ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2473/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 631, pronunțată

la 6 noiembrie 2003, în dosarul penal nr. 206/2003, Tribunalul Constanța, în

baza art. 211 alin. (2) lit. a) și b) și alin. (2

1

) lit. a) și c) C.

pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., l-a condamnat pe inculpatul N.D. la

pedeapsa de 10 ani închisoare.

În baza art. 83 C. pen., a revocat

suspendarea condiționată a executării pedepsei de un an închisoare, aplicată

prin sentința penală nr. 317 din 14 octombrie 2002 a Judecătoriei Adjud și a

dispus executarea acesteia alăturat pedepsei aplicată prin prezenta sentință.

În final, inculpatul N.D. are de

executat pedeapsa de 11 ani închisoare.

A făcut aplicarea art. 71 în

referire la art. 64 C. pen.

În baza art. 88 C. pen., a dedus

perioada executată prin reținere și arest preventiv de la 13 ianuarie 2003 la

zi.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc.

pen., a prelungit durata măsurii arestării preventive față de inculpatul N.D.

pe o perioadă de 30 de zile de la data de 10 noiembrie 2003 până la data de 9

decembrie 2003.

În baza art. 211 alin. (2) lit. a)

și b) și alin. (2

1

) lit. a) și c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit.

a) C. pen., a condamnat pe inculpatul C.M. la pedeapsa de 10 ani închisoare.

În baza art. 7 din Legea nr.

543/2002 a revocat beneficiul grațierii cu privire la pedeapsa de un an și 6

luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 161 din 20 februarie 2002 a

Judecătoriei Tecuci și a dispus executarea restului rămas neexecutat din

această pedeapsă, alăturat pedepsei aplicată prin prezenta sentință, rest de

492 zile închisoare.

În final, inculpatul C.M. are de

executat pedeapsa de 10 ani și 492 zile închisoare.

A făcut aplicarea art. 71 în

referire la art. 64 C. pen.

În baza art. 88 C. pen., a dedus

perioada executată din pedeapsă prin reținere și arest preventiv de la 13

ianuarie 2003 la zi.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc.

pen., a prelungit durata măsurii arestării preventive față de inculpatul C.M.,

pe o perioadă de 30 zile de la 10 noiembrie 2003 până la 9 decembrie 2003.

În baza art. 26 C. pen., raportat la

art. 211 alin. (2) lit. a) și alin. (2

1

) lit. a) și c) C. pen., l-a

condamnat pe inculpatul C.C. la pedeapsa de 8 ani închisoare.

A făcut aplicarea art. 71 în

referire la art. 64 C. pen.

În baza art. 88 C. pen., a dedus

perioada executată prin reținere și arest preventiv de la 13 ianuarie 2003 la

zi.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc.

pen., a prelungit durata măsurii arestării preventive față de inculpatul C.C.

pe o perioadă de 30 zile de la 10 noiembrie 2003 până la 9 decembrie 2003.

În baza art. 26 C. pen., raportat la

art. 211 alin. (2) lit. a) și b) și alin. (2

1

) lit. a) și c) C.

pen., a condamnat pe inculpatul M.V. la pedeapsa de 8 ani închisoare.

A făcut aplicarea art. 71 în

referire la art. 64 C. pen.

În baza art. 88 C. pen. a dedus

perioada executată din pedeapsă, prin reținere și arestare preventivă de la 13

ianuarie 2003 la zi.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc.

pen., a prelungit durata măsurii arestării preventive față de inculpatul M.V.

pe o perioadă de 30 zile de la 10 noiembrie 2003 până la 9 decembrie 2003.

În baza art. 14, 346 C. proc. pen.,

art. 998 și art. 1003 C. civ., a admis acțiunea civilă formulată de partea

civilă I.M. și a obligat pe inculpații M.V., C.C., C.M. și N.D. în solidar,

către aceasta la plata sumei de 122.500.000 lei, reprezentând despăgubiri

civile, din care 22.500.000 lei, daune materiale și 100.00.00 lei daune morale.

În baza art. 191 C. proc. pen., cu

referire la art. 189 C. proc. pen., a obligat inculpații la plata sumei de câte

750.000 lei fiecare, reprezentând cheltuieli judiciare către stat.

S-a reținut că, la data de 9

ianuarie 2003, inculpații s-au întâlnit la locuința lui M.V. când, la

propunerea lui N.D. s-au hotărât să comită un furt din locuință, C.C.

recomandând locuința numitei I.M. (în vârstă de 76 ani), despre care știau că

locuiește singură.

În aceeași seară, inculpații s-au

deplasat la locuința indicată de C.C., pentru a studia posibilitatea comiterii

faptei.

Urmare a documentării și echipării

cu câte o cagulă confecționată acasă la M.V., din material pus la dispoziție de

C.C., în noaptea de 11 ianuarie 2003, inculpații C.M. și N.D. au pătruns în

curtea părții vătămate I.M. și au spart un geam de la o fereastră pentru a

intra în casă.

Partea vătămată auzind zgomotul

produs de geamul spart, a deschis ușa din față, de acces în locuință, pentru a

constata ce s-a întâmplat și, în momentul în care se afla în cadrul ușii,

inculpații N.D. și C.M. au împins-o în interior, au imobilizat-o și au lovit-o.

Pentru a o împiedica să strige după

ajutor, inculpatul C.M. i-a introdus „un căluș” în gură, după care, împreună cu

inculpatul N.D. au legat-o de mâini și picioare, au introdus-o în baie și au

acoperit-o cu o plapumă, pături și diferite confecții.

Apoi, cei doi inculpați au căutat

prin casă, unde au găsit și sustras 3100 coroane daneze, 100 dolari S.U.A.,

3.000.000 lei, un calculator, un radio-casetofon, un tensiometru, cafea și

dulciuri, pe care le-au pus într-o sacoșă și cu bunurile sustrase au părăsit

locul faptei și s-au dus acasă la M.V., lăsând acolo bunurile în prezența

acestuia.

După aceea, acești trei inculpați au

mers la un bar și au consumat băuturi alcoolice, cu care ocazie autorii au

relatat modul cum au procedat.

În continuare, despărțindu-se de

autori, inculpatul M.V. împreună cu inculpatul C.C. au vândut lui R.A. patru

pachete de cafea, iar când încercau să valorifice și alte bunuri într-un bar,

primul dintre ei a fost reținut de poliție.

Partea vătămată I.M., în urma

agresiunii respective a suferit leziuni corporale, care au necesitat pentru

vindecare, 10-12 zile de îngrijiri medicale.

În cursul urmăririi penale au fost

restituite părții vătămate bunuri în valoare de 12.200.000 lei, găsite la

inculpați, iar pentru diferență s-a formulat cerere de despăgubiri.

Împotriva sentinței au declarat apel

cei patru inculpați, solicitând reducerea pedepsei, iar inculpatul C.M. a

solicitat, în principal, achitarea și în subsidiar, redozarea pedepsei.

Prin decizia penală nr. 388 din 9

decembrie 2003, Curtea de Apel Constanța a respins, ca nefondate, apelurile

declarate de inculpați, a dedus în continuare, detenția preventivă de la data

sentinței apelate, 6 noiembrie 2003 și a menținut măsura arestării preventive.

Totodată, a obligat pe fiecare

inculpat să plătească statului câte 1.200.000 lei cheltuieli judiciare, din

care, câte 600.000 lei reprezentând onorariul apărători din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs numai inculpatul N.D., pe care nu l-a motivat, lăsându-l la aprecierea

instanței, iar apărătorul desemnat din oficiu a criticat sentința pentru

greșita individualizare a pedepsei în raport cu criteriile prevăzute de art. 72

C. pen.

Critica formulată este nefondată.

Din examinarea dosarului cauzei se

constată că prima instanță a reținut corect situația de fapt și vinovăția

inculpatului N.D. în concordanță cu probele administrate și a încadrat fapta în

textul de lege corespunzător.

Totodată, instanța a aplicat o

pedeapsă just individualizată în raport cu criteriile prevăzute de art. 72 C.

pen., fiind corespunzătoare în raport cu gravitatea faptei săvârșite și cu

gradul ridicat de pericol social al persoanei inculpatului, recidivist, fără

ocupație.

Nu se impune reducerea pedepsei

aplicate, ci dimpotrivă a se menține la cuantumul stabilit pentru a se asigura

realizarea scopului prevăzut de art. 52 C. pen.

Procurorul de ședință a învederat și

un alt motiv de recurs, care se poate lua în considerare din oficiu în recursul

inculpatului.

Prima instanță, a hotărât corect în baza art. 83 C.

pen., revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de un an

închisoare aplicată prin sentința penală nr. 317/2002 a Judecătoriei Adjud și a

dispus executarea acesteia alături de pedeapsa de 10 ani închisoare aplicată în

cauză, dar a omis să dispună, potrivit dispozițiilor art. 88 C. pen. și art. 356

C. proc. pen., timpul executat din pedeapsa de un an închisoare care se deduce

din pedeapsă.

Din copia de pe cazierul judiciar

rezultă că inculpatul N.D. a fost arestat preventiv de Parchetul de pe lângă

Judecătoria Adjud în perioada 12 septembrie 2002 – 21 octombrie 2002, iar prin

sentința penală nr. 317/2002 a Judecătoriei Adjud a fost condamnat la un an

închisoare, cu suspendarea executării pedepsei.

În această situație, urma ca

instanța să deducă din pedeapsa rezultantă, perioada de la 12 septembrie 2002

la 21 octombrie 2002 în cauza de la Adjud, cât și perioada arestului preventiv

de la 13 ianuarie 2003, în ultima cauză.

Considerând că greșeala învederată

constituie motivul prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct. 17

1

C. proc. pen., urmează ca, în baza art. 385 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., a se

admite recursul și casa atât decizia atacată, cât și hotărârea instanței de

fond, numai cu privire la omisiunea deducerii din pedeapsa aplicată

inculpatului, a perioadei executate de la 19 septembrie 2002 și 21 octombrie

2002 și a deduce această perioadă, precum și perioada arestării preventive de

la 13 ianuarie 2003 la 6 mai 2004.

Celelalte dispoziții ale hotărârii

atacate se vor menține.

Onorariul de avocat, în sumă de

400.000 lei, pentru apărarea din oficiu a inculpatului se va plăti din fondul

Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

inculpatul N.D. împotriva deciziei penale nr. 388 din 9 decembrie 2002 a Curții

de Apel Constanța.

Casează hotărârea atacată, precum și

sentința penală nr. 631 din 6 noiembrie 2003 a Tribunalului Constanța, numai cu

privire la omisiunea deducerii din pedeapsa aplicată inculpatului, a perioadei

executate, de la 19 septembrie la 21 octombrie 2002.

Deduce din pedeapsa de 11 ani

închisoare, perioada executată de la 12 septembrie la 21 octombrie 2002 și

perioada arestării preventive din 13 ianuarie 2003 la 6 mai 2004.

Menține celelalte dispoziții ale

hotărârii atacate.

Onorariul de avocat pentru apărarea

din oficiu a inculpatului, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 6

mai 2004.