ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5714/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin contestația înregistrată sub

nr. 1765/2004 la Curtea de Apel Iași, condamnatul O.C. a solicitat anularea

deciziei penale nr. 831 din 12 octombrie 2000, pronunțată de Curtea de Apel

Iași, în dosarul nr. 2666/2000 prin care a fost condamnat la 3 ani și 4 luni

închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (2) și (4) C. pen.,

și obligat la plata despăgubirilor și cheltuielilor judiciare.

Invocând prevederile art. 386 lit.

d) C. proc. pen., inculpatul O.C. a susținut că împotriva sa s-au pronunțat

două hotărâri definitive pentru aceeași faptă, respectiv, hotărârea a cărei

anulare a solicitat, precum și decizia penală nr. 830 din 12 octombrie 2000,

pronunțată de Curtea de Curtea de Apel Iași, în dosarul nr. 2665/2000.

Prin decizia penală nr. 517 din 22

iunie 2004, Curtea de Apel Iași a respins, ca nefondată, contestația în anulare

formulată de condamnat, reținând că aceasta nu poate fi primită pentru

următoarele considerente:

- reținerea cazului de contestație

invocat presupune existența cumulativă a două condiții, respectiv, o hotărâre

penală definitivă și identitate de obiect și persoană; ori, din verificarea

celor două dosare a rezultat că există doar identitate de persoană, O.C. fiind

condamnat prin cele două hotărâri definitive (sentința penală nr. 1296 din 30

martie 1999 a Judecătoriei Iași și sentința penală nr. 3935 din 5 noiembrie

1998 a Judecătoriei Iași) pentru comiterea unor fapte definitive de

înșelăciune.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs condamnatul care, prin motivele scrise, a susținut că decizia nu

este motivată, instanța ajungând la concluzia că sunt fapte diferite de

înșelăciune, fără a arăta ce text de lege prevede și explică condițiile

cumulative care nu sunt întrunite de faptele prezentate în contestație.

Recursul este inadmisibil.

În conformitate cu prevederile art.

392 alin. (4) C. proc. pen., poate fi atacată cu apel sentința dată în

contestație și cu recurs decizia dată în apel, când potrivit alin. (3) al

aceluiași text, contestația [(pe cazul prevăzut de art. 386 lit. d) C. proc.

pen.)] este întemeiată și după caz, se desființează ultima hotărâre prin

sentință sau decizie.

Per a contrario, hotărârea prin care

se respinge contestația în anulare nu este supusă nici unei căi de atac și cum

dispozițiile procesuale sunt de strictă aplicare, părțile nu pot exercita decât

căile de atac prevăzute de lege.

Așadar, recursul declarat de

condamnat împotriva unei hotărâri judecătorești definitive este inadmisibil și

în conformitate cu art. 385

15

pct. 1 lit. a) C. proc. pen., se va

respinge ca atare.

Văzând și dispozițiile art. 192

alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul

declarat de contestatorul O.C. împotriva deciziei penale nr. 517 din 22 iunie

2004 a Curții de Apel Iași.

Obligă recurentul contestator la

plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 600.000 lei.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 3

noiembrie 2004.