ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5578/2004
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5578/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)
Asupra recursului în anulare de
față;
În baza lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 946 din 7
mai 2002, Judecătoria Constanța a condamnat, printre alții, pe inculpatul
M.C.G. la o lună închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 26, raportat
la art. 215 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. și la 10
luni închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 26, raportat la art. 290
C. pen., ambele cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a art. 74 lit. a), b)
și c) și art. 76 lit. e) C. pen., dispunând suspendarea condiționată a
executării pedepsei rezultante de 10 luni închisoare, pe durata termenului de
încercare de 2 ani și 10 luni.
S-a reținut, în esență, că în
perioada 13 octombrie 1999 – 15 ianuarie 2000, în calitate de administrator la
o societate, inculpatul M.C.G. l-a ajutat pe inculpatul A.A. (condamnat în
aceeași cauză) să completeze sau să modifice 26 avize de expediție, atestând
livrări fictive în valoare totală de 268.375.000 lei, acte cu care au fost
induși în eroare angajații SC K. SRL Constanța.
Tribunalul Constanța, prin decizia
penală nr. 584 din 16 iulie 2003, a respins apelul inculpatului.
Curtea de Apel Constanța, prin
decizia penală nr. 872 din 10 octombrie 2003, admițând recursul inculpatului,
l-a achitat, în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit.
b
1
) C. proc. pen., pentru ambele infracțiuni și a dispus aplicarea
unei amenzi administrative de 10.000.000 lei.
Procurorul general a declarat recurs
în anulare, solicitând schimbarea încadrării juridice a faptelor, prin
reținerea calității de autor a inculpatului și condamnarea sa în limitele
prevăzute de lege.
Recursul în anulare este fondat.
Din examinarea lucrărilor dosarului,
rezultă că inculpatul M.C.G. a săvârșit infracțiunea continuată de înșelăciune,
în calitate de autor, și nu de complice, cum greșit au reținut instanțele prin
hotărârile atacate.
Potrivit art. 24 C. pen., autor este
persoana care săvârșește în mod nemijlocit o infracțiune.
În cadrul formelor de participație
penală, autorul este forma principală, iar complicitatea și instigarea sunt
forme secundare.
Pe cale de consecință, în situațiile
în care cu ocazia participării la săvârșirea unei fapte, aceeași persoană
comite atât acte de executare a laturii obiective, cât și acte de ajutor sau
înlesnire, fapta acesteia urmează a fi încadrată în forma autoratului ca formă
principală de participație, deoarece actele participației secundare sunt
absorbite în forma principală.
În cauză, așa cum rezultă din probe,
inculpatul M.C.G., privitor la 16 avize de însoțire a mărfii, a acționat în
calitate de complice al coinculpatului A.A., însă, pentru alte 10 avize,
același inculpat a întocmit el însuși facturi fictive, pe care le-a prezentat
la plată, uneori personal, părții civile.
Așa fiind, activitatea sa
infracțională care a inclus atât acte în calitate de complice, cât și în
calitate de autor, trebuia încadrată juridic numai în forma principală a
participației penale, așa cum se susține în recursul în anulare.
Pentru aceste considerente, urmează
a se admite recursul în anulare, a se casa hotărârile atacate, referitor la
modul de soluționare a laturii penale, în sensul schimbării încadrării juridice
din complicitate la infracțiunile de înșelăciune și fals în înscrisuri sub
semnătură privată, prevăzută de art. 26, raportat la art. 215 alin. (1) și (2)
C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. și art. 41 alin. (2) C. pen., și,
respectiv, prevăzută de art. 26, raportat la art. 290 C. pen., cu aplicarea
art. 13 C. pen. și art. 41 alin. (2) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art.
215 alin. (1), (2) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen., art. 41 alin.
(2) C. pen. și, respectiv, în art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen.
și, totodată, cu aplicarea art. 74 – art. 76 C. pen., pentru ambele
infracțiuni.
Totodată, reevaluând, în raport cu
criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., urmează a-l condamna pe inculpat la 10
luni închisoare, pentru infracțiunea de înșelăciune și la o lună închisoare,
pentru infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, iar, în urma
contopirii acestor pedepse, pedeapsa rezultantă de 10 luni închisoare să fie
suspendată condiționat, potrivit art. 81 C. pen., pe un termen de încercare de
2 ani și 10 luni.
Restul dispozițiilor hotărârilor
atacate, inclusiv cele referitoare la aplicarea art. 348 C. proc. pen., se vor
menține.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul în
anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte
de Casație și Justiție, împotriva sentinței nr. 946 din 7 mai 2002 a
Judecătoriei Constanța, deciziei nr. 584 din 16 iulie 2003 a Tribunalului
Constanța și deciziei nr. 872 din 10 octombrie 2003 a Curții de Apel Constanța
privind pe inculpatul M.C.G.
Casează hotărârile atacate numai cu
privire la soluționarea laturii penale a cauzei cu excepția dispozițiilor
prevăzute de art. 348 C. proc. pen., pe care le menține.
În baza art. 334 C. proc. pen.,
schimbă încadrarea juridică a faptelor din infracțiunea prevăzută de art. 26,
raportat la art. 215 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. și
art. 41 alin. (2) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2)
și (3) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen., art. 41 alin. (2) C. pen., art.
74 și art. 76 C. pen., texte în baza cărora condamnă pe inculpatul M.C.G. la 10
luni închisoare.
Conform art. 334 C. proc. pen.,
schimbă încadrarea juridică a faptelor din infracțiunea prevăzută de art. 26,
raportat la art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. și 41 alin. (2) C.
pen., în infracțiunea prevăzută de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 13 și
art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 și art. 76 C. pen., texte în baza cărora îl
mai condamnă la o lună închisoare.
Potrivit art. 33 lit. a) și art. 34
lit. b) C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea și anume 10 luni
închisoare.
În temeiul art. 81 C. pen., dispune
suspendarea condiționată a executării pedepsei și fixează termen de încercare
de 2 ani și 10 luni, potrivit art. 82 C. pen.
În temeiul art. 359 C. proc. pen.,
atrage atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării dispozițiilor
art. 83 C. pen.
Menține restul dispozițiilor
hotărârilor.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi
28 octombrie 2004.