ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6339/2004

Asupra recursului în anulare de

față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 3666 din 25

iunie 2002, Judecătoria Iași a condamnat pe inculpatul B.N. la un an

închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 37 alin. (1) din Decretul nr.

328/1966, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

În baza art. 83 C. pen., s-a dispus

revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei rezultante de un an și

6 luni închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 1690 din 4

aprilie 2001 a Curții de Apel Iași, pentru infracțiunea de vătămare corporală

din culpă, prevăzută de art. 184 alin. (1) și (3) C. pen. și infracțiunea

prevăzută de art. 38 alin. (1) din Decretul nr. 328/1966 și executarea acesteia

alături de pedeapsa de un an închisoare, aplicată în cauză, inculpatul având de

executat 2 ani și 6 luni închisoare.

Pentru a pronunța hotărârea,

instanța a reținut că inculpatul, la data de 15 ianuarie 2002, a condus pe

drumurile publice un autoturism, având în sânge o îmbibație alcoolică de 1,45

gr %o.

Apelul declarat de inculpat

împotriva sentinței menționate, a fost respins, ca nefondat, prin decizia

penală nr. 396 din 25 martie 2003 a Tribunalului Iași.

Recursul declarat de inculpat a fost

admis prin decizia penală nr. 880 din 30 septembrie 2003 a Curții de Apel Iași,

prin această hotărâre înlăturându-se aplicarea art. 83 C. pen.

În consecință, instanța de recurs a

descontopit pedeapsa rezultantă de 2 ani și 6 luni închisoare în pedepsele

componente, punându-le în individualitatea lor.

Prin aceeași hotărâre, în baza art.

1 lit. a) din Legea nr. 543/2002, s-au constatat grațiate în întregime și

condiționat, pedepsele de un an și 6 luni închisoare și de un an închisoare,

inculpatul urmând să execute un an închisoare, aplicată pentru infracțiunea din

cauză.

Împotriva hotărârilor, procurorul

general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a

declarat recurs în anulare, considerându-le a fi fost pronunțate cu încălcarea

legii, respectiv instanțele au greșit constatând grațiate ambele pedepse

aplicate anterior.

Recursul în anulare este fondat

pentru considerentele ce se vor arăta.

Art. 4 alin. (1) din Legea nr.

543/2002 privind grațierea unor pedepse, înscrie că prevederile art. 1 și 2 din

actul normativ, nu se aplică celor condamnați pentru infracțiuni săvârșite în

stare de recidivă și celor care sunt recidiviști prin condamnări anterioare.

Potrivit instituției recidivei,

starea de recidivă și, respectiv, calitatea de recidivist se dobândesc la

momentul săvârșirii celei de-a doua fapte, indiferent de data la care aceasta

este constatată prin hotărâre judecătorească.

Actul normativ de clemență

exceptează recidiviștii de la grațiere, textul referindu-se la toți condamnații

care au dobândit calitatea de recidivist până în momentul intrării lui în

vigoare.

În cauză, din verificarea lucrărilor

dosarului se reține că, anterior, B.N. a fost condamnat prin sentința penală

nr. 1690 din 4 aprilie 2000, la pedeapsa de executat de un an și 6 luni

închisoare, pentru infracțiunile prevăzute de art. 184 alin. (1) și (3) C. pen.

și ale art. 38 alin. (1) din Decretul nr. 328/1966, iar ulterior, prin decizia

penală nr. 644 din 6 septembrie 2001, Curtea de Apel Iași a suspendat

condiționat executarea acestei pedepse rezultante, pe durata termenului de

încercare de 3 ani și 6 luni.

Acest termen se împlinea la 5 martie

2005, fapta din cauză, săvârșită la 15 ianuarie 2002, inculpatul comițând-o în

cursul termenului de încercare. Pentru că pedeapsa prevăzută de lege pentru

infracțiunea săvârșită cu intenție, este mai mare de un an, se impunea

reținerea stării de recidivă numai față de pedeapsa de un an închisoare,

aplicată pentru infracțiunea prevăzută de art. 38 alin. (1) din Decretul nr.

328/1966, pedeapsa de un an și 6 luni închisoare sancționând infracțiunea

prevăzută de art. 184 alin. (1) și (3) C. pen., infracțiune săvârșită din culpă.

Ca atare, la 4 octombrie 2002, data

intrării în vigoare a Legii nr. 543/2002, inculpatul avea calitatea de

recidivist în ceea ce privește infracțiunea prevăzută de art. 38 alin. (1) din

Decretul nr. 328/1966, fiind astfel exceptat de la grațiere, conform art. 4

pct. 1 din legea sus-indicată.

În consecință, se impunea a fi

constatată grațierea numai a pedepsei de un an și 6 luni închisoare, aplicată

pentru infracțiunea de vătămare corporală gravă care, potrivit art. 38 alin.

(1) lit. a

1

) C. pen., nu atrage starea de recidivă.

Neprocedând în acest fel, instanța a

aplicat greșit legea, motiv pentru care recursul în anulare fiind fondat, în

baza dispozițiilor art. 414

1

C. proc. pen., cu referire la art. 385

15

pct. 2 lit. d) din același cod, va fi admis și se va proceda corespunzător

dispozitivului prezentei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul în anulare declarat

de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție împotriva sentinței penale nr. 3666 din 25 iunie 2002 a Judecătoriei

Iași, deciziei penale nr. 396 din 25 martie 2003 a Tribunalului Iași și

deciziei penale nr. 880 din 30 septembrie 2003 a Curții de Apel Iași, privind

pe inculpatul B.N.

Casează hotărârile atacate, numai cu

privire la greșita aplicare a art. 83 C. pen., la greșita constatare a

grațierii pedepsei de un an închisoare, aplicată sus-numitului inculpat prin

sentința penală nr. 1690 din 4 aprilie 2001 a Judecătoriei Iași, definitivă

prin decizia penală nr. 644 din 6 septembrie 2001 a Curții de Apel Iași, pentru

infracțiunea prevăzută de art. 38 alin. (1) din Decretul nr. 328/1966, precum

și la pedeapsa de executat.

Înlătură aplicarea art. 83 C. pen.

Descontopește pedeapsa rezultantă,

de 2 ani și 6 luni închisoare, în pedepsele componente, de un an închisoare,

aplicată pentru infracțiunea prevăzută de art. 38 alin. (1) din Decretul nr.

328/1966 și de un an și 6 luni închisoare, aplicată pentru infracțiunea

prevăzută de art. 184 alin. (1) și (3) C. pen.

În baza art. 1 din Legea nr.

543/2002 constată grațiată în întregime și condiționat, pedeapsa de un an și 6

luni închisoare, aplicată pentru infracțiunea prevăzută de art. 184 alin. (1)

și (3) C. pen.

Aplică art. 7 din Legea nr.

543/2002.

În baza art. 83 C. pen., revocă

suspendarea condiționată a executării pedepsei de un an închisoare, aplicată

inculpatului pentru infracțiunea prevăzută de art. 38 alin. (1) din Decretul

nr. 328/1966 și dispune executarea acesteia alături de pedeapsa de un an

închisoare aplicată în cauză, inculpatul urmând să execute 2 ani închisoare.

Onorariul de avocat, în sumă de

400.000 lei, cuvenit apărătorului din oficiu al inculpatului, se va plăti din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

29 noiembrie 2004.