ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5748/2005

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 178 din 22 septembrie 2003 a Tribunalului Bistrița-Năsăud a fost condamnată inculpata M.P., la pedeapsa rezultantă de un an și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 215 alin. (1) și (2) C. pen., și art. 290 C. pen., ambele infracțiuni cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 74 lit. a) și c) și art. 76 lit. e) din același cod. În temeiul art. 81 și art. 82 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 3 ani și 6 luni. S-a admis în parte acțiunea civilă exercitată de Ministerul Agriculturii, Alimentației și Pădurilor și a obligat-o pe inculpată la plata sumei de 298.240.000 lei despăgubiri și s-a menținut sechestrul asigurator aplicat asupra bunurilor acesteia.

Tribunalul a reținut că, în calitate de administrator la SC L. SRL Maieru, în perioada aprilie – august 1999, inculpata a achiziționat din diferite piețe și târguri, prin diverși intermediari un număr de 14.512 cupoane agricole, la prețuri inferioare valorii nominale, apoi, prin prezentarea la agenții bancare a unor centralizatoare și facturi fictive, a obținut la ministerul menționat decontarea acestor cupoane la valoarea nominală, în sumă de 2.609.600.000 lei. S-a reținut că prejudiciul cauzat de inculpată este 298.240.000 lei, reprezintă diferența dintre valoarea nominală a cupoanelor și cea de achiziție. Prin decizia penală nr. 141/ A din 29 aprilie a Curții de Apel Cluj s-au respins, ca nefondate, apelurile declarate de parchet, inculpată și partea civilă.

Prin decizia nr. 5122 din 11 octombrie 2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, s-a admis recursul declarat de procuror, s-a dispus schimbarea încadrării juridice a infracțiunii de înșelăciune în infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 13, art. 74 și art. 76 C. pen., și condamnarea inculpatei la 8 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. S-a înlăturat aplicarea art. 81 și art. 82 C. pen. S-au contopit pedepsele aplicate, dispunându-se ca inculpata să execute 8 ani închisoare și 4 ani interzicerea unor drepturi. Prin cererea adresată Parchetului de pe lângă Tribunalul Bistrița-Năsăud, condamnata M.P.

a solicitat revizuirea hotărârii de condamnare, invocând motivele prevăzute de art. 394 lit. d) și e) C. proc. pen., susținând că procurorul care a dispus trimiterea sa în judecată a comis infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen., astfel că ea a făcut plângere la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție pentru efectuarea cuvenitelor cercetărilor. S-a mai motivat că Înalta Curte de Casație și Justiție a pronunțat într-un alt caz (privind pe L.O.) respingerea recursului parchetului și părții civile, astfel că hotărârile instanței supreme nu se pot concilia.

Tribunalul Bistrița Năsăud, prin sentința penală nr. 107/ F din 18 aprilie 2005, a respins, ca neîntemeiată, cererea de revizuire, motivându-se că simpla plângere penală împotriva procurorului nu este suficientă și trebuie să existe o hotărâre de condamnare, iar contrarietatea de hotărâri definitive trebuie să fie în aceeași cauză și nu în cauze diferite. Prin decizia penală nr. 156/ A din 28 iunie 2005, Curtea de Apel Cluj a respins, ca nefondat, apelul declarat de revizuienta condamnată M.P., reținând că în cauză, nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru revizuirea hotărârii. Împotriva acestei decizii, recurenta a declarat recurs, reiterând motivele din cererea de revizuire, la care a adăugat susținerea că nu se face vinovată de comiterea infracțiunii de înșelăciune.

Recursul nu este fondat. Pentru existența cazului de revizuire prevăzut de art. 394 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., se cere ca un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de cercetară penală să fi comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere. Simplul fapt că revizuienta a făcut o plângere la parchet împotriva procurorului nu constituie un motiv de revizuire. Pentru existența celuilalt caz de revizuire invocat, prevăzut de art. 394 alin. (1) lit. e) C. proc. pen., când două sau mai multe hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia, este necesar ca hotărârile respective să fie date în aceleași cauze și nu în cauze diferite, cum s-a susținut de revizuientă.

Așa fiind, corect s-au respins cererea de revizuire și apelul împotriva sentinței. În ceea ce privește susținerea recurentei că fapta reținută nu constituie infracțiunea de înșelăciune, nu va fi examinată, deoarece depășește cadrul procesual al cauzei de față. Pentru considerentele ce preced, urmează ca în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a se respinge recursul declarat de revizuienta-condamnată, ca nefondat. Recurenta va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat, în care se include și onorariul de avocat din oficiu ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnata M.P. împotriva deciziei penale nr. 156 din 28 iunie 2005 a Curții de Apel Cluj. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 80 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 20 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 12 octombrie 2005.