ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4902/2004

Asupra recursului în anulare de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 261 din 10 martie 2003, Judecătoria Rădăuți a condamnat pe inculpatul S.C. la 6 luni închisoare, respectiv un an închisoare, pentru infracțiunile de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără a poseda permis și conducerea unui autovehicul de către o persoană având în sânge o îmbibație alcoolică mai mare decât limita legală, prevăzute de art. 36 alin. (1) și art. 37 alin. (1) din Decretul nr. 328/1966 ambele cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

În baza art. 83 din același cod, a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de un an închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 70 din 23 ianuarie 2001 a Judecătoriei Rădăuți, definitivă prin neapelare la 5 martie 2001. Totodată, a descontopit această ultimă pedeapsă rezultantă de un an închisoare în componentele de 6 luni închisoare și, respectiv, un an închisoare stabilite pentru infracțiunile prevăzute de art. 36 alin. (1) și art. 37 alin. (1) din Decretul nr. 328/1966 și, în baza art. 1 din Legea nr. 543/2002, a constatat grațierea acestora. S-a reținut că, la 18 iunie 2002, inculpatul a condus pe drumurile publice autoturismul proprietate personală fără a poseda permis și sub influența băuturilor alcoolice (alcoolemie 2,10 %0).

Tribunalul Suceava și Curtea de Apel Suceava au respins apelul și recursul declarate de inculpați. Împotriva acestor hotărâri, procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a declarat recurs în anulare, considerându-le a fi fost pronunțate cu încălcarea legii, respectiv în cauză s-au aplicat în mod greșit dispozițiile legii de grațiere nr. 543/2002, deși inculpatul era recidivist. Recursul în anulare este fondat. Conform art. 4 alin. (1) din Legea nr. 543/2002 privind grațierea unor pedepse, dispozițiile art. 1 și 2 ale acestui act normativ, nu se aplică celor condamnați prin infracțiuni săvârșite în stare de recidivă precum și celor care sunt recidiviști prin condamnări anterioare.

Starea de recidivă și, respectiv, calitatea de recidivist se dobândesc la momentul săvârșirii celei de a doua fapte, indiferent de data la care acestea sunt constatate prin hotărâri judecătorești. În speță, inculpatul a fost condamnat anterior prin sentința penală nr. 70 din 23 ianuarie 2001, definitivă prin neapelare la 5 martie 2001, la 6 luni, respectiv, un an închisoare, pentru infracțiunile prevăzute de art. 36 alin. (1) și art. 37 alin. (1) din Decretul nr. 328/1966. În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus executarea pedepsei celei mai grele, de un an închisoare, iar în baza art. 81 și art. 82 din același cod, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durată de 3 ani.

În interiorul termenului de încercare care expira la 5 martie 2004, la data de 18 iunie 2002, inculpatul a comis faptele deduse judecății, pentru care s-a făcut în mod corect aplicarea dispozițiilor art. 37 lit. a) C. pen. Așadar, la data intrării în vigoare a Legii nr. 543/2002, inculpatul avea statutul de recidivist, dobândit la data săvârșirii faptelor din 18 iunie 2002, astfel că era exceptat de la grațiere, conform art. 4 din legea menționată. În consecință, după aplicarea dispozițiilor art. 83 C. pen., privind revocarea suspendării executării pedepsei, instanța de fond trebuia să dispună executarea pedepsei rezultante alături de pedeapsa aplicată în cauza prezentă, iar nu să aplice dispozițiile legii de grațiere pentru pedepsele aplicate pentru faptele anterioare.

Ca atare, întrucât prin hotărârea instanței de fond s-a făcut o greșită aplicare a legii ce n-a putut fi îndreptată în căile ordinare de atac exercitate doar de inculpat, fiind incident cazul de recurs în anulare prevăzut de art. 410 alin. (1) partea I pct. 7 1 C. proc. pen., Înalta Curte, făcând aplicarea dispozițiilor art. 414 1 din Codul de procedură penală cu referire la art. 385 15 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., va admite recursul în anulare, va casa hotărârile atacate sub aspectul greșitei constatări a grațierii pedepselor anteriore care, prin menținerea revocării suspendării condiționate conform art. 83 C. pen., vor fi cumulate cu pedeapsa actuală. Conform dispozițiilor art. 192 alin. (3) C. proc.

pen., cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție împotriva sentinței nr. 261 din 10 martie 2003 a Judecătoriei Rădăuți, deciziei nr. 332 din 5 mai 2003 a Tribunalului Suceava și deciziei nr. 556 din 9 iulie 2003 a Curții de Apel Suceava, privind pe inculpatul S.C. Casează hotărârile atacate cu privire la greșita constatare a grațierii pedepselor de 6 luni închisoare și de un an închisoare, aplicate inculpatului prin sentința nr. 70 din 23 ianuarie 2001 a Judecătoriei Rădăuți, dispoziții pe care le înlătură. Menține, potrivit art. 83 C. pen., suspendarea condiționată a executării pedepsei de un an închisoare la care a fost condamnat prin sentința nr. 70 din 23 ianuarie 2001 a Judecătoriei Rădăuți și dispune ca aceasta să fie executată alături de pedeapsa aplicată în cauză, inculpatul urmând să execute în total 2 ani închisoare.

Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor. Onorariul apărătorului din oficiu, în sumă de 400.000 lei va fi plătit din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 30 septembrie 2004.