ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4902/2004

Asupra recursului în anulare de

față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 261 din 10

martie 2003, Judecătoria Rădăuți a condamnat pe inculpatul

S.C.

la 6 luni închisoare, respectiv un

an închisoare, pentru infracțiunile de conducere pe drumurile publice a unui

autovehicul fără a poseda permis și conducerea unui autovehicul de către o

persoană având în sânge o îmbibație alcoolică mai mare decât limita legală,

prevăzute de art. 36 alin. (1) și art. 37 alin. (1) din Decretul nr. 328/1966

ambele cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

În baza art. 83 din același cod, a

revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de un an închisoare,

aplicată prin sentința penală nr. 70 din 23 ianuarie 2001 a Judecătoriei

Rădăuți, definitivă prin neapelare la 5 martie 2001.

Totodată, a descontopit această

ultimă pedeapsă rezultantă de un an închisoare în componentele de 6 luni

închisoare și, respectiv, un an închisoare stabilite pentru infracțiunile

prevăzute de art. 36 alin. (1) și art. 37 alin. (1) din Decretul nr. 328/1966

și, în baza art. 1 din Legea nr. 543/2002, a constatat grațierea acestora.

S-a reținut că, la 18 iunie 2002,

inculpatul a condus pe drumurile publice autoturismul proprietate personală

fără a poseda permis și sub influența băuturilor alcoolice (alcoolemie 2,10

%0).

Tribunalul Suceava și Curtea de Apel

Suceava au respins apelul și recursul declarate de inculpați.

Împotriva acestor hotărâri,

procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție a declarat recurs în anulare, considerându-le a fi fost pronunțate cu

încălcarea legii, respectiv în cauză s-au aplicat în mod greșit dispozițiile

legii de grațiere nr. 543/2002, deși inculpatul era recidivist.

Recursul în anulare este fondat.

Conform art. 4 alin. (1) din Legea

nr. 543/2002 privind grațierea unor pedepse, dispozițiile art. 1 și 2 ale

acestui act normativ, nu se aplică celor condamnați prin infracțiuni săvârșite

în stare de recidivă precum și celor care sunt recidiviști prin condamnări

anterioare. Starea de recidivă și, respectiv, calitatea de recidivist se

dobândesc la momentul săvârșirii celei de a doua fapte, indiferent de data la

care acestea sunt constatate prin hotărâri judecătorești.

În speță, inculpatul a fost

condamnat anterior prin sentința penală nr. 70 din 23 ianuarie 2001, definitivă

prin neapelare la 5 martie 2001, la 6 luni, respectiv, un an închisoare, pentru

infracțiunile prevăzute de art. 36 alin. (1) și art. 37 alin. (1) din Decretul

nr. 328/1966.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34

lit. b) C. pen., s-a dispus executarea pedepsei celei mai grele, de un an

închisoare, iar în baza art. 81 și art. 82 din același cod, s-a dispus

suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durată de 3 ani.

În interiorul termenului de

încercare care expira la 5 martie 2004, la data de 18 iunie 2002, inculpatul a

comis faptele deduse judecății, pentru care s-a făcut în mod corect aplicarea

dispozițiilor art. 37 lit. a) C. pen. Așadar, la data intrării în vigoare a

Legii nr. 543/2002, inculpatul avea statutul de recidivist, dobândit la data

săvârșirii faptelor din 18 iunie 2002, astfel că era exceptat de la grațiere,

conform art. 4 din legea menționată.

În consecință, după aplicarea

dispozițiilor art. 83 C. pen., privind revocarea suspendării executării

pedepsei, instanța de fond trebuia să dispună executarea pedepsei rezultante

alături de pedeapsa aplicată în cauza prezentă, iar nu să aplice dispozițiile

legii de grațiere pentru pedepsele aplicate pentru faptele anterioare.

Ca atare, întrucât prin hotărârea

instanței de fond s-a făcut o greșită aplicare a legii ce n-a putut fi

îndreptată în căile ordinare de atac exercitate doar de inculpat, fiind

incident cazul de recurs în anulare prevăzut de art. 410 alin. (1) partea I

pct. 7

1

C. proc. pen., Înalta Curte, făcând aplicarea dispozițiilor

art. 414

1

din Codul de procedură penală cu referire la art. 385

15

pct. 2 lit. d) C. proc. pen., va admite recursul în anulare, va casa hotărârile

atacate sub aspectul greșitei constatări a grațierii pedepselor anteriore care,

prin menținerea revocării suspendării condiționate conform art. 83 C. pen., vor

fi cumulate cu pedeapsa actuală.

Conform dispozițiilor art. 192 alin.

(3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina

acestuia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul în

anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte

de Casație și Justiție  împotriva sentinței nr. 261 din 10 martie 2003 a

Judecătoriei Rădăuți, deciziei nr. 332 din 5 mai 2003 a Tribunalului Suceava și

deciziei nr. 556 din 9 iulie 2003 a Curții de Apel Suceava, privind pe

inculpatul S.C.

Casează hotărârile atacate cu

privire la greșita constatare a grațierii pedepselor de 6 luni închisoare și de

un an închisoare, aplicate inculpatului prin sentința nr. 70 din 23 ianuarie

2001 a Judecătoriei Rădăuți, dispoziții pe care le înlătură.

Menține, potrivit art. 83 C. pen.,

suspendarea condiționată a executării pedepsei de un an închisoare la care a

fost condamnat prin sentința nr. 70 din 23 ianuarie 2001 a Judecătoriei Rădăuți

și dispune ca aceasta să fie executată alături de pedeapsa aplicată în cauză,

inculpatul urmând să execute în total 2 ani închisoare.

Menține celelalte dispoziții ale

hotărârilor.

Onorariul apărătorului din oficiu,

în sumă de 400.000 lei va fi plătit din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

30 septembrie 2004.