ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2089/2011

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2089/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursurilor

de față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Tribunalul Dâmbovița, prin Sentința penală

nr. 316 din 11 octombrie 2006, a condamnat pe inculpații:

închisoare pentru infracțiunea de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin.

(2) C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41

alin. (2) C. pen. și cu referire la art. 1 lit. b) din Legea nr. 78/2000 (fapta

de pretindere și primire de la C.M., denunțător, de bani și bunuri în valoare

totală de 26.000 RON, la 5 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art.

10 lit. b) teza I și teza a II-a din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41

alin. (2) C. pen. și cu referire la art. 1 lit. b) din Legea nr. 78/2000 (fapta

de acordare de credite cu încălcarea normelor de creditare și neurmărirea,

conform normelor de creditare, a destinației contractelor de creditare către SC

G.C. SRL).

Sus-numitul inculpat,

în baza dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. d) C.

proc. pen., a fost achitat sub aspectul săvârșirii infracțiunii de luare de

mită, prevăzută de art. 254 alin. (2) C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr.

78/2000, cu referire la art. 1 lit. b) din Legea nr. 78/2000 (faptă denunțată

de I.D.), precum și sub aspectul săvârșirii a trei (3) infracțiuni prevăzute de

art. 10 lit. b) teza I și teza a II-a din Legea nr. 78/2000, cu referire la

art. 1 lit. b) din Legea nr. 78/2000 (fapte constând în acordarea de credite cu

încălcarea normelor de creditare și neurmărirea, conform normelor de creditare,

a destinațiilor contractelor de creditare a SC X. SRL, SC N. SRL și SC C.C. SRL.

În baza dispozițiilor

art. 33 lit. a) și ale art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea

pedepselor aplicate și executarea pedepsei cea mai grea, 5 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea

art. 71 și a art. 64 lit. a), b) și c) C. pen.

În baza dispozițiilor

art. 254 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 10 din Legea nr. 78/2000,

inculpatului i s-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii exercitării

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen., pe durata de 3 ani

și 6 luni.

În baza dispozițiilor

art. 255 alin. (5) C. pen., inculpatul a fost obligat să restituie

denunțătorului C.M., suma de 26.000 RON;

luni închisoare pentru complicitate, prevăzută de art. 26 C. pen., la

infracțiunea prevăzută de art. 10 lit. b) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea

art. 41 alin. (2) C. pen. și a art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002, la 2 ani și 6

luni închisoare, pentru aceeași infracțiune, prevăzută de art. 10 lit. c) din

Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și a art. 19 din

O.U.G. nr. 43/2002, la 1 an închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 37

din Legea nr. 82/1991, raportat la art. 289 C. pen., cu aplicarea art. 17 lit.

c) din Legea nr. 78/2000, a art. 41 alin. (2) C. pen. și a art. 19 din O.U.G.

nr. 43/2002, precum și la 6 luni închisoare pentru infracțiunea de uz de fals,

prevăzută de art. 291 C. pen., raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr.

78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și a art. 19 din O.U.G. nr.

43/2002.

În baza dispozițiilor

art. 33 lit. a) și a art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor

și executarea pedepsei cea mai grea, de 2 ani și 6 luni închisoare.

S-a făcut aplicarea

art. 71 și a art. 64 lit. a), b) și c) C. pen.

În baza art. 10 din

Legea nr. 78/2000, inculpatului i s-a aplicat pedeapsa complementară a

interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C.

pen. pe durata de 2 ani;

baza dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. d) C. proc.

pen., a fost achitată sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art.

10 lit. b) teza I și teza a II-a din Legea nr. 78/2000, cu referire la art. 1

lit. b) din aceeași lege, a infracțiunii de fals intelectual, prevăzută de art.

289 C. pen., cu referire la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, a

infracțiunii de uz de fals, prevăzută de art. 291 C. pen., raportat la art. 17

lit. c) din aceeași lege, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. (fapte

privind SC X. SRL), precum și sub aspectul săvârșirii a câte trei (3)

infracțiuni prevăzute de art. 10 lit. b) teza I și teza a II-a din Legea nr.

78/2000, cu referire la art. 1 lit. b) din aceeași lege, cu aplicarea art. 41

alin. (2) C. pen., de art. 289 C. pen., raportat la art. 17 lit. c) din Legea

nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., de art. 291 C. pen.,

raportat la art. 17 lit. c) din aceeași lege, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.

pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. (fapte privind pe SC G.C. SRL,

SC N. SRL și SC C.C. SRL).

baza dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. d) C. proc.

pen., a fost achitat sub aspectul complicității, prevăzută de art. 26 C. pen.,

la infracțiunea prevăzută de art. 10 lit. b) din Legea nr. 78/2000, cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și de art. 10 lit. c) din aceeași lege, cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Conform dispozițiilor

art. 334 C. proc. pen., s-a dispus, în ce-l privește pe acest inculpat,

schimbarea încadrării juridice a faptelor, astfel:

- din infracțiunea

prevăzută art. 37 din Legea nr. 82/1991, cu raportare la art. 289 C. pen., cu

aplicarea art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2)

C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 37 din Legea nr. 82/1991, raportat

la art. 289 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) același cod, inculpatul

fiind condamnat la 1 an și 6 luni închisoare;

- din infracțiunea de

uz de fals, prevăzută de art. 291 C. pen., raportat la art. 17 lit. c) din

Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în aceeași

infracțiune, prevăzută de art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.

pen., inculpatul fiind condamnat la 1 an închisoare;

- din infracțiunea

prevăzută de art. 10 din Legea nr. 87/1994, raportat la art. 17 lit. g) din

Legea nr. 78/2000, în infracțiunea prevăzută de art. 10 din aceeași lege, cu

aplicarea art. 13 C. pen., inculpatul fiind condamnat la 1 an și 6 luni

închisoare.

În baza dispozițiilor

art. 33 lit. a) și ale art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea

pedepselor și executarea pedepsei cea mai grea, de 1 an și 6 luni închisoare.

În baza dispozițiilor

art. 81 C. pen., s-a dispus, în ce-l privește pe inculpat, suspendarea

condiționată a executării pedepsei, pe durata termenului de încercare de 3 ani

și 6 luni.

Inculpatului i s-a

atras atenția asupra consecințelor prevăzute de art. 83 C. pen.

În baza dispozițiilor

art. 348 C. proc. pen., s-a dispus desființarea înscrisurilor falsificate

(borderouri de achiziții reținute a fi fost falsificate).

Pe latură civilă,

inculpatul M.D. a fost obligat să plătească părții civile Direcția Finanțelor

Publice Dâmbovița, suma de 47.943,21 RON impozit pe profit, cu majorări și

penalități, inclusiv dobânda aferentă.

Pentru a pronunța

hotărârea, instanța a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul

Parchetului Național Anticorupție - Serviciul Teritorial Ploiești, s-a motivat

că la 22 aprilie 2004, 26 aprilie 2004, 28 aprilie 2004, această unitate a fost

sesizată cu patru (4) autodenunțuri formulate de C.M., director al SC G.C. SRL

Buciumeni, I.I., administrator al SC H.C. SRL Filipeștii de Târg, județul

Prahova, I.D., împuternicit al SC X. SRL și SC H. SRL Filipeștii de Târg, C.M.,

administrator al SC G.C. SRL Buciumeni, în legătură cu obținerea a mai multor

credite de la B.C.C. - Sucursala Târgoviște, în baza unor documente cu conținut

nereal, ce reprezentau activitatea economică a societăților și situația

patrimoniului diferită de realitate, creditarea având loc prin încălcarea

normelor bancare și prin oferirea a diferite sume de bani, în acest scop,

directorului sucursalei bancare, inculpatul T.I..

La 6 octombrie 2004,

s-a dispus începerea urmăririi penale, verificările și actele specifice acestei

faze evidențiind săvârșirea de infracțiuni de corupție și infracțiuni asimilate

celor de corupție privind procedura acordării de credite bancare, astfel:

A. Creditarea SC X.

SRL - I.D., în octombrie 2002, cunoscându-l pe T.I., șef serviciu creditare la

Sucursala Târgoviște a B.C.C., dorind să dezvolte o afacere, îl contactează

pentru a se interesa în legătură cu obținerea a 2 miliarde lei credit. Cel

solicitat a răspuns în sensul că poate beneficia numai de 600 milioane de lei,

plafon maxim de competența sucursalei, și i-a relatat că este necesar să ruleze

prin bancă mai multe sume de bani, i-a predat o listă cuprinzând documentația

ce trebuie întocmită și i-a garantat că va obține creditul în 2 - 3 zile, în

schimb pretinzând suma de 700 dolari USA. Inculpatul a primit documentația și

după ce a analizat-o sumar, i-a predat-o coinculpatei M.M., administrator de

credite și i-a cerut să întocmească referatul de creditare. Aceasta, prin

respectivul document, a propus acordarea creditului în condițiile în care

documentația conținea date nereale privind beneficiara creditului.

La 7 octombrie 2002,

linia de credit a fost aprobată pentru 600 milioane de lei, dată la care

inculpatul T.I. a primit cei 700 dolari USA. După acest moment, inculpații nu

au urmărit respectarea destinației creditului; pentru suma de 568.405.359 RON

ridicată în numerar și plătită către SC H. SRL neexistând acte reale, respectiv

borderouri de achiziții, state de plată avans chenzinal, facturi emise.

B. Creditarea SC G.C.

SRL:

Societatea amintită a

fost înființată în 2001, asociați și administratori fiind soții C.M. și M.,

obiectul de activitate constând în producția, prelucrarea, conservarea și

comercializarea cărnii.

În iunie 2003, C.M.

dobândea calitatea de director, este împuternicit în relația cu băncile, el și

soția lui având drept de semnătură în bancă.

Denunțul lor a vizat

creditele acordate (47) pe documente în curs de încasare și faptul că linia de

credit pentru 45.091.000.000 RON au fost aprobate pentru că inculpatul T.I. a

pretins și primit sume între 3 milioane - 7 milioane lei, altele în valută,

bunuri, servicii, în total 260.000.000 RON.

C.M. l-a cunoscut pe

inculpat prin intermediul coinculpatului M.D., în iunie 2003 ei discutând în

legătură cu posibilitatea de a obține credite pe documente în curs de încasare.

După ce un prim

credit i-a fost acordat, inculpatul T.I. și-a manifestat dorința de a merge în

deltă, soții C. suportând, în august 2003, cheltuielile ocazionate de

deplasare, cazare, masă și ale familiei coinculpatului, suma fiind 20.000.000

RON.

În continuare,

începând cu al doilea credit, inculpatul T.I. i-a dat de înțeles coinculpatului

că pentru a se merge mai departe cu sumele cerute, trebuie să-i dea lui bani.

Ca atare, înainte de primirea avizului de la centrala băncii, inculpatul C.M.

i-a dat 5 milioane de lei, sumă acceptată și primită efectiv.

Pentru următoarele credite,

soții C. i-au dat coinculpatului sume între 3 și 7 milioane de lei sau în

valută, aceasta și pentru că inculpatul M.D. îl încunoștințase pe C.M. că

inculpatul T.I. cere și primește de la 100 dolari USA sau mai mult, în funcție

de valoarea creditului.

În noiembrie 2003,

inculpatul T.I. a cerut și a primit de la C.M., doi porci în greutate de 80 -

100 kg.

De asemenea,

inculpatul pretindea și primea de la coinculpat, carne în valoare de 700.000 -

1 milion RON, produsul fiind ridicat de la puncte de desfacere deschise în

municipiul Târgoviște.

Ca manieră de lucru,

s-a stabilit că mita s-a pretins și s-a primit pentru termenul scurt de

acordare a creditului și pentru modul defectuos de acordare, documentația

primită fiind analizată sumar și referatul de creditare cerut coinculpatei M.M.

încălcând normele bancare: întocmirea cererilor de credite, asigurarea

garanțiilor, prezentarea de documente justificative ce nu aveau la bază

operațiuni reale.

Totodată, după

acordarea creditelor, coinculpații T.I. și M.M., nu au urmărit destinația

sumelor și nici dacă s-a schimbat aceasta, perioada infracțională întinzându-se

până în decembrie 2003.

În ce-l privește pe

inculpatul C.M., în aceeași perioadă infracțională, cu intenție, repetat, a

depus balanțe contabile semnate de el, cu conținut nereal, iar în evidența

financiară a societății s-au evidențiat cecuri false și facturi fiscale

fictive, astfel denaturând rezultatele, el a uzat de acestea pentru a obține

nelegal credite (48), pentru unele schimbând și destinația cu consecința

creării unui folos necuvenit atât pentru societate cât și pentru sine.

C. Creditarea SC N.

SRL Târgoviște:

Societatea de mai sus

îl avea, printre alții, ca asociat și pe inculpatul M.D., obiectul ei de

activitate fiind producția, prelucrarea și comercializarea cărnii, inculpatul

asigurând conducerea și neprezentarea în relația cu băncile.

Inculpații s-au

cunoscut încă din anul 2000, an în care T.I. era contabil șef la B.R.S. -

Sucursala Târgoviște.

În perioada 13 august

2003 - 9 aprilie 2004, societatea amintită a primit de la B.C.C., Sucursala

Târgoviște, 12 credite bancare în sumă totală de 8.820.000.000 RON, ele

dându-i-se pe documente în curs de încasare (10), unul garantat cu cash

colateral și altul cu garanții materiale.

Creditele bancare s-au

acordat cu încălcarea normelor bancare privind întocmirea cererilor de

creditare, asigurarea garanțiilor, pe documente ce conțineau date nereale și nu

s-au urmărit destinațiile, iar altele s-au utilizat în alte scopuri.

Faptic, inculpatul

T.I. primea cererile și documentația și după ce le analiza sumar, le preda

coinculpatei M.M. și îi solicita întocmirea referatului de creditare.

S-a reținut că în

toate cazurile, analiza documentației, întocmirea referatului, verificarea

garanțiilor, avizarea referatului de către director, susținerea și votarea

acestuia în Comitetul de credite, solicitarea și primirea avizului centralei

băncii, angajarea contractului, aveau loc în decursul a câtorva ore, în aceeași

zi.

Activitatea

infracțională a inculpatului M.D. s-a întins pe perioada 12 august 2003 - 9

aprilie 2004 și a constat în depunerea, cu intenție, repetat, la sucursala

băncii, de balanțe contabile semnate de el, cu conținut nereal, borderouri de

achiziții cu conținut nereal, el a uzat de acestea pentru a obține nelegal 12

credite, unele schimbându-le destinația, modalitate prin care a creat folos

necuvenit pentru firma sa și pentru sine.

D. Creditarea SC C.C.

SRL:

Asociat unic și

administrator al societății sus-numite, înființată la 28 iulie 2003, era N.M.,

obiectul de activitate fiind comerțul cu amănuntul, în principal produse

nealimentare.

Și această societate

comercială, în perioada 10 septembrie 2003 - 23 ianuarie 2004, a beneficiat de

două (2) credite în sumă totală de 1.750.000.000 RON.

Ambele credite bancare

au fost acordate cu încălcarea normelor bancare, pe baza unor documente

justificative nereale și nu au fost urmărite privind destinația, maniera de

acordare, avizare referate, vot în ședințele Comitetului de creditare,

aprobare, astfel creându-se folos necuvenit.

La cercetarea

judecătorească au fost audiați inculpații, martorii de la urmărirea penală,

precum și martori rezultați din dezbateri, respectiv A.N., C.M. și C.I..

Totodată, la cererea

inculpaților, s-a admis și s-a realizat o expertiză contabilă, obiectivele

acesteia fiind verificarea modului în care s-au acordat, de către B.C.C. -

Sucursala Târgoviște, credite bancare societăților comerciale interesând cauza,

cum s-au constituit garanțiile cerute de normele legale și bancare, cum s-a

efectuat urmărirea folosirii creditelor, comparativ stabilirii deficiențelor și

responsabilității pentru fiecare activitate în raport cu prevederile legale și

bancare în materia creditării.

Urmare cercetării

judecătorești, s-a reținut că în perioada octombrie 2002 - aprilie 2003,

inculpatul T.I. a îndeplinit funcția de șef serviciu creditare, ulterior,

director al respectivei sucursale bancare, el, alături de atribuțiile revenite

potrivit normelor bancare având sarcini specifice în materia acordării

creditelor. Exemplificativ, inculpatul trebuia să consilieze solicitantul de

credite, să avizeze referatul de credit, să voteze în Comitetul de credit, să

verifice realitatea garanțiilor aduse. Ca director, atribuțiile sale includeau

conducerea, planificarea, organizarea și controlul activității sucursalei, să

asigure relațiile cu clienții, conducerea și coordonarea, în integralitate, a

activității de creditare, aceasta fiindu-i direct subordonată, conducerea și

coordonarea activității de urmărire, de către administratorii de credite, a

respectării destinației creditului, de constituire a garanțiilor, astfel încât

acestea să fie îndestulătoare comparativ sumei creditate, acestea să fie reale,

urmărirea încasării la termen a ratelor creditului, a dobânzii, comisioanelor,

avizarea referatelor de creditare în considerarea calității de membru de drept

în Comitetul de credite, precum și stabilirea verificărilor, de către

personalul sucursalei, a activităților clienților beneficiari ai creditelor.

În acest context, în

iunie 2003, inculpatul l-a cunoscut pe C.M., acționar la SC G.C. SRL, doritor

să obțină credite, ceea ce s-a și întâmplat, astfel că în perioada iulie -

decembrie 2003, societatea obținând 48 de credite cu valori între 157 milioane

lei și 2 miliarde 500 milioane lei, total 45.091.000.000 RON.

Pentru ca acordarea

creditelor să se facă mai repede, în sensul că în aceeași zi în care s-au depus

actele, inculpatul T.I., începând cu al doilea credit cerut și aprobat, a

primit de la coinculpat și de la soția acestuia, C.M., sume între 3 milioane -

7 milioane RON în condițiile în care documentația nu îndeplinea, în totalitate,

condițiile reglementate de normele bancare de creditare.

S-a mai reținut că

inculpatul a mai primit, în noiembrie 2003, doi porci, iar săptămânal, cantități

de carne valorând între 700.000 RON și 1.000.000 RON, achiziționarea făcându-se

de la punctele de desfacere ale firmei coinculpatului, iar în august 2003,

inculpatul și familia lui, împreună cu cea a coinculpatului, s-au deplasat în

Deltă, cheltuielile fiind suportate de C.M.. S-a stabilit că, în total,

inculpatul a primit bani, bunuri și servicii în valoare de 260.000.000 RON.

Cele reținute au fost

stabilite cu autodenunțurile inculpatului C.M., soției sale, declarațiile

acestora de la urmărirea penală și de la cercetarea judecătorească, declarații

martori, acte de creditare.

Privind creditul

acordat SC X. SRL, în sumă de 600.000.000 RON, acesta i s-a eliberat la 7

octombrie 2002, în perioada când inculpatul T.I. îndeplinea funcția de șef

serviciu creditare, dar I.D., director și împuternicit al respectivei

societăți, referitor la suma de 700 DOLARI S.U.A. susținut a i-o fi dat în

birou, probatoriul, având în vedere și contrazicerile denunțătorului, nu a

stabilit, fără dubiu, dacă, în realitate, a avut loc luarea de mită.

Referitor faptelor

inculpatului C.M., probatoriul a relevat că acesta a formulat personal cererile

de acordare a celor 48 de credite, a depus documentația completată cu

conținutul nereal, fals și a uzat de aceasta în vederea obținerii sumei de

45.091.000.000 RON, total fiind cel care a schimbat destinația a peste 7

miliarde RON din credite.

În favoarea acestui

inculpat s-a reținut incidența dispozițiilor art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002

pentru că l-a autodenunțat și prin declarațiile date a facilitat identificarea

și inculparea lui T.I..

În ce o privește pe

inculpata M.M., administrator de credite la Sucursala Târgoviște a B.C.C., în

atribuțiile căreia figura întocmirea referatelor de acordare a creditelor pe

baza documentației depusă de solicitanți, prezentarea acestora în ședințele

Comitetului de credite și votarea pentru acordare, ulterior urmărirea

respectării destinației, s-a reținut că ea a încălcat normele de creditare, dar

nu s-a dovedit că a urmărit obținerea de foloase sau bunuri, nu a cunoscut că

inculpatul T.I. primea sume de bani, bunuri, servicii, nu a facilitat ca

beneficiarii de credite să obțină foloase, astfel că în sarcina ei s-a dispus

achitarea, în baza dispozițiilor art. 10 lit. d) C. proc. pen.

Totodată, probatoriul

a reținut că aceeași soluție, respectiv achitarea în temeiul art. 10 lit. d) C.

proc. pen. operează și pentru celelalte fapte pentru care fusese trimisă în

judecată.

În altă ordine de

idei, s-a mai probat că pentru abaterile de la normele bancare de creditare, organele

specializate de control ale Băncii Carpatica le-au considerat a fi inerente

începutului, de către inculpată, a activității profesionale.

Referitor

inculpatului M.D., reprezentant al SC N. SRL, acesta, în relația cu banca, a

cerut acordarea de credite, el a depus documentația direct la coinculpatul

T.I., acesta, după o analiză sumară, o solicita în biroul său, pe inculpata

M.M. și îi cerea să întocmească referatul de creditare. Astfel, în perioada 13

august 2003 - 09 aprilie 2004, SC N. SRL a obținut 12 credite în valoare de

8.820.000.000 RON, 10 pe documente în curs de încasare, unul garantat cu cash

colateral și unul cu garanții materiale.

La data judecării

cauzei în fond, s-a constatat că suma creditată a fost rambursată.

Inculpatul, la

cererea creditelor, a prezentat balanțe contabile, adesea, nereale și a

schimbat destinația unor sume astfel încălcând obligațiile asumate prin

contractele de creditare. Același inculpat, personal, a întocmit borderouri de

achiziții animale, a înscris prețuri mai mari, cu rezultatul înregistrării în

contabilitatea societății, a sumei de 1.295.209.000 RON ca fiind cheltuită,

deci reducând nereal profitul, bugetul statului fiind prejudiciat cu

338.366.500 RON.

Nu s-a reținut ca

inculpatul să fi dat bani, bunuri, foloase pentru a i se acorda creditele.

În ce privește

reținerea, în sarcina acestui inculpat, a trei infracțiuni de fals, uz de fals,

evaziune fiscală, pentru că nu s-a probat că acestea sunt în legătură directă

cu infracțiunile de corupție, inclusiv raportul de expertiză contabilă

stabilind că și-a diminuat profitul impozabil, fapta întrunește elementele

constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 10 din Legea nr. 87/1994

(întocmire incompletă, sau necorespunzătoare adevărului, a documentelor primare

sau acceptarea de astfel de documente pentru împiedicarea verificărilor

financiar-contabile, cu consecința diminuării veniturilor sau a surselor

impozabile).

Împotriva sentinței,

până la decizia penală nr. 43 din 08 aprilie 2009, Parchetul de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul

Teritorial Ploiești și inculpații au declarat apel și recurs, o ultimă decizie

în calea de atac a recursului fiind cea cu nr. 2374 din 30 iunie 2008 a Înaltei

Curți de Casație și Justiție.

În rejudecarea decisă

de instanța supremă, Curtea de Apel Ploiești, prin decizia penală nr. 43 din 08

aprilie 2009 a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte

de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial

Ploiești și de către inculpații T.I., C.M. și M.D., a desființat, în parte,

sentința penală nr. 316 din 11 octombrie 2006 a Tribunalului Dâmbovița, a

descontopit pedeapsa rezultantă, de 5 ani închisoare aplicată inculpatului T.I.

și în baza dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. b) C.

proc. pen., l-a achitat pentru infracțiunea prevăzută de art. 10 lit. b) teza I

și teza a II-a din Legea nr. 78/2000, cu referire la art. 1 lit. b) din aceeași

lege și cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (SC G.C. SRL).

Privind pe același

inculpat, s-a decis schimbarea temeiului legal al achitării pentru infracțiunea

prevăzută de art. 10 lit. b) teza I și teza a II-a din Legea nr. 78/2000, cu

referire la art. 1 lit. b) din aceeași lege, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.

pen., din art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., în

art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen. (SC X. SRL,

SC N. SRL, SC C.C. SRL).

Totodată, s-a decis

limitarea conținutului pedepselor accesorii și al pedepsei complementare, la

dispozițiile art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) și c C. pen.

În baza art. 861 C.

pen., raportat la art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea sub

supraveghere, a executării pedepsei de 4 ani închisoare și a pedepsei

accesorii, pe durata termenului de încercare de 6 ani.

Conform art. 863 C.

pen., s-a dispus ca inculpatul să se supună măsurilor de supraveghere

individualizate la pagina 36 a deciziei.

Conform art. 359 C.

proc. pen., inculpatului i s-a atras atenția asupra dispozițiilor art. 864 C.

pen. privind revocarea sub supraveghere, a executării pedepsei.

Cu referire la

inculpatul C.M., s-a decis descontopirea pedepsei rezultantă, de 2 ani și 6

luni închisoare în pedepsele componente.

În baza art. 11 pct.

2 lit. a), raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen., inculpatul a fost achitat

pentru săvârșirea complicității, prevăzută de art. 26 C. pen., la infracțiunea

prevăzută de art. 10 lit. b) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin.

(2) C. pen. și a art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002 și, respectiv, pentru

infracțiunea prevăzută de art. 10 lit. c) din aceeași lege, cu aplicarea art.

41 alin. (2) C. pen. și a art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002.

Privind pe același

inculpat, în baza art. 334 C. proc. pen. s-a schimbat încadrarea juridică a

faptelor, din infracțiunile prevăzute de art. 37 din Legea nr. 82/1991,

raportat la art. 289 C. pen., cu aplicarea art. 17 lit. c) din Legea nr.

78/2000, a art. 41 alin. (2) C. pen. și a art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002 și,

respectiv, cea prevăzută de art. 291 C. pen., raportat la art. 17 lit. c) din

aceeași lege, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și a art. 19 din O.U.G.

nr. 43/2002, în infracțiunea prevăzută de art. 37 din Legea nr. 81/1991,

raportat la art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.,

inculpatul fiind condamnat la 1 an și 6 luni închisoare.

S-a mai dispus

limitarea pedepsei accesorii la dispozițiile art. 64 alin. (1) lit. a) teza a

II-a lit. b) și c C. pen.

În baza art. 861 C.

pen., raportat la art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea, sub

supraveghere, a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 3 ani

și 6 luni.

Conform art. 863 C.

pen., pe durata termenului menționat, s-a dispus ca inculpatul să se supună

măsurilor de supraveghere individualizate la pagina 37 a deciziei.

Potrivit art. 359 C.

proc. pen., inculpatului i s-a atras atenția asupra dispozițiilor art. 864 C.

pen. privind revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.

Totodată, s-a înlăturat,

în ce-l privește pe acest inculpat, a dispozițiilor art. 64 lit. a), b) și c)

C. pen. pedeapsa complementară pe durata a 2 ani.

Privind pe inculpata

M.M., s-a schimbat temeiul legal al achitării, din dispozițiile art. 11 pct. 2

lit. a), raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., în cel prevăzut de art. 11

pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen., pentru infracțiunile

prevăzute de art. 10 lit. b) teza I și teza a II-a din Legea nr. 78/2000 cu

referire la art. 1 lit. b) din aceeași lege și, respectiv, de art. 10 lit. b)

teza I și teza a II-a din Legea nr. 78/2000, cu referire la art. 1 lit. b) din

aceeași lege, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (pentru SC G.C. SRL, SC N.

SRL și SC C.C. SRL).

De asemenea, în ce o

privește pe această inculpată, în baza art. 334 C. proc. pen., s-a dispus

schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 289 C. pen.,

raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 și de art. 291 C. pen.,

raportat la art. 17 lit. c) din aceeași lege (pentru SC X. SRL), în

infracțiunea prevăzută de art. 290 C. pen., și, respectiv din art. 289 C. pen.,

raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin.

(2) C. pen. și din art. 291 C. pen., raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr.

78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (pentru SC G.C. SRL, SC N. SRL

și SC C.C. SRL) în art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza dispozițiilor

art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., inculpata a

fost achitată pentru infracțiunile pentru care s-a schimbat încadrarea

juridică.

Referitor la

inculpatul M.D., s-a dispus descontopirea pedepsei rezultante, de 1 an și 6

luni închisoare, în pedepsele componente.

În continuare, s-a

dispus schimbarea temeiului legal al achitării inculpatului pentru

complicitate, prevăzută de art. 26 C. pen., la infracțiunea prevăzută de art.

10 lit. b) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și

pentru cea prevăzută de art. 10 lit. c) din aceeași lege, cu aplicarea art. 41

alin. (2) C. pen., din art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. d) C.

proc. pen., în dispozițiile art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. b)

C. proc. pen.

În baza art. 334 C.

proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor, din

infracțiunea prevăzută de art. 37 din Legea nr. 82/1991, raportat la art. 289

C. pen., cu aplicarea art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 și a art. 41 alin.

(2) C. pen. și, respectiv, din infracțiunea prevăzută de art. 291 C. pen.,

raportat la art. 17 lit. c) din aceeași lege, cu aplicarea art. 41 alin. (2),

în infracțiunea prevăzută de art. 37 din Legea nr. 82/1991, raportat la art.

290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., texte de lege în baza

cărora inculpatul a fost condamnat la 1 an închisoare.

S-a dispus contopirea

acestei pedepse cu pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare aplicată inculpatului

pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 10 din Legea nr. 87/1994, cu

aplicarea art. 13 C. pen., inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea,

1 an și 6 luni închisoare.

S-a făcut aplicarea

art. 71 și a art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 81, cu

referire și la art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a

executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 3 ani și 6 luni.

În baza art. 359 C.

proc. pen., inculpatului i s-a atras atenția asupra dispozițiilor art. 83 C.

pen. privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.

Pe latură civilă, s-a

înlăturat obligarea acestui inculpat de la plata sumei de 47.943,21 lei cu

dobânda legală aferentă, către partea civilă Direcția Generală a Finanțelor

Publice Dâmbovița, constatându-se ca fiind acoperit prejudiciul adus acesteia.

S-au menținut restul

dispozițiilor sentinței apelate.

S-a mai dispus

comunicarea hotărârii definitive, către Oficiul Registrului Comerțului

Dâmbovița.

Decizia instanței de

apel a fost atacată cu recursuri de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial

Ploiești, de inculpații M.D., T.I., C.M., M.M. și de către partea civilă ANAF

Dâmbovița prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Dâmbovița.

Parchetul și-a

motivat calea de atac pe cazurile de casare prevăzute de art. 385

9

pct. 18 și pct. 14 C. proc. pen., în cadrul primului susținându-se că achitarea

inculpatului T.I. sub aspectul infracțiunii prevăzută de art. 254 C. pen.,

raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 în ce privește denunțul lui I.D., constituie

o gravă eroare de fapt, de asemenea, tot consecința erorii de fapt o reprezintă

greșita achitare a inculpatei M.M., iar în ce privește pct. 14, pentru toți

inculpații, pedepsele au fost netemeinic individualizate.

Partea civilă și-a

motivat recursul pe greșita înlăturare a obligării inculpatului M.D., de la

plata sumei de 47.943,21 lei și a dobânzii, chiar în condițiile în care acesta

a achitat respectiva sumă.

Inculpații M.D. și

T.I. și-au motivat recursurile pe cazurile de casare prevăzute de art. 385

9

pct. 1, 2, 9, 10 și 18 C. proc. pen., respectiv nu au fost respectate

dispozițiile privind competența după materie sau după calitatea persoanei,

instanța nu a fost sesizată legal, hotărârea nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția, instanța nu s-a pronunțat asupra unor probe sau cereri

esențiale, de natură să influențeze soluția, s-a comis o eroare gravă de fapt

având drept consecință greșita condamnare.

În încheierea de la

termenul de judecată 26 aprilie 2011, alături de dezvoltarea cazurilor de

casare, apărătorul ales al inculpatului M.D. a considerat că faptele acestuia

sunt prescrise.

Inculpatul C.M. și-a

motivat recursul pe aceleași cazuri de casare, apărătorul său ales susținând,

de asemenea, că faptele s-au prescris.

M.M., în recurs, a solicitat

schimbarea temeiului legal al achitării în cel prevăzut de art. 11 pct. 2 lit.

a), raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen.

Pentru inculpatul

M.D., apărătorul ales a susținut și că trebuie aplicat art. 741 C. pen.

Recursurile nu sunt

fondate pentru considerentele ce se vor detalia.

În ce privește cazul

de casare invocat de parchet, art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen. în

ce-i privește pe inculpații T.I. și M.M., instanța de fond și cea de apel (apel

inclusiv și până la decizia recurată), și-au motivat soluțiile de achitare prin

coroborarea probatoriului administrat.

Astfel, în ce

privește denunțul lui I.D., examinându-se probatoriul de la urmărirea penală și

cel de la cercetarea judecătorească, inclusiv depozițiile acestuia, nu a fost

răsturnată prezumția de nevinovăție a inculpatului T.I. privind infracțiunea de

luare de mită prevăzută de art. 254 alin. (2) C. pen., raportat la art. 6 din

Legea nr. 78/2000 și cu referire la art. 1 lit. b) din aceeași lege, dubiul

profitându-i.

Motivarea soluției

este argumentată și bazată pe aprecierea justă a probelor.

Referitor inculpatei

M.M., de asemenea, instanțele, raportând situația de fapt la activitatea

infracțională a acesteia, au motivat corect soluțiile de achitare, fie pe

temeiul neîntrunirii elementelor constitutive, fie pe cel al temeiului fapta nu

este prevăzută de legea penală, în cauză existând și actul de control intern

bancar, acesta referindu-se la analiza aspectelor proprii atribuțiilor ei de

serviciu, concluzionând că sunt abateri disciplinare.

În ce privește

cererea preliminară formulată și motivată de către apărătorul ales al

inculpatului M.D., reiterată și cu ocazia dezbaterii recursurilor, sunt de

evidențiat următoarele:

Potrivit art. 2 alin.

(1) din Legea nr. 340 din 11 noiembrie 2009, instanța de judecată, din oficiu

sau la cerere, poate solicita Curții de Justiție a Comunității Europene, să se

pronunțe cu titlu preliminar, asupra unei întrebări ridicată într-o cauză și

care se referă la solicita validitatea sau la interpretarea unuia dintre actele

prevăzute în art. 35 parag. (1) din Tratatul privind Uniunea Europeană, în

cazul în care apreciază că o decizie în această privință este necesară pentru

pronunțarea unei hotărâri în cauza pendinte.

Conform alin. (2) al

textului indicat, dacă cererea este formulată în fața instanței de recurs,

solicitarea Curții de Justiție a Comunităților Europene de a se pronunța cu

titlu preliminar este obligatorie, dacă aceasta este necesară pentru

pronunțarea unei hotărâri în cauză.

În art. 35 pct. 1 din

Tratatul privind Uniunea Europeană, versiunea consolidată, se arată că instanța

Curtea de Justiție a Comunităților Europene are jurisdicție sub rezerva

condițiilor stabilite în acest text, de a da sentinței preliminare asupra

valabilității și interpretării deciziilor-cadru și deciziilor, asupra

interpretării convențiilor stabilite potrivit acestui titlu, precum și asupra

valabilității și interpretării măsurilor pentru implementarea lor.

Din interpretarea

coroborată a textelor amintite, se reține că pentru sesizarea Curții de

Justiție trebuie să existe prezumția de pertinență a întrebărilor preliminare,

altfel spus, instanța națională poate să trimită o cerere pentru pronunțarea

unei hotărâri preliminare numai atunci când apreciază că dezlegarea

întrebărilor pe care și le pune în legătură cu interpretarea sau soliditatea

dreptului Uniunii aplicabil în cauză, îi este necesară pentru a soluționa cauza

cu care a fost sesizată.

Or, cele două

întrebări puse de inculpat și apărătorul său, respectiv: 1) art. 37 din Legea

nr. 82/1991 este în conformitate cu prevederile art. 8 și ale art. 14 din

Convenția Europeană a Drepturilor Omului;

2) art. 10 din Legea

nr. 87/1994 este conform prevederilor și garanțiilor instituite de art. 6 pct.

1 din Convenție și art. 8 și 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului,

acestea nu întrunesc prezumția de pertinență a unei întrebări preliminare.

Această concluzie se

impune deoarece, pe de o parte, dispozițiile art. 8 și 14 din Convenția

Europeană a Drepturilor Omului fac deja parte din dreptul intern urmare

ratificării Convenției de către România și respectarea este verificată de

instanța internă, iar, pe de altă parte, în cauză nu este incident niciun

element de extraneitate.

Nu în ultimul rând,

Curtea reține că instanțele naționale au suveranitate completă pentru aplicarea

sancțiunilor penale, iar Curtea de Justiție nu se poate pronunța pe

posibilitatea de a incrimina a statelor naționale decât dacă trebuie

interpretată o normă, ceea ce nu este cazul.

Cu referire la

cazurile de casare invocate în recursurile inculpaților T.I., C.M., M.D. (art.

385

9

pct. 1 și 2 C. proc. pen.), potrivit dispozițiilor art. 13 lit.

a) din O.U.G. nr. 43/2002, infracțiunile prevăzute în Legea nr. 78/2000 sunt de

competența Direcției Naționale Anticorupție (fost Parchet Național Anticorupție

la data faptelor) dacă, indiferent de calitatea persoanelor care le-au

săvârșit, au cauzat o pagubă materială mai mare decât echivalentul în lei a

100.000 euro ori o perturbare gravă (deosebit) a activității unei autorități

publice, instituții publice sau oricărei alte persoane juridice ori dacă

valoarea sumei sau a bunului care formează obiectul infracțiunii de corupție

este mai mare decât echivalentul în lei 9.500 euro (textul cuprinde toate

actualizările în baza actelor normative modificatoare, publicate în M.O. al

României până la 23 decembrie 2004).

De asemenea, potrivit

art. 41 alin. (2) C. pen., infracțiunea este continuată când o persoană

săvârșește, la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiași

rezoluții infracționale, acțiuni sau inacțiuni care reprezintă, fiecare,

conținutul aceleiași infracțiuni.

Ca atare, într-o

asemenea situație, dacă prin acțiunile sau inacțiunile inculpatului, săvârșite

în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, prejudiciul total depășește

suma de 2 miliarde lei (200.000 lei noi), ne găsim în prezența unei infracțiuni

continuate cu consecințe deosebit de grave.

Or, din economia

textului sus-menționat, rezultă că, în cazul infracțiunilor continuate,

prejudiciul se calculează prin însumarea (aritmetic, sumă) tuturor

prejudiciilor cauzate de actele materiale (în acest sens, s-a pronunțat și

Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite, prin decizia dată în

recurs în interesul legii, nr. XIV din 22 mai 2006, deci înainte de sentința

fondului).

Raportându-ne strict

la activitățile infracționale ale inculpaților, realizată prin săvârșirea

infracțiunilor descrise în art. 10 lit. b) și în art. 10 lit. c) din Legea nr.

78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., rezultă că prejudiciul însumat

cauzat depășește cu mult valoarea de 100.000 euro reținută în art. 13 alin. (1)

lit. a) din O.U.G. nr. 43/2000 în redactarea de la data săvârșirii faptelor.

Cu titlu

exemplificativ, Curtea va reține fapta inculpatului T.I. care, în calitate de

director la Sucursala Târgoviște a B.C.C., în perioada iulie - decembrie 2003,

cu intenție și în mod repetat, cunoscând că documentele depuse spre aprobarea

creditărilor, nu îndeplinesc condițiile legale și pe cele bancare, a votat

favorabil în ședințele Comitetului de Credite, acordarea a 48 de credite în

sumă totală de 45.091.000.000 lei către SC G.C. SRL

De asemenea, trebuie

avut în vedere și cursul euro al B.N.R. din luna decembrie 2003, respectiv

4,065 RON.

Față de cele arătate,

apărările recurenților referitoare la nerespectarea dispozițiilor privind

competența după materie și nelegala sesizare a instanței sunt nefondate.

De altfel, pe

parcursul întregului proces penal, inculpații au criticat aspectele menționate,

critici respinse just și legal.

În ce privește

susținerea, de către inculpații T.I., M.D., C.M., că faptele sunt prescrise,

sunt de arătat următoarele:

Potrivit

dispozițiilor C. pen. în materia prescripției răspunderii penale, aceasta

înlătură răspunderea, dar, conform art. 124, prescripția înlătură răspunderea

penală oricâte întreruperi ar interveni, dacă termenul de prescripție arătat în

art. 122 este depășit cu încă jumătate.

Or, cu privire la

inculpatul M.D., întrucât ultimul act material al infracțiunilor de fals

intelectual și de uz de fals a fost săvârșit la data de 9 aprilie 2004, rezultă

că termenul legal de prescripție a răspunderii penale este de 5 ani plus

jumătate, respectiv 7 ani și 6 luni și de împlinește la 8 octombrie 2011.

De asemenea, pentru

infracțiunea de evaziune fiscală reținută în sarcina aceluiași inculpat, în

incriminarea prevăzută de legiuitor în art. 10 din Legea nr. 87/1994 (mai

favorabilă aceluiași inculpat), termenul de prescripție este tot de 7 ani și 6

luni. Cum și această faptă a fost săvârșită de inculpat în perioada 12 august

2003 - 09 aprilie 2004, rezultă că nu s-a împlinit termenul de prescripție.

Referitor la

inculpatul T.I., s-a reținut că faptele pentru care acesta a fost trimis în

judecată sunt sancționate de legiuitor cu pedepse cuprinse între 3 și 5 ani

închisoare, respectiv 5 și 15 ani închisoare. Or, aplicând dispozițiile art.

122 alin. (1) lit. b) cu referire la art. 124 C. pen., la data ultimului act

comis, rezultă că prescripția răspunderii penale se împlinește cel mai degrabă

în octombrie 2017.

Din aceleași

considerente ca cele indicate deja, răspunderea penală pentru infracțiunile de

fals reținute în sarcina inculpatului C.M., se constată că termenul de

prescripție prevăzut de art. 122 alin. (1) lit. d), raportat la art. 124 C.

pen. se împlinește în iunie 2011.

Referitor cazului de

casare invocat, acela prevăzut de art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen.,

cercetarea judecătorească a relevat situația de fapt și vinovăția inculpaților

prin analiza elementelor probatorii și a textelor de lege incriminatoare. Astfel,

instanța de fond a evidențiat activitatea infracțională pentru fiecare inculpat

cu raportare la documentația aferentă, declarațiile martorilor, expertiza

contabilă, fișele posturilor, documentele societăților comerciale, bonurile de

achiziții animale.

Privind recursul

inculpatei M.M., aceasta susținând că se impune achitarea sa în temeiul art. 11

pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. (faptele nu există),

s-a reținut că aceasta a încălcat normele de creditare pentru creditele acordate

societăților comerciale din cauză, a întocmit referate de acordare de credite

cu date nesusținute de documentele justificative, a propus acordarea creditelor

contrar normelor de creditare și a votat favorabil în ședințele Comitetului de

Credite, nu a urmărit respectarea în totalitate a destinației sumelor, dar nu a

urmărit obținerea pentru sine de bunuri sau foloase, nu a cunoscut că

inculpatul T.I. primea bani, bunuri, servicii, dar faptele fie nu întruneau

latura subiectivă, fie nu erau prevăzute de legea penală, cum s-a mai arătat,

unele fapte fiind dezincriminate, art. 10 lit. b) teza I și teza a II-a din

Legea nr. 78/2000 și cu referire la art. 1 lit. b) din Legea nr. 78/2000, art.

10 lit. b) teza I și teza a II-a din aceeași lege, cu aplicarea art. 41 alin.

(2) C. pen. și cu referire la art. 1 lit. b) din aceeași lege (Legea nr.

69/2007). Sub acest aspect, și privindu-i pe alți inculpați, pentru

infracțiunile menționate deja, achitarea s-a întemeiat pe dispozițiile art. 11

pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen. (inculpații T.I.,

C.M., M.D.).

În ce privește

reținerea, în favoarea inculpatului M.D., a art. 741 C. pen. introdus prin art.

XX pct. 2 din Legea nr. 202/2010, Curtea Constituțională, prin Decizia nr. 573

din 3 mai 2011, deci anterior pronunțării prezentei, a constatat că acest text

folosește o terminologie ambiguă, imprecisă, de natură a lipsi de

previzibilitate norma, astfel încălcându-se prevederile constituționale

referitoare la un proces echitabil, el nu se corelează cu prevederi C. pen. cât

și cu altele reglementate în legi speciale la care se face trimitere, și ca

atare, s-a decis că dispozițiile art. 741 C. pen. sunt neconstituționale. Cum

deciziile Curții Constituționale sunt general obligatorii, ea se aplică și inculpatului.

Referitor cazului de

casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., orientându-se la

pedepsele aplicate inculpaților, pedepse suspendate sub supraveghere sau

condiționat, deci fără privare de libertate, instanța de fond și instanța de

apel au acordat valențe corespunzătoare criteriilor generale de individualizare

prevăzute de art. 72 C. pen., semnificație pericolului social al faptelor

inculpatului T.I., calității acestuia, șef serviciu credite și director bancar,

împrejurărilor comiterii lor, respectiv continuat, dar și datelor ce

caracterizează persoana inculpaților, în afara lui C.M., în parte acesta,

ceilalți nerecunoscând activitatea infracțională.

Cu referire la

recursul declarat de partea civilă, din chiar motivarea acestei căi de atac (invocă

art. 385

1

C. proc. pen.), partea susținând că se impune menținerea

obligării inculpatului M.D. la plata despăgubirilor deși s-a constatat a-i fi

acoperit prejudiciul (Dosar Î.C.C.J.), potrivit dispozițiilor art. 14 (3) lit.

b) C. proc. pen., repararea pagubei făcându-se prin plată (aceasta a avut loc),

acțiunea civilă fiind exercitată alături de acțiunea penală, inculpatul nu mai

poate fi obligat să acopere un prejudiciu deja acoperit, și, deci, legal s-a

constatat dezdăunarea părții civile.

Pentru considerentele

expuse, decizia instanței de apel fiind legală și temeinică, recursurile

parchetului, părții civile și ale inculpaților fiind nefondate, în baza

dispozițiilor art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., vor fi

respinse.

Potrivit art. 192 C.

proc. pen., cu referire la art. 189 alin. (1) același cod, partea civilă

recurentă și inculpații recurenți vor fi obligați la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial

Ploiești, inculpații M.D., T.I., C.M., M.M. și de partea civilă A.N.A.F. prin

Direcția Generală a Finanțelor Publice Dâmbovița împotriva Deciziei penale nr.

43 din 8 aprilie 2009 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze

cu minori și de familie.

Constată că

inculpatul C.M. este arestat în altă cauză.

Obligă recurenții

intimați inculpați la plata sumei de câte 1.500 RON, cu titlu de cheltuieli

judiciare către stat, din care suma de câte 100 RON, reprezentând onorariul

apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului

Justiției.

Obligă recurenta

parte civilă la plata sumei de 600 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 23 mai 2011.

Procesat de GGC - CL