ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 113/2004

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 303 din 28 martie 2003, Tribunalul București, secția I penală, a condamnat pe inculpatul D.V.Ș. la 3 ani închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 26, raportat la art. 215 alin. (4) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. S-a constatat că inculpatul este arestat în altă cauză. S-a dispus anularea filei C.E.C. Pentru pronunțarea hotărârii, prima instanță a reținut următoarea stare de fapt: În vara anului 1998 inculpatul I.P. era patronul și administratorul SC I.D. SRL din București, inculpații S.T.A. și D.V.Ș., fiind colaboratorii săi în afaceri. În seara de 10 iunie 1998 (eronat reținut 1999), cei trei inculpați s-au întâlnit la barul S.C.

din București, unde au stat până în jurul orei 4,30, împreună plănuind fapta care urmau să o săvârșească în dauna SC A. SA București. Urmare a înțelegerii intervenite între inculpați, în ziua de 11 iunie 1998, aceștia au trecut la punerea în aplicare a „planului conceput”. Astfel, inculpatul I.P. a semnat o filă C.E.C. și a ștampilat-o, înmânând-o inculpatului S.T.A. care, împreună cu inculpatul D.V.Ș., s-au deplasat la SC A. SA București, pentru a cumpăra 40 tone fier beton, în două tranșe, plata urmând să se facă prin avans în numerar 10%, iar restul cu fila C.E.C. primită, ei cunoscând că aceasta nu are acoperire bancară. După ce S.T.A., asistat de inculpatul D.V.Ș. au luat legătura, la SC A. SA București, cu M.E., merceolog și C.R., facturist și s-a convenit cumpărarea fierului beton, primul inculpat s-a înapoiat la sediul societății, transmițând inculpatului I.P.

ceea ce s-a stabilit cu angajatele menționate. Inculpatul I.P. nu a fost de acord să se plătească avansul de 10%, stabilind ca plata să se facă numai cu fila C.E.C. eliberată. Revenind la SC A., inculpatul S.T.A. și inculpatul D.V.Ș. au transmis celor două angajate că, patronul I.P. nu a fost de acord cu plata avansului în numerar. În prezența inculpatului D.V.Ș., inculpatul S.T.A. a predat lui C.R. carnetul C.E.C. cu fila semnată de patron, copia certificatului de înmatriculare și codul fiscal. Pe baza acestor documente s-au întocmit avizul de expediție din 11 iunie 1998 și factura fiscală în care s-a indicat ca mobilitate de plată fila C.E.C., B. Pe această factură, inculpatul S.T.A. a semnat de primirea cantității de 21.060 kg.

fier beton. Între timp inculpatul S.T.A. s-a ocupat de încărcarea mărfii într-un autocamion, iar D.V.Ș. aștepta într-o mașină. Salariații SC A. SA, verificând telefonic la bancă C.E.C. - ul prezentat de inculpatul S.T.A., au aflat că SC I.D. SRL, este în interdicție de plată, fiind informate imediat organele de poliție. În momentul în care inculpatul S.T.A. se afla cu autocamionul, încărcat cu fierul beton, în valoare de 78.891.300 lei, la poarta de ieșire a SC A., a fost controlat de organele de poliție, descoperindu-se faptele ilegale comise. Împotriva sentinței penale nr. 303 din 28 martie 2003 a Tribunalului București, secția I penală, au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul București, care a solicitat majorarea pedepsei și aplicarea alin. (2) art. 215 C. pen.

și inculpatul D.V.Ș. care, prin apărător, a cerut achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. a) C. pen. (fapta nu există), iar în subsidiar redozarea pedepsei. Prin decizia penală nr. 515/ A din 9 septembrie 2003, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a respins, ca nefondate, apelurile declarate, apreciind că nu există motive pentru sporirea sau reducerea pedepsei aplicate și nu este cazul aplicării alin. (2) al art. 215 C. pen. și nici a achitării inculpatului. Împotriva deciziei penale au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, solicitându-se majorarea pedepsei și inculpatul D.V.Ș., care, prin apărător, a cerut achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. c) (fapta nu a fost săvârșită de inculpat) și, în subsidiar reducerea pedepsei.

Recursurile sunt nefondate. Prima instanță și cea de control judiciar au reținut pe baza probelor administrate în cauză, o situație de fapt corectă, încadrând corespunzător din punct de vedere juridic fapta săvârșită. Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, constată că la individualizarea pedepselor aplicate inculpatului D.V.Ș. au fost respectate criteriile, prevăzute de art. 72 C. pen., stabilindu-se o pedeapsă corect individualizată, raportată la pericolul social concret al faptei comise și la circumstanțele favorabile inculpatului. Ca atare, în mod corect, s-a apreciat că pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată inculpatului, a fost corect apreciată, nejustificându-se majorarea sau reducerea acesteia, ea constituind minimum necesar realizării prevederilor art. 52 C. pen.

În ce privește cererea formulată de inculpatul D.V.Ș., de a fi achitat, pe motiv că nu a săvârșit fapta reținută de instanțele de judecată, se constată că acesta este neîntemeiat. Examinând hotărârile instanțelor de judecată, în raport de probele existente la dosar, se constată că inculpatul a înlesnit săvârșirea faptei de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1) și (4) C. pen., de către inculpatul I.P., prin aceea că a dat posibilitate acestuia să ducă în eroare salariații SC A. SA București, în ce privește plata mărfii cumpărate, cunoscând că fila C.E.C., emisă de sus-numitul, nu are acoperire bancară. Inculpatul D.V.Ș. era un colaborator „în afaceri” al inculpatului I.P., el primind un comision de la acesta în raport de vânzarea mărfurilor procurate.

El a cunoscut că inculpatul I.P. folosește procedeul de a plăti mărfurile cumpărate cu C.E.C. - uri fără acoperire, continuând să colaboreze cu el, în aceste condiții participând și la înșelarea SC A. SA București. Aceasta se dovedește cu declarații de la cercetări, din care rezultă că cei trei inculpați s-au întâlnit în seara de 10 iunie 1998, au discutat și stabilit procedeul procurării materialelor, care a și fost pus în practică a doua zi, acțiunea fiind întreruptă de intervenția organelor de poliție. De altfel, inculpatul în declarația de la cercetări, dată în prezența avocatului, a recunoscut că în ziua de 11 iunie 1998, în timp ce se deplasau la SC A., la întrebarea inculpatului S.T.A., dacă au bani în cont, patronul I.P.

le-a răspuns că „momentan nu are, dar până să perfecteze actele de ridicare a mărfii el va alimenta contul”. Declarația sa se coroborează cu declarațiile de la cercetări ale inculpatului S.T.A. Ori, perfectarea formalităților la SC A., pe baza filei C.E.C. prezentată de inculpați, s-a făcut la scurt timp, de la această convorbire, timp în care I.P. se afla acasă, de unde ținea legătura telefonică cu ceilalți doi inculpați, interesându-se dacă se ridică ceva probleme. Însăși faptul că inculpatul D.V.Ș. s-a sustras de la urmărirea penală, după ce a fost reținut 24 de ore, a fost dat în urmărire generală, în cele din urmă fiind prins de către organele de poliție, confirmă realitatea faptelor puse în sarcină și vinovăția sa, în cele din urmă el negând participarea la săvârșirea acestora.

De altfel, inculpatul D.V.Ș. este arestat în altă cauză. Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a respinge recursurile declarate în cauză, menținând hotărârile atacate, ca fiind temeinice și legale. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și inculpatul D.V.Ș., împotriva deciziei penale nr. 515/ A din 9 septembrie 2003 a Curții de Apel București, secția a II-a penală. Constată că inculpatul este arestat în altă cauză. Obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 1.500.000 lei cheltuieli judiciare, din care 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă Pronunțată în ședință publică, azi 9 ianuarie 2004.