martori, acte de creditare. Privind creditul acordat SC X. SRL, în sumă de 600.000.000 RON, acesta i s-a eliberat la 7 octombrie 2002, în perioada când inculpatul T.I.

îndeplinea funcția de șef serviciu creditare, dar I.D., director și împuternicit al respectivei societăți, referitor la suma de 700 DOLARI S.U.A. susținut a i-o fi dat în birou, probatoriul, având în vedere și contrazicerile denunțătorului, nu a stabilit, fără dubiu, dacă, în realitate, a avut loc luarea de mită. Referitor faptelor inculpatului C.M., probatoriul a relevat că acesta a formulat personal cererile de acordare a celor 48 de credite, a depus documentația completată cu conținutul nereal, fals și a uzat de aceasta în vederea obținerii sumei de 45.091.000.000 RON, total fiind cel care a schimbat destinația a peste 7 miliarde RON din credite. În favoarea acestui inculpat s-a reținut incidența dispozițiilor art. 19 din O.U.G.

nr. 43/2002 pentru că l-a autodenunțat și prin declarațiile date a facilitat identificarea și inculparea lui T.I.. În ce o privește pe inculpata M.M., administrator de credite la Sucursala Târgoviște a B.C.C., în atribuțiile căreia figura întocmirea referatelor de acordare a creditelor pe baza documentației depusă de solicitanți, prezentarea acestora în ședințele Comitetului de credite și votarea pentru acordare, ulterior urmărirea respectării destinației, s-a reținut că ea a încălcat normele de creditare, dar nu s-a dovedit că a urmărit obținerea de foloase sau bunuri, nu a cunoscut că inculpatul T.I. primea sume de bani, bunuri, servicii, nu a facilitat ca beneficiarii de credite să obțină foloase, astfel că în sarcina ei s-a dispus achitarea, în baza dispozițiilor art. 10 lit. d) C. proc.

pen. Totodată, probatoriul a reținut că aceeași soluție, respectiv achitarea în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen. operează și pentru celelalte fapte pentru care fusese trimisă în judecată. În altă ordine de idei, s-a mai probat că pentru abaterile de la normele bancare de creditare, organele specializate de control ale Băncii Carpatica le-au considerat a fi inerente începutului, de către inculpată, a activității profesionale. Referitor inculpatului M.D., reprezentant al SC N. SRL, acesta, în relația cu banca, a cerut acordarea de credite, el a depus documentația direct la coinculpatul T.I., acesta, după o analiză sumară, o solicita în biroul său, pe inculpata M.M. și îi cerea să întocmească referatul de creditare.

Astfel, în perioada 13 august 2003 - 09 aprilie 2004, SC N. SRL a obținut 12 credite în valoare de 8.820.000.000 RON, 10 pe documente în curs de încasare, unul garantat cu cash colateral și unul cu garanții materiale. La data judecării cauzei în fond, s-a constatat că suma creditată a fost rambursată. Inculpatul, la cererea creditelor, a prezentat balanțe contabile, adesea, nereale și a schimbat destinația unor sume astfel încălcând obligațiile asumate prin contractele de creditare. Același inculpat, personal, a întocmit borderouri de achiziții animale, a înscris prețuri mai mari, cu rezultatul înregistrării în contabilitatea societății, a sumei de 1.295.209.000 RON ca fiind cheltuită, deci reducând nereal profitul, bugetul statului fiind prejudiciat cu 338.366.500 RON.

Nu s-a reținut ca inculpatul să fi dat bani, bunuri, foloase pentru a i se acorda creditele. În ce privește reținerea, în sarcina acestui inculpat, a trei infracțiuni de fals, uz de fals, evaziune fiscală, pentru că nu s-a probat că acestea sunt în legătură directă cu infracțiunile de corupție, inclusiv raportul de expertiză contabilă stabilind că și-a diminuat profitul impozabil, fapta întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 10 din Legea nr. 87/1994 (întocmire incompletă, sau necorespunzătoare adevărului, a documentelor primare sau acceptarea de astfel de documente pentru împiedicarea verificărilor financiar-contabile, cu consecința diminuării veniturilor sau a surselor impozabile).

Împotriva sentinței, până la decizia penală nr. 43 din 08 aprilie 2009, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Ploiești și inculpații au declarat apel și recurs, o ultimă decizie în calea de atac a recursului fiind cea cu nr. 2374 din 30 iunie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. În rejudecarea decisă de instanța supremă, Curtea de Apel Ploiești, prin decizia penală nr. 43 din 08 aprilie 2009 a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Ploiești și de către inculpații T.I., C.M. și M.D., a desființat, în parte, sentința penală nr. 316 din 11 octombrie 2006 a Tribunalului Dâmbovița, a descontopit pedeapsa rezultantă, de 5 ani închisoare aplicată inculpatului T.I.

și în baza dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen., l-a achitat pentru infracțiunea prevăzută de art. 10 lit. b) teza I și teza a II-a din Legea nr. 78/2000, cu referire la art. 1 lit. b) din aceeași lege și cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (SC G.C. SRL). Privind pe același inculpat, s-a decis schimbarea temeiului legal al achitării pentru infracțiunea prevăzută de art. 10 lit. b) teza I și teza a II-a din Legea nr. 78/2000, cu referire la art. 1 lit. b) din aceeași lege, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., din art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., în art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen.

(SC X. SRL, SC N. SRL, SC C.C. SRL). Totodată, s-a decis limitarea conținutului pedepselor accesorii și al pedepsei complementare, la dispozițiile art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) și c C. pen. În baza art. 861 C. pen., raportat la art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere, a executării pedepsei de 4 ani închisoare și a pedepsei accesorii, pe durata termenului de încercare de 6 ani. Conform art. 863 C. pen., s-a dispus ca inculpatul să se supună măsurilor de supraveghere individualizate la pagina 36 a deciziei. Conform art. 359 C. proc. pen., inculpatului i s-a atras atenția asupra dispozițiilor art. 864 C. pen. privind revocarea sub supraveghere, a executării pedepsei.

Cu referire la inculpatul C.M., s-a decis descontopirea pedepsei rezultantă, de 2 ani și 6 luni închisoare în pedepsele componente. În baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen., inculpatul a fost achitat pentru săvârșirea complicității, prevăzută de art. 26 C. pen., la infracțiunea prevăzută de art. 10 lit. b) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și a art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002 și, respectiv, pentru infracțiunea prevăzută de art. 10 lit. c) din aceeași lege, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și a art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002. Privind pe același inculpat, în baza art. 334 C. proc. pen. s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor, din infracțiunile prevăzute de art. 37 din Legea nr. 82/1991, raportat la art. 289 C. pen., cu aplicarea art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, a art. 41 alin. (2) C. pen.

și a art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002 și, respectiv, cea prevăzută de art. 291 C. pen., raportat la art. 17 lit. c) din aceeași lege, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și a art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002, în infracțiunea prevăzută de art. 37 din Legea nr. 81/1991, raportat la art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., inculpatul fiind condamnat la 1 an și 6 luni închisoare. S-a mai dispus limitarea pedepsei accesorii la dispozițiile art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a lit. b) și c C. pen. În baza art. 861 C. pen., raportat la art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea, sub supraveghere, a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 3 ani și 6 luni. Conform art. 863 C. pen., pe durata termenului menționat, s-a dispus ca inculpatul să se supună măsurilor de supraveghere individualizate la pagina 37 a deciziei.

Potrivit art. 359 C. proc. pen., inculpatului i s-a atras atenția asupra dispozițiilor art. 864 C. pen. privind revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei. Totodată, s-a înlăturat, în ce-l privește pe acest inculpat, a dispozițiilor art. 64 lit. a), b) și c) C. pen. pedeapsa complementară pe durata a 2 ani. Privind pe inculpata M.M., s-a schimbat temeiul legal al achitării, din dispozițiile art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., în cel prevăzut de art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen., pentru infracțiunile prevăzute de art. 10 lit. b) teza I și teza a II-a din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 1 lit. b) din aceeași lege și, respectiv, de art. 10 lit. b) teza I și teza a II-a din Legea nr. 78/2000, cu referire la art. 1 lit. b) din aceeași lege, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

(pentru SC G.C. SRL, SC N. SRL și SC C.C. SRL). De asemenea, în ce o privește pe această inculpată, în baza art. 334 C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 289 C. pen., raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 și de art. 291 C. pen., raportat la art. 17 lit. c) din aceeași lege (pentru SC X. SRL), în infracțiunea prevăzută de art. 290 C. pen., și, respectiv din art. 289 C. pen., raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și din art. 291 C. pen., raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (pentru SC G.C. SRL, SC N. SRL și SC C.C. SRL) în art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., inculpata a fost achitată pentru infracțiunile pentru care s-a schimbat încadrarea juridică. Referitor la inculpatul M.D., s-a dispus descontopirea pedepsei rezultante, de 1 an și 6 luni închisoare, în pedepsele componente. În continuare, s-a dispus schimbarea temeiului legal al achitării inculpatului pentru complicitate, prevăzută de art. 26 C. pen., la infracțiunea prevăzută de art. 10 lit. b) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și pentru cea prevăzută de art. 10 lit. c) din aceeași lege, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., din art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. d) C. proc.

pen., în dispozițiile art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen. În baza art. 334 C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor, din infracțiunea prevăzută de art. 37 din Legea nr. 82/1991, raportat la art. 289 C. pen., cu aplicarea art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 și a art. 41 alin. (2) C. pen. și, respectiv, din infracțiunea prevăzută de art. 291 C. pen., raportat la art. 17 lit. c) din aceeași lege, cu aplicarea art. 41 alin. (2), în infracțiunea prevăzută de art. 37 din Legea nr. 82/1991, raportat la art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., texte de lege în baza cărora inculpatul a fost condamnat la 1 an închisoare. S-a dispus contopirea acestei pedepse cu pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 10 din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea art. 13 C. pen., inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, 1 an și 6 luni închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71 și a art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. În baza art. 81, cu referire și la art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 3 ani și 6 luni. În baza art. 359 C. proc. pen., inculpatului i s-a atras atenția asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei. Pe latură civilă, s-a înlăturat obligarea acestui inculpat de la plata sumei de 47.943,21 lei cu dobânda legală aferentă, către partea civilă Direcția Generală a Finanțelor Publice Dâmbovița, constatându-se ca fiind acoperit prejudiciul adus acesteia. S-au menținut restul dispozițiilor sentinței apelate.

S-a mai dispus comunicarea hotărârii definitive, către Oficiul Registrului Comerțului Dâmbovița. Decizia instanței de apel a fost atacată cu recursuri de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Ploiești, de inculpații M.D., T.I., C.M., M.M. și de către partea civilă ANAF Dâmbovița prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Dâmbovița. Parchetul și-a motivat calea de atac pe cazurile de casare prevăzute de art. 385 9 pct. 18 și pct. 14 C. proc. pen., în cadrul primului susținându-se că achitarea inculpatului T.I. sub aspectul infracțiunii prevăzută de art. 254 C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 în ce privește denunțul lui I.D., constituie o gravă eroare de fapt, de asemenea, tot consecința erorii de fapt o reprezintă greșita achitare a inculpatei M.M., iar în ce privește pct. 14, pentru toți inculpații, pedepsele au fost netemeinic individualizate.

Partea civilă și-a motivat recursul pe greșita înlăturare a obligării inculpatului M.D., de la plata sumei de 47.943,21 lei și a dobânzii, chiar în condițiile în care acesta a achitat respectiva sumă. Inculpații M.D. și T.I. și-au motivat recursurile pe cazurile de casare prevăzute de art. 385 9 pct. 1, 2, 9, 10 și 18 C. proc. pen., respectiv nu au fost respectate dispozițiile privind competența după materie sau după calitatea persoanei, instanța nu a fost sesizată legal, hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, instanța nu s-a pronunțat asupra unor probe sau cereri esențiale, de natură să influențeze soluția, s-a comis o eroare gravă de fapt având drept consecință greșita condamnare.

În încheierea de la termenul de judecată 26 aprilie 2011, alături de dezvoltarea cazurilor de casare, apărătorul ales al inculpatului M.D. a considerat că faptele acestuia sunt prescrise. Inculpatul C.M. și-a motivat recursul pe aceleași cazuri de casare, apărătorul său ales susținând, de asemenea, că faptele s-au prescris. M.M., în recurs, a solicitat schimbarea temeiului legal al achitării în cel prevăzut de art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. Pentru inculpatul M.D., apărătorul ales a susținut și că trebuie aplicat art. 741 C. pen. Recursurile nu sunt fondate pentru considerentele ce se vor detalia. În ce privește cazul de casare invocat de parchet, art. 385 9 pct. 18 C. proc.

pen. în ce-i privește pe inculpații T.I. și M.M., instanța de fond și cea de apel (apel inclusiv și până la decizia recurată), și-au motivat soluțiile de achitare prin coroborarea probatoriului administrat. Astfel, în ce privește denunțul lui I.D., examinându-se probatoriul de la urmărirea penală și cel de la cercetarea judecătorească, inclusiv depozițiile acestuia, nu a fost răsturnată prezumția de nevinovăție a inculpatului T.I. privind infracțiunea de luare de mită prevăzută de art. 254 alin. (2) C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 și cu referire la art. 1 lit. b) din aceeași lege, dubiul profitându-i. Motivarea soluției este argumentată și bazată pe aprecierea justă a probelor.

Referitor inculpatei M.M., de asemenea, instanțele, raportând situația de fapt la activitatea infracțională a acesteia, au motivat corect soluțiile de achitare, fie pe temeiul neîntrunirii elementelor constitutive, fie pe cel al temeiului fapta nu este prevăzută de legea penală, în cauză existând și actul de control intern bancar, acesta referindu-se la analiza aspectelor proprii atribuțiilor ei de serviciu, concluzionând că sunt abateri disciplinare.

În ce privește cererea preliminară formulată și motivată de către apărătorul ales al inculpatului M.D., reiterată și cu ocazia dezbaterii recursurilor, sunt de evidențiat următoarele: Potrivit art. 2 alin. (1) din Legea nr. 340 din 11 noiembrie 2009, instanța de judecată, din oficiu sau la cerere, poate solicita Curții de Justiție a Comunității Europene, să se pronunțe cu titlu preliminar, asupra unei întrebări ridicată într-o cauză și care se referă la solicita validitatea sau la interpretarea unuia dintre actele prevăzute în art. 35 parag. (1) din Tratatul privind Uniunea Europeană, în cazul în care apreciază că o decizie în această privință este necesară pentru pronunțarea unei hotărâri în cauza pendinte.

Conform alin. (2) al textului indicat, dacă cererea este formulată în fața instanței de recurs, solicitarea Curții de Justiție a Comunităților Europene de a se pronunța cu titlu preliminar este obligatorie, dacă aceasta este necesară pentru pronunțarea unei hotărâri în cauză. În art. 35 pct. 1 din Tratatul privind Uniunea Europeană, versiunea consolidată, se arată că instanța Curtea de Justiție a Comunităților Europene are jurisdicție sub rezerva condițiilor stabilite în acest text, de a da sentinței preliminare asupra valabilității și interpretării deciziilor-cadru și deciziilor, asupra interpretării convențiilor stabilite potrivit acestui titlu, precum și asupra valabilității și interpretării măsurilor pentru implementarea lor.

Din interpretarea coroborată a textelor amintite, se reține că pentru sesizarea Curții de Justiție trebuie să existe prezumția de pertinență a întrebărilor preliminare, altfel spus, instanța națională poate să trimită o cerere pentru pronunțarea unei hotărâri preliminare numai atunci când apreciază că dezlegarea întrebărilor pe care și le pune în legătură cu interpretarea sau soliditatea dreptului Uniunii aplicabil în cauză, îi este necesară pentru a soluționa cauza cu care a fost sesizată. Or, cele două întrebări puse de inculpat și apărătorul său, respectiv: 1) art. 37 din Legea nr. 82/1991 este în conformitate cu prevederile art. 8 și ale art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului; 2) art. 10 din Legea nr. 87/1994 este conform prevederilor și garanțiilor instituite de art. 6 pct. 1 din Convenție și art. 8 și 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, acestea nu întrunesc prezumția de pertinență a unei întrebări preliminare.

Această concluzie se impune deoarece, pe de o parte, dispozițiile art. 8 și 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului fac deja parte din dreptul intern urmare ratificării Convenției de către România și respectarea este verificată de instanța internă, iar, pe de altă parte, în cauză nu este incident niciun element de extraneitate. Nu în ultimul rând, Curtea reține că instanțele naționale au suveranitate completă pentru aplicarea sancțiunilor penale, iar Curtea de Justiție nu se poate pronunța pe posibilitatea de a incrimina a statelor naționale decât dacă trebuie interpretată o normă, ceea ce nu este cazul. Cu referire la cazurile de casare invocate în recursurile inculpaților T.I., C.M., M.D.

(art. 385 9 pct. 1 și 2 C. proc. pen.), potrivit dispozițiilor art. 13 lit. a) din O.U.G. nr. 43/2002, infracțiunile prevăzute în Legea nr. 78/2000 sunt de competența Direcției Naționale Anticorupție (fost Parchet Național Anticorupție la data faptelor) dacă, indiferent de calitatea persoanelor care le-au săvârșit, au cauzat o pagubă materială mai mare decât echivalentul în lei a 100.000 euro ori o perturbare gravă (deosebit) a activității unei autorități publice, instituții publice sau oricărei alte persoane juridice ori dacă valoarea sumei sau a bunului care formează obiectul infracțiunii de corupție este mai mare decât echivalentul în lei 9.500 euro (textul cuprinde toate actualizările în baza actelor normative modificatoare, publicate în M.O.

al României până la 23 decembrie 2004). De asemenea, potrivit art. 41 alin. (2) C. pen., infracțiunea este continuată când o persoană săvârșește, la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, acțiuni sau inacțiuni care reprezintă, fiecare, conținutul aceleiași infracțiuni. Ca atare, într-o asemenea situație, dacă prin acțiunile sau inacțiunile inculpatului, săvârșite în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, prejudiciul total depășește suma de 2 miliarde lei (200.000 lei noi), ne găsim în prezența unei infracțiuni continuate cu consecințe deosebit de grave.

Or, din economia textului sus-menționat, rezultă că, în cazul infracțiunilor continuate, prejudiciul se calculează prin însumarea (aritmetic, sumă) tuturor prejudiciilor cauzate de actele materiale (în acest sens, s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite, prin decizia dată în recurs în interesul legii, nr. XIV din 22 mai 2006, deci înainte de sentința fondului). Raportându-ne strict la activitățile infracționale ale inculpaților, realizată prin săvârșirea infracțiunilor descrise în art. 10 lit. b) și în art. 10 lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., rezultă că prejudiciul însumat cauzat depășește cu mult valoarea de 100.000 euro reținută în art. 13 alin. (1) lit. a) din O.U.G.

nr. 43/2000 în redactarea de la data săvârșirii faptelor. Cu titlu exemplificativ, Curtea va reține fapta inculpatului T.I. care, în calitate de director la Sucursala Târgoviște a B.C.C., în perioada iulie - decembrie 2003, cu intenție și în mod repetat, cunoscând că documentele depuse spre aprobarea creditărilor, nu îndeplinesc condițiile legale și pe cele bancare, a votat favorabil în ședințele Comitetului de Credite, acordarea a 48 de credite în sumă totală de 45.091.000.000 lei către SC G.C. SRL De asemenea, trebuie avut în vedere și cursul euro al B.N.R. din luna decembrie 2003, respectiv 4,065 RON. Față de cele arătate, apărările recurenților referitoare la nerespectarea dispozițiilor privind competența după materie și nelegala sesizare a instanței sunt nefondate.

De altfel, pe parcursul întregului proces penal, inculpații au criticat aspectele menționate, critici respinse just și legal. În ce privește susținerea, de către inculpații T.I., M.D., C.M., că faptele sunt prescrise, sunt de arătat următoarele: Potrivit dispozițiilor C. pen. în materia prescripției răspunderii penale, aceasta înlătură răspunderea, dar, conform art. 124, prescripția înlătură răspunderea penală oricâte întreruperi ar interveni, dacă termenul de prescripție arătat în art. 122 este depășit cu încă jumătate.

Or, cu privire la inculpatul M.D., întrucât ultimul act material al infracțiunilor de fals intelectual și de uz de fals a fost săvârșit la data de 9 aprilie 2004, rezultă că termenul legal de prescripție a răspunderii penale este de 5 ani plus jumătate, respectiv 7 ani și 6 luni și de împlinește la 8 octombrie 2011. De asemenea, pentru infracțiunea de evaziune fiscală reținută în sarcina aceluiași inculpat, în incriminarea prevăzută de legiuitor în art. 10 din Legea nr. 87/1994 (mai favorabilă aceluiași inculpat), termenul de prescripție este tot de 7 ani și 6 luni. Cum și această faptă a fost săvârșită de inculpat în perioada 12 august 2003 - 09 aprilie 2004, rezultă că nu s-a împlinit termenul de prescripție.

Referitor la inculpatul T.I., s-a reținut că faptele pentru care acesta a fost trimis în judecată sunt sancționate de legiuitor cu pedepse cuprinse între 3 și 5 ani închisoare, respectiv 5 și 15 ani închisoare. Or, aplicând dispozițiile art. 122 alin. (1) lit. b) cu referire la art. 124 C. pen., la data ultimului act comis, rezultă că prescripția răspunderii penale se împlinește cel mai degrabă în octombrie 2017. Din aceleași considerente ca cele indicate deja, răspunderea penală pentru infracțiunile de fals reținute în sarcina inculpatului C.M., se constată că termenul de prescripție prevăzut de art. 122 alin. (1) lit. d), raportat la art. 124 C. pen. se împlinește în iunie 2011. Referitor cazului de casare invocat, acela prevăzut de art. 385 9 pct. 18 C. proc.

pen., cercetarea judecătorească a relevat situația de fapt și vinovăția inculpaților prin analiza elementelor probatorii și a textelor de lege incriminatoare. Astfel, instanța de fond a evidențiat activitatea infracțională pentru fiecare inculpat cu raportare la documentația aferentă, declarațiile martorilor, expertiza contabilă, fișele posturilor, documentele societăților comerciale, bonurile de achiziții animale. Privind recursul inculpatei M.M., aceasta susținând că se impune achitarea sa în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen.

(faptele nu există), s-a reținut că aceasta a încălcat normele de creditare pentru creditele acordate societăților comerciale din cauză, a întocmit referate de acordare de credite cu date nesusținute de documentele justificative, a propus acordarea creditelor contrar normelor de creditare și a votat favorabil în ședințele Comitetului de Credite, nu a urmărit respectarea în totalitate a destinației sumelor, dar nu a urmărit obținerea pentru sine de bunuri sau foloase, nu a cunoscut că inculpatul T.I. primea bani, bunuri, servicii, dar faptele fie nu întruneau latura subiectivă, fie nu erau prevăzute de legea penală, cum s-a mai arătat, unele fapte fiind dezincriminate, art. 10 lit. b) teza I și teza a II-a din Legea nr. 78/2000 și cu referire la art. 1 lit. b) din Legea nr. 78/2000, art. 10 lit. b) teza I și teza a II-a din aceeași lege, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

și cu referire la art. 1 lit. b) din aceeași lege (Legea nr. 69/2007). Sub acest aspect, și privindu-i pe alți inculpați, pentru infracțiunile menționate deja, achitarea s-a întemeiat pe dispozițiile art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen. (inculpații T.I., C.M., M.D.). În ce privește reținerea, în favoarea inculpatului M.D., a art. 741 C. pen. introdus prin art. XX pct. 2 din Legea nr. 202/2010, Curtea Constituțională, prin Decizia nr. 573 din 3 mai 2011, deci anterior pronunțării prezentei, a constatat că acest text folosește o terminologie ambiguă, imprecisă, de natură a lipsi de previzibilitate norma, astfel încălcându-se prevederile constituționale referitoare la un proces echitabil, el nu se corelează cu prevederi C. pen.

cât și cu altele reglementate în legi speciale la care se face trimitere, și ca atare, s-a decis că dispozițiile art. 741 C. pen. sunt neconstituționale. Cum deciziile Curții Constituționale sunt general obligatorii, ea se aplică și inculpatului. Referitor cazului de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., orientându-se la pedepsele aplicate inculpaților, pedepse suspendate sub supraveghere sau condiționat, deci fără privare de libertate, instanța de fond și instanța de apel au acordat valențe corespunzătoare criteriilor generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., semnificație pericolului social al faptelor inculpatului T.I., calității acestuia, șef serviciu credite și director bancar, împrejurărilor comiterii lor, respectiv continuat, dar și datelor ce caracterizează persoana inculpaților, în afara lui C.M., în parte acesta, ceilalți nerecunoscând activitatea infracțională.

Cu referire la recursul declarat de partea civilă, din chiar motivarea acestei căi de atac (invocă art. 385 1 C. proc. pen.), partea susținând că se impune menținerea obligării inculpatului M.D. la plata despăgubirilor deși s-a constatat a-i fi acoperit prejudiciul (Dosar Î.C.C.J.), potrivit dispozițiilor art. 14 (3) lit. b) C. proc. pen., repararea pagubei făcându-se prin plată (aceasta a avut loc), acțiunea civilă fiind exercitată alături de acțiunea penală, inculpatul nu mai poate fi obligat să acopere un prejudiciu deja acoperit, și, deci, legal s-a constatat dezdăunarea părții civile. Pentru considerentele expuse, decizia instanței de apel fiind legală și temeinică, recursurile parchetului, părții civile și ale inculpaților fiind nefondate, în baza dispozițiilor art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., vor fi respinse. Potrivit art. 192 C. proc. pen., cu referire la art. 189 alin. (1) același cod, partea civilă recurentă și inculpații recurenți vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Ploiești, inculpații M.D., T.I., C.M., M.M. și de partea civilă A.N.A.F. prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Dâmbovița împotriva Deciziei penale nr. 43 din 8 aprilie 2009 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Constată că inculpatul C.M. este arestat în altă cauză. Obligă recurenții intimați inculpați la plata sumei de câte 1.500 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Obligă recurenta parte civilă la plata sumei de 600 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 23 mai 2011. Procesat de GGC - CL