ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 702/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 157 din 10 martie 2003, Tribunalul Constanța a condamnat pe inculpatul C.V. la 10 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru infracțiunea de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (3) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. și la 8 luni închisoare și 50.000 lei amendă, pentru infracțiunea prevăzută de art. 84 alin. (1) pct. 3 din Legea nr. 59/1934 asupra C.E.C.-ului, urmând ca, potrivit art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., să execute pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare.

În baza art. 83 C. pen., s-a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de un an închisoare aplicată prin sentința penală nr. 230 din 25 octombrie 1999, a Judecătoriei Lehliu, definitivă prin neapelare și s-a dispus executarea ei alături de pedeapsa de 10 ani închisoare aplicată în cauză, în final inculpatul având de executat 11 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. Conform art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada arestării preventive, de la 23 septembrie 2001 la 24 septembrie 2001 și de la 24 septembrie 2001 la zi, menținându-se starea de arest a inculpatului. Inculpatul a fost obligat să plătească SC S.A. SA Constanța, prin reprezentant M.R.M., suma de 1.870.500.000 lei, cu titlu de despăgubiri civile, cât și la plata cheltuielilor judiciare către stat.

S-a dispus anularea filei C.E.C. din 15 septembrie 2001. În baza art. 163 – art. 166 C. proc. pen., s-a menținut sechestrul asigurator asupra bunurilor mobile și imobile aparținând inculpatului C.V., instituit prin ordonanța nr. 503237 din 2 octombrie 2001 a Poliției municipiului Constanța, conform procesului verbal din 19 octombrie 2001 al I.P.J. Călărași –Postul de Poliție Tămădău Mare. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că la data de 4 aprilie 2001, în calitate de asociat unic al SC S. SRL Ileana, inculpatul a cumpărat cantitatea de 5000 litri ierbicid P. în valoare de 114.000 dolari S.U.A. de la SC S.A. SA Constanța, reprezentată de M.R.M., sumă ce trebuia să fie achitată în două rate, de 10.000 dolari S.U.A.

la 5 mai 2001 și respectiv 104.000 dolari S.U.A. la 15 septembrie 2001. Întrucât marfa a fost importată, sosind în țară la 25 aprilie 2001, părțile au convenit ca inculpatul să preia marfa în depozit pentru care a fost încheiat un contract separat la acea dată. La prelucrarea mărfii în depozit, deși nu avea lichidități în cont, inculpatul a emis fila C.E.C., care urma să fie introdusă în bancă de către trăgător (SC S.A. SA Constanța) la 15 septembrie 2001, dacă emitentul nu achita până atunci suma de 3.120.000.000 lei reprezentând prețul mărfii. Întrucât, după primirea ierbicidului în depozit, inculpatul a vândut marfa fără a plăti prețul datorat, furnizorul a introdus în bancă fila C.E.C., constatând că acesta nu avea disponibil în cont, aflându-se în interdicție bancară.

Curtea de Apel Constanța, prin decizia penală nr. 164 din 21 mai 2003, a respins, ca nefondat, apelul prin care inculpatul solicita, în principal achitarea, susținând că marfa a fost înstrăinată cu acordul părții civile, iar în subsidiar, schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de înșelăciune în infracțiunea de abuz de încredere, prevăzută de art. 213 C. pen., cu reducerea corespunzătoare a pedepsei. Împotriva menționatelor hotărâri, inculpatul C.V. a declarat recurs solicitând, în principal casarea acestora cu trimiterea cauzei pentru rejudecare la instanța de fond, în temeiul art. 385 15 alin. (2) și (3) C. proc. pen., iar în subsidiar, schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (3) și (5) C. pen., în infracțiunea de abuz de încredere, prevăzută de art. 213 C. pen., cu reducerea corespunzătoare a pedepsei.

Recursul este fondat. Potrivit art. 3 C. proc. pen., în desfășurarea procesului penal trebuie să se asigure aflarea adevărului cu privire la faptele și împrejurările cauzei, precum și cu privire la persoana făptuitorului. Pentru atingerea acestui scop, organele de urmărire penală și instanțele de judecată sunt obligate, conform art. 4 din același cod, să aibă rol activ în desfășurarea procesului penal, iar în baza art. 62 C. proc. pen., trebuie să lămurească cauza sub toate aspectele pe bază de probe. Examinând hotărârile atacate, în raport de criticile formulate prin recursul inculpatului, se constată că instanța de fond nu a manifestat suficient rol activ, procedând la judecarea cauzei pe baza unui probatoriu incomplet.

Astfel, deși infracțiunea de înșelăciune, reținută în sarcina inculpatului se caracterizează prin rezultatul produs, încadrarea juridică în prevederile art. 215 alin. (5) C. pen., putând fi făcută numai după stabilirea corectă a prejudiciului, instanța de fond nu a dispus efectuarea unei expertize financiar-contabile care se impune pentru aflarea adevărului. De menționat este faptul că proba respectivă a fost cerută de către inculpat în cursul cercetării judecătorești, depunând la dosar obiectivele expertizei care au fost însușite de prima instanță. Aceeași instanță, prin încheierea din 15 aprilie 2002, deși fixase termen pentru efectuarea expertizei menționate, ulterior a luat act că inculpatul a renunțat la administrarea probei respective, concluzie desprinsă din declarația acestuia, prin care arăta că, aflându-se în stare de arest, nu are posibilități materiale pentru achitarea onorariului de expert.

Se constată, de asemenea, că în cursul cercetării judecătorești, instanța de fond nu a clarificat unele împrejurări de fapt esențiale pentru justa soluționare a cauzei. Astfel, nu s-au stabilit cu certitudine condițiile concrete în care părțile au încheiat contractul de depozit și dacă la data respectivă s-au menținut o parte din obligațiile asumate anterior, prin contractul de vânzare-cumpărare, cu privire la achitarea prețului și la modalitățile de plată. Nu s-au clarificat împrejurările în care reprezentantul părții civile a intrat în posesia filei C.E.C. emisă de inculpat, discuțiile purtate între părți cu acea ocazie, în legătură cu destinația produselor aflate în depozit și nici data la care s-a făcut plata avansului în sumă de 10.000 dolari S.U.A.

Din actele dosarului nu rezultă, de asemenea, ce produse a predat inculpatul în compensare părții civile și dacă valoarea acestora, cât și a produselor rămase în depozit a fost scăzută din totalul prejudiciului avut în vedere de instanță la încadrarea juridică a faptei în formă calificată a infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (5) C. pen. Pentru aprecierea corectă a faptelor comise de inculpat, se impunea totodată, stabilirea datelor la care acesta a înstrăinat o parte din produsele deținute în depozit, unor persoane fizice și juridice, sumele de bani încasate și în ce mod au fost folosite aceste sume. Pentru considerentele expuse, recursul declarat de inculpatul C.V., fiind întemeiat, urmează a fi admis, în temeiul art. 385 15 alin. ultim C. proc.

pen., a se casa hotărârile atacate și a se trimite cauza spre rejudecare Tribunalului Constanța. Totodată, se va revoca măsura arestării preventive și se va dispune punerea, de îndată în libertate, a inculpatului, potrivit art. 160 b alin. (1) și (2) C. proc. pen., întrucât temeiurile care au determinat luarea acestei măsuri au încetat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de inculpatul C.V. împotriva deciziei penale nr. 164 din 21 mai 2003 a Curții de Apel Constanța. Casează decizia penală atacată și sentința penală nr. 157 din 10 martie 2003 a Tribunalului Constanța și trimite cauza spre rejudecare la instanța de fond, respectiv Tribunalul Constanța. Revocă măsura arestării preventive și dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 176 din 24 septembrie 2001, emis de Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța, dacă nu este arestat în altă cauză. Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat, în sumă de 400.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 5 februarie 2004.