ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5748/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 178 din 22

septembrie 2003 a Tribunalului Bistrița-Năsăud a fost condamnată inculpata M.P.,

la pedeapsa rezultantă de un an și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea

infracțiunilor prevăzute de art. 215 alin. (1) și (2) C. pen., și art. 290 C.

pen., ambele infracțiuni cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 74 lit. a) și c)

și art. 76 lit. e) din același cod.

În temeiul art. 81 și art. 82 C.

pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de

încercare de 3 ani și 6 luni.

S-a admis în parte acțiunea civilă

exercitată de Ministerul Agriculturii, Alimentației și Pădurilor și a obligat-o

pe inculpată la plata sumei de 298.240.000 lei despăgubiri și s-a menținut

sechestrul asigurator aplicat asupra bunurilor acesteia.

Tribunalul a reținut că, în calitate

de administrator la SC L. SRL Maieru, în perioada aprilie – august 1999,

inculpata a achiziționat din diferite piețe și târguri, prin diverși

intermediari un număr de 14.512 cupoane agricole, la prețuri inferioare valorii

nominale, apoi, prin prezentarea la agenții bancare a unor centralizatoare și

facturi fictive, a obținut  la ministerul menționat decontarea acestor cupoane

la valoarea nominală, în sumă de 2.609.600.000 lei.

S-a reținut că prejudiciul cauzat de

inculpată este 298.240.000 lei, reprezintă diferența dintre valoarea nominală a

cupoanelor și cea de achiziție.

Prin decizia penală nr. 141/ A din

29 aprilie a Curții de Apel Cluj s-au respins, ca nefondate, apelurile

declarate de parchet, inculpată și partea civilă.

Prin decizia nr. 5122 din 11

octombrie 2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, s-a admis

recursul declarat de procuror, s-a dispus schimbarea încadrării juridice a

infracțiunii de înșelăciune în infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2)

și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 13, art. 74 și art. 76 C.

pen., și condamnarea inculpatei la 8 ani închisoare și 4 ani interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

S-a înlăturat aplicarea art. 81 și

art. 82 C. pen.

S-au contopit pedepsele aplicate,

dispunându-se ca inculpata să execute 8 ani închisoare și 4 ani interzicerea

unor drepturi.

Prin cererea adresată Parchetului de

pe lângă Tribunalul Bistrița-Năsăud, condamnata M.P. a solicitat revizuirea

hotărârii de condamnare, invocând motivele prevăzute de art. 394 lit. d) și e)

C. proc. pen., susținând că procurorul care a dispus trimiterea sa în judecată

a comis infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor,

prevăzută de art. 246 C. pen., astfel că ea a făcut plângere la Parchetul de pe

lângă Înalta Curte de Casație și Justiție pentru efectuarea cuvenitelor

cercetărilor.

S-a mai motivat că Înalta Curte de

Casație și Justiție a pronunțat într-un alt caz (privind pe L.O.) respingerea

recursului parchetului și părții civile, astfel că hotărârile instanței supreme

nu se pot concilia.

Tribunalul Bistrița Năsăud, prin

sentința penală nr. 107/ F din 18 aprilie 2005, a respins, ca neîntemeiată,

cererea de revizuire, motivându-se că simpla plângere penală împotriva

procurorului nu este suficientă și trebuie să existe o hotărâre de condamnare,

iar contrarietatea de hotărâri definitive trebuie să fie în aceeași cauză și nu

în cauze diferite.

Prin decizia penală nr. 156/ A din

28 iunie 2005, Curtea de Apel Cluj a respins, ca nefondat, apelul declarat de

revizuienta condamnată M.P., reținând că în cauză, nu sunt îndeplinite

condițiile prevăzute de lege pentru revizuirea hotărârii.

Împotriva acestei decizii, recurenta

a declarat recurs, reiterând motivele din cererea de revizuire, la care a

adăugat susținerea că nu se face vinovată de comiterea infracțiunii de

înșelăciune.

Recursul nu este fondat.

Pentru existența cazului de

revizuire prevăzut de art. 394 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., se cere ca un membru

al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de

cercetară penală să fi comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei

revizuire se cere.

Simplul fapt că revizuienta a făcut

o plângere la parchet împotriva procurorului nu constituie un motiv de

revizuire.

Pentru existența celuilalt caz de

revizuire invocat, prevăzut de art. 394 alin. (1) lit. e) C. proc. pen., când

două sau mai multe hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia, este

necesar ca hotărârile respective să fie date în aceleași cauze și nu în cauze

diferite, cum s-a susținut de revizuientă.

Așa fiind, corect s-au respins

cererea de revizuire și apelul împotriva sentinței.

În ceea ce privește susținerea

recurentei că fapta reținută nu constituie infracțiunea de înșelăciune, nu va

fi examinată, deoarece depășește cadrul procesual al cauzei de față.

Pentru considerentele ce preced,

urmează ca în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează

a se respinge recursul declarat de revizuienta-condamnată, ca nefondat.

Recurenta va fi obligată la plata

cheltuielilor judiciare către stat, în care se include și onorariul de avocat

din oficiu ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de condamnata M.P. împotriva deciziei penale nr. 156 din 28 iunie 2005

a Curții de Apel Cluj.

Obligă recurentul inculpat la plata

sumei de 80 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de

20 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa

din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

12 octombrie 2005.