ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3618/2003

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 99 din 7 martie 2000, Tribunalul Iași a dispus condamnarea inculpatului O.D., pentru săvârșirea infracțiunilor: - de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1) și (3), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din aceeași infracțiune prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (4) și (5) C. pen., la 8 ani închisoare; - de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (4) și (5), cu aplicarea art. 42 alin. (2) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice a faptei prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) și (5), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., la 12 ani închisoare și 8 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

Conform art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele. Urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 12 ani închisoare, sporită cu 10 luni, deci 12 ani și 10 luni închisoare și 8 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. S-au aplicat prevederile art. 71 – art. 64 C. pen. și s-a dedus din pedeapsă timpul arestării preventive de la 11 ianuarie 1999, la 21 octombrie 1999. Totodată, a fost obligat inculpatul, conform art. 14 și art. 346 C. proc. pen. și art. 998 C. civ., să despăgubească părțile civile, astfel: -SC B. SA – 33.986.760 lei; -SC C. SA – 2.506.600 lei; -SC S.L.T. SRL Iași – 6.000.000 lei -SC E. SA – 22.750.653 lei -SC S.T.

SRL – 6.078.345 lei -SC T.G.I.E. SRL Oradea – 17.324.042 lei -SC R.G. SRL – 40.860.240 lei. -SC F.R.D. SRL – 22.406.933 lei -SC T.R. SA – 31.502.000 lei -SC V. SA Focșani – 10.987.060 lei -SC P.R. SRL Timișoara – 11.245.960 lei S-a constatat că părțile vătămate SC O.C. Iași, SC A.G.R. SRL și SC I. SRL Iași nu s-au constituit părți civile. În baza art. 118 lit. d) C. pen., s-a confiscat de la inculpat suma de 74.227.811 lei. În baza dispozițiilor art. 348 C. proc. pen., s-a dispus anularea actelor false emise de inculpat; biletele la ordin emise la: 20 martie 1998 către SC B. SA 27 aprilie 1998 către SC C. SA 25 mai 1998 către SC G.L.T. SRL 11 mai 1998 SC O.C. SRL 16 mai 1998 SC O.C. SRL 30 mai 1998 SC A.G.R.

SRL Iași 16 iunie 1998 SC I. SRL 03 iunie 1998 E. SRL București 04 iunie 1998 SC S.T. SRL 10 iunie 1998 SC T. SRL 15 iunie 1998 SC R.G. SRL Iași 26 iunie 1998 SC F.R.D. Iași 27 iulie 1998 SC F.Ț. Iași 03 august 1998 SC V. SA Focșani 13 iulie 1998 SC P.R. SRL Timișoara precum și a filelor C.E.C. seria M.019 nr. 00019001 din 2 iulie 1998 emisă către F.Ț. Iași și seria M.019 nr. 00019003 din 15 iulie 1998 emisă către SC P.P. Oradea. Inculpatul a fost obligat să plătească diferență onorariu de expertiză în sumă de 200.000 lei în contul expertului C.D. În baza art. 191 C. proc. pen., inculpatul a fost obligat să plătească statului cheltuieli judiciare în sumă de 4.000.000 lei. Pentru a pronunța această sentință, s-a reținut următoarea situație de fapt: Inculpatul O.D.

este administrator al SC G.I.D.G. SRL Iași, iar în cursul lunii aprilie 1998, a închiriat un spațiu de la SC T. SA Iași, anunțându-și intenția de a înființa un complex comercial pentru deservirea populației. Pentru derularea planului de afaceri propus, inculpatul a încercat în cursul lunii mai 1998, să obțină un credit de la B.R., sucursala Iași și de la B.P. Iași, însă, întrucât nu deținea garanțiile impuse de derularea unui contract de împrumut bancar, cererile i-au fost respinse. Înainte însă, de a face vreun demers în vederea obținerii unui contract, în cursul lunii martie 1998, inculpatul a conectat la târgul T. Iași, pe reprezentanții S.W.C. B. SA București cărora le-a prezentat o ofertă de colaborare, asigurându-i totodată de seriozitatea și solvabilitatea firmei pe care o conduce, asigurate printr-o linie de credit deschisă la B.R.D.

Ulterior, inculpatul a trimis o comandă părții vătămate, în urma căreia martora Șt.M., reprezentanta societății s-a prezentat la Iași la sediul SC G. SRL Iași la data de 20 martie 1998, inculpatul a preluat marfa pe baza unei facturi și a emis un bilet la ordin în valoare de 33.986.760 lei, scadent la 8 mai 1998. Înainte de expirarea termenului, inculpatul a contactat-o pe partea vătămată, rugând-o să nu introducă biletele la ordin în bancă, întrucât va achita întreaga sumă în numerar. La data expirării, întrucât inculpatul nu-și onorase promisiunea, partea vătămată a introdus biletul la ordin la bancă, acesta fiind refuzat pentru lipsa disponibilului, în contul societății aflându-se doar suma de 261 lei.

Prejudiciul cauzat părții vătămate a rămas nerecuperat, partea vătămată constituindu-se parte civilă în prezenta cauză. Folosind manoperele dolosive descrise mai sus, în data de 27 aprilie 1998, inculpatul a ridicat de la SC C. SA Iași, materiale de construcții în valoare de 2.506.600 lei emițând în acest sens un alt bilet la ordin scadent tot în data de 8 mai 1998. În momentul emiterii biletului la ordin, inculpatul nu avea disponibil în cont și știa că nu are nici un fel de posibilități de a obține vreo sumă de bani. Partea vătămată a introdus biletul la ordin în bancă, însă plata a fost evident refuzată din lipsa disponibilului. Valoarea prejudiciului este de 2.506.600 lei, nu a fost recuperat, astfel încât, partea vătămată are pretenții în cauză.

La data de 11 mai 1998, inculpatul a luat legătura cu SC O.C. SRL Iași și a achiziționat marfă în valoare de 9.661.811 lei, folosind aceleași metode de inducere în eroare. Pentru plata mărfii, inculpatul a emis un bilet la ordin scadent la 11 iunie 1998. La data de 16 mai 1998, inculpatul a achiziționat din nou marfă de la SC O.C. SRL Iași în valoare de 64.566.000 lei emițând un nou bilet la ordin scadent la 2 iulie 1998. În mod evident plata a fost refuzată din lipsa disponibilului. Prejudiciul a fost recuperat, astfel încât, partea vătămată nu mai are pretenții în cauză. În data de 16 mai 1998, inculpatul s-a adresat SC G. SRL Iași, care se ocupa cu intermediari imobiliare, care i-a facilitat cumpărarea unui apartament.

După efectuarea tranzacției, inculpatul trebuia să plătească comisionul perceput de agenția imobiliară în valoare de 6.000.000 lei. Inculpatul deși nu avea disponibil în cont și știa că nici nu are de unde să încaseze vreo sumă de bani, a completat un bilet la ordin în valoare de 6.000.000 lei. La scadență, partea vătămată a introdus biletul la ordin în bancă, însă plata a fost evident refuzată din lipsa disponibilului. Prejudiciul nu a fost recuperat, astfel încât, partea vătămată are pretenții în cauză. La 29 mai 1998, inculpatul a ridicat marfa de la SC A.G.R. SRL Iași în valoare de 46.847.643 lei folosind aceleași manopere dolozive. Pentru plata mărfii, inculpatul a completat din nou un bilet la ordin deși cunoștea faptul că nu dispune și nu va dispune de posibilități financiare pentru acoperire vreunei sume de bani.

În data de 4 iunie 1998, înainte de scadență, inculpatul a mai ridicat marfă și a eliberat un nou bilet la ordin pentru suma totală de 50.072.033 lei. La data scadenței plata a fost refuzată din lipsă de disponibil. Partea vătămată nu are pretenții în cauză, întrucât prejudiciul a fost recuperat. La data de 16 iunie 1998, inculpatul a ridicat marfă de la SC I. SRL Iași, în valoare de 7.230.048 lei. Inculpatul a emis un bilet la ordin pentru plata mărfii. La data scadentă, părții vătămate i s-a refuzat plata din lipsa disponibilului, însă și-a recuperat marfa, astfel încât, nu a emis pretenții în cauză. În data de 29 mai 1998, inculpatul a ridicat mărfuri pe bază de factură de la SC E. SRL, în valoare de 22.750.653 lei.

La data scadenței, părții vătămate i s-a refuzat plata din lipsa disponibilului. Întrucât prejudiciul nu a fost recuperat, partea vătămată are pretenții în cauză. La data de 4 iunie 1998, inculpatul a achiziționat de la SC S.T. SRL în valoare de 6.078.345 lei, emițând un nou bilet la ordin. La data scadentă, plata a fost refuzată din lipsă disponibil. Partea vătămată are pretenții în cauză, întrucât prejudiciul nu a fost recuperat. La data de 10 iunie 1998, inculpatul a ridicat marfa de la SC T. SRL Oradea, în valoare de 19.112.684 lei, emițând bilet la ordin pentru plata mărfii. La data scadentă, banca a refuzat onorarea biletului din lipsa disponibilului. Prejudiciul a fost parțial recuperat, astfel încât, partea vătămată are pretenții în cauză în sumă de 17.324.042 lei.

La data de 15 iunie 1998, inculpatul a ridicat de la SC R.G. SRL marfă în valoare de 40.860.240 lei emițând un nou bilet la ordin. La data scadenței, banca a refuzat plata din lipsa disponibilului. Partea vătămată are pretenții în cauză, întrucât prejudiciul nu a fost recuperat. În data de 26 iunie 1998, inculpatul a emis un nou bilet la ordin în valoare de 71.406.933 lei în favoarea SC F.R.D. SRL Iași reprezentând contravaloarea mărfii achiziționate. Plata nu a putut fi onorată din lipsa disponibilului, astfel încât, partea vătămată are pretenții în cauză, în sumă de 22.406.933 lei, întrucât o parte din prejudiciu a fost recuperat. În data de 2 iulie 1998, inculpatul a ridicat de la F.Ț. Iași, marfă în valoare de 126.392.000 lei.

Pentru plata mărfii inculpatul a completat o filă C.E.C. La data scadentă, banca a comunicat că inculpatul are în cont circa 5,8 milioane lei, astfel încât. C.E.C.-ul nu putea fi onorat. Prejudiciul a fost parțial recuperat, astfel încât, partea vătămată are pretenții în cauză în sumă de 31.502.000 lei. În data de 15 iulie 1998, inculpatul a achiziționat marfă de la SC P.P. SA Oradea, iar pentru achitarea contravalorii mărfii a completat o filă C.E.C. în valoare de 58.162.524 lei. La data scadentă banca a refuzat plata din lipsa disponibilului. Mai mult decât atât s-a precizat că inculpatul era în interdicție bancară din data de 7 iulie 1998. Prejudiciul a fost recuperat parțial, astfel încât, partea vătămată are pretenții în cauză în sumă de 56.088.524 lei.

La data de 13 iulie 1998, inculpatul a achiziționat marfă de la SC P.R. SRL Timișoara în valoare de 11.245.960 lei, emițând un bilet la ordin pentru contravaloarea mărfii. La data scadentă banca a comunicat „Lipsă totală de disponibil în cont”. Prejudiciul nu a fost recuperat, astfel încât, partea vătămată are pretenții în cauză. La data de 3 martie 1998, inculpatul s-a deplasat la SC V. SA Focșani, de unde a achiziționat marfă în valoare de 10.987.076 lei, emițând un bilet la ordin pentru plata mărfii. La data scadentă, banca a refuzat plata din lipsa disponibilului. Întrucât prejudiciul nu a fost recuperat, partea vătămată are pretenții în cauză. Prin decizia penală nr. 1630 din 27 martie 2002, Curtea Supremă de Justiție, secția penală, a respins recursul declarat de inculpatul O.D., ca nefondat, obligându-l pe recurent la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Invocând prevederile art. 386 lit. c) C. proc. pen., inculpatul O.D. a formulat contestație în anulare, prin care a susținut printre altele în motivele scrise depuse la dosar, că instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unor cauze de încetare a procesului penal prevăzute de art. 10 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., cu privire la care existau în dosar o serie de probe. Verificând actele dosarului cauzei, Curtea constată că este inadmisibilă contestația în anulare formulată, întrucât motivele invocate de contestator nu se regăsesc în cazurile prevăzute de art. 386 lit. a), b), c) și d) C. proc. pen., care reglementează situațiile în care poate fi formulată contestația în anulare. Astfel, potrivit art. 386 lit. c) C. proc.

pen., împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație în anulare când instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unei cauze de încetare a procesului penal din cele prevăzute de art. 10 alin. (1) lit. f) și i), cu privire la care existau probe în dosar. Analizând acest text de lege invocat de contestator, în raport de actele și probele din dosarul cauzei, se constată că nu sunt motive care să justifice admiterea contestației în anulare. Cât privește celelalte aspecte invocate de contestator, în motivele scrise depuse la dosar, se constată că nu se regăsesc în cazurile prevăzute de art. 386 C. proc. pen. Față de aceste considerente, urmează să fie respinsă contestația în anulare, formulată de condamnatul O.D.

ca inadmisibilă, conform dispozitivului. Văzând și dispozițiile art. 192 C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul O.D. împotriva deciziei penale nr. 1630 din 27 martie 2002 a Curții Supreme de Justiție. Obligă petiționarul la 550.000 lei cheltuieli judiciare către stat. Pronunțată în ședință publică, azi 9 septembrie 2003.