ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5852/2004

Asupra recursului în anulare de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 60 din 3 martie 2003, Judecătoria Târgu Secuiesc a condamnat pe inculpatul U.S. la: - 10 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1), raportat la art. 209 alin. (1) lit. e) și i) C. pen., cu aplicarea art. 74 și art. 76 lit. c) C. pen.; - 8 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având în sânge o îmbibație alcoolică ce depășește limita legală, prevăzută de art. 37 alin. (1) din Decretul nr. 328/1966, cu aplicarea art. 13, art. 74 și art. 76 lit. d) C. pen.; - 3 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană ce nu posedă permis de conducere, prevăzută de art. 36 alin. (1) din Decretul nr. 328/1966.

În baza art. 33 lit. b) și art. 34 lit. b) C. pen., a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea și anume 10 luni închisoare. În temeiul art. 83 C. pen., a dispus revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de un an și 6 luni închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 268 din 15 septembrie 2000 a Judecătoriei Târgu Secuiesc, și executarea acesteia pe lângă pedeapsa aplicată în cauză, astfel că, în final, va executa pedeapsa rezultantă de 2 ani și 4 luni închisoare. În baza art. 88 C. pen., din pedeapsa pe care inculpatul urmează să o execute, respectiv 2 ani și 4 luni închisoare, s-a dedus durata arestului preventiv de la 16 octombrie 2000 până la 16 septembrie 2000. Conform art. 71 C. pen., pe durata executării pedepsei, inculpatului i-a fost interzis exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen.

S-a luat act că partea vătămată SC B. SA Brașov, cu sediul în municipiul Brașov, nu s-a constituit parte civilă. Prin aceeași sentință, inculpatul a fost obligat să plătească statului suma de 900.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de 300.000 lei reprezentând onorariu cuvenit pentru apărarea din oficiu urmează a se suporta din fondul Ministerului Justiției. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut în fapt următoarele: La data de 29 februarie 2002, inculpatul, fără știrea tatălui său U.A., a furat cheile autoturismului cu care a condus acasă pe prietena sa L.V. Autoturismul în cauză era mașina de serviciu a tatălui inculpatului, fiind proprietatea S.T.T.P.P.

L. Tg. Secuiesc. Pe drum inculpatul a fost oprit de un echipaj de poliție, ocazie cu care s-a constatat că nu posedă carnet de conducere. De asemenea, în urma analizelor toxicologice efectuate, s-a stabilit că la aceeași dată, inculpatul avea în sânge o îmbibație alcoolică de 1,55 g %o. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Târgu Secuiesc, pe care a criticat-o cu privire la greșita individualizare a pedepselor aplicate inculpatului pe care le consideră prea mici, solicitând majorarea lor prin înlăturarea circumstanțelor atenuante care nu se justifică, având în vedere persoana cestuia care are antecedente penale și persistă în săvârșirea de fapte antisociale.

Tribunalul Covasna, prin decizia penală nr. 123/ A din 20 mai 2003, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Târgu Secuiesc pe care a desființat-o în parte, sub aspectul neaplicării dispozițiilor Legii nr. 543/2002 și rejudecând cauza în aceste limite, a decis: - descontopirea pedepsei de 10 luni închisoare în pedepsele componente și anume: 10 luni închisoare, aplicată pentru infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1) și 4 raportat la art. 209 alin. (1) lit. e) și g) C. pen.; 8 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având în sânge o îmbibație alcoolică ce depășește limita legală prevăzută de art. 3 alin. (1) din Decretul nr. 328/1966, cu aplicarea art. 13 C. pen.

și de 3 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană ce nu posedă permis de conducere prevăzută de 36 alin. (1) din Decretul 328/1966, cu aplicarea art. 13 C. pen., pentru toate faptele și cu aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen. În baza art. 1 din Legea nr. 543/2002, modificată prin O.G. nr. 18/2003, a constatat că toate pedepsele aplicate inculpatului sunt grațiate în întregime și condiționat. S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 543/2002. A fost menținută dispoziția de revocare a suspendării condiționate a executării pedepsei de un an și 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 268 din 15 septembrie 2000 a Judecătoriei Târgu Secuiesc, pe care urmează să o execute prin privare de libertate.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale hotărârii atacate. S-a dispus ca cheltuielile judiciare să fie suportate de către stat, iar onorariul de avocat în sumă de 300.000 lei cuvenit pentru apărarea din oficiu a inculpatului să se plătească din fondul Ministerului Justiției. În motivarea acestei decizii, instanța de apel a arătat că „Examinând cauza în raport cu critica formulată, precum și sub toate aspectele de fapt și de drept, prevăzute de art. 371 alin. (2) C. proc.

pen., se constată că instanța a reținut corect starea de fapt, ce confirmă săvârșirea faptelor puse în sarcina inculpatului, care se face vinovat pentru sustragerea autoturismului aflat în grija tatălui său, pe care l-a condus fără permis fiind sub influența alcoolului, dându-le cararacterizarea juridică legală, iar cu privire la stabilirea cuantumului pedepselor, instanța a ținut seama de circumstanțele reale ale faptelor și personale ale inculpatului, coborând pedepsele sub minimul legal prin acordarea circumstanțelor ușurătoare”, concluzionând că pedepsele au fost just individualizate și că nu se impune modificarea acestora, după cum nu se justifică nici înlăturarea circumstanțelor atenuante.

S-a mai arătat că „verificând însă hotărârea atacată în raport de motivul de apel, privind grațierea pedepselor care se ia în considerare și din oficiu, se constată că apelul este fondat, în cauză fiind incidente dispozițiile art. 1 din Legea nr. 543/2002 privind grațierea unor pedepse, potrivit cărora se grațiază în întregime pedepsele cu închisoarea până la 5 ani inclusiv” situație care se regăsește în cazul în speță. Decizia instanței de apel a fost atacată că recurs de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Covasna, pe care a criticat-o referitor la: - greșita individualizare a pedepselor aplicate inculpatului care sunt prea blânde; - greșita grațiere a pedepsei aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat privind autoturismul sustras, deoarece această faptă este exclusă de la grațiere, așa cum se prevede în art. 4 pct. 4/A/12 din Legea nr. 543/2002.

Prin decizia penală nr. 855/ R din 16 octombrie 2003, Curtea de Apel Brașov a respins recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Covasna. În motivarea deciziei s-a arătat că „în raport de starea de fapt concretă care a fost reținută de prima instanță în concordanță cu materialul probator administrat și cu datele care caracterizează pe inculpat, individualizarea juridică a pedepselor s-a făcut cu respectarea tuturor criteriilor prevăzută de art. 72 C. pen. Inculpatul a avut o atitudine sinceră și corectă pe parcursul procesului, mașina pe care a folosit-o aparținea tatălui său, iar conducerea mașinii s-a făcut pe o distanță scurtă și fără evenimente rutiere”.

În legătură cu cea de a doua critică și anume greșita constatare că fapta de furt a autoturismului este grațiată, instanța de apel a arătat că nu este întemeiată, deoarece „Potrivit art. 4 alin. (2) lit. a) pct. 12 din Legea nr. 543/2002, se exceptează de la grațiere „furtul de autovehicule” și că „din această formulare rezultă foarte limpede că este vorba de sustragere de autoturisme, în sensul însușirii acestora și nu de furtul de folosință”, deoarece „art. 208 alin. (1) și (4) încriminează în mod expres numai furtul și folosința autoturismului, pentru ipoteza în care nu se urmărește și nici nu se realizează însușirea autoturismului ca bun mobil” și că „dacă legiuitorul ar fi intenționat să excepteze de la beneficiul grațierii furtul și folosința unui autovehicul, atunci ar fi făcut trimitere expresă la prevederile art. 208 alin. (1) și (4) C. pen.

și nu ar fi folosit sintagma „furt de autovehicule” care este utilizată tocmai pentru că această ipoteză nu este distinct incriminată între variantele avute în vedere de art. 208 – art. 209 C. pen.”. Împotriva acestor hotărâri, în temeiul art. 409 și a art. 410 alin. (1), partea I, pct. 7 1 teza I C. proc. pen., procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a declarat recurs în anulare, criticându-le va fiind pronunțate cu încălcarea legii.

Prin recursul în anulare, hotărârile atacate au fost criticate cu privire la: - greșita aplicare a dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 543/2002, referitor la infracțiunea de furt calificat a unui autovehicul reținută în sarcina inculpatului U.S., deoarece, exceptând prin art. 4 alin. (1) lit. a) pct. 12 din același act normativ, în termen expres „furtul de autovehicule”, legiuitorul a vizat, atât luarea lor din posesia sau detenția altuia, fără consimțământul acestuia, în scopul însușirii pe nedrept, faptă incriminată în alin. (1) art. 208 C. pen., cât și luarea autovehiculelor cu scopul de a le folosi pe nedrept, prevăzută și pedepsită în alin. (4) al aceluiași articol, deoarece în ambele cazuri, făptuitorul scoate bunul din sfera de dispoziție a posesorului sau deținătorului, conchizându-se că prin sintagma utilizată în dispoziția legală menționată este desemnată infracțiunea de furt care are ca obiect material autovehiculele, indiferent de modalitatea faptică de săvârșire a elementului material, însușire sau folosire pe nedrept; - omisiunea de a se constata că pedeapsa de 6 luni închisoare, aplicată inculpatului U.S.

pentru săvârșirea infracțiunii de furt, prevăzută de art. 208 alin. (1), cu aplicarea art. 99 C. pen., aplicată prin sentința penală nr. 268 din 15 octombrie 2000 a Judecătoriei Târgu Secuiesc; concurentă cu pedepsele aplicate pentru celelalte infracțiuni și componentă a pedepsei rezultante de un an și 6 luni închisoare, a cărei revocare în mod corect s-a dispus prin hotărârea atacată, este grațiată, în întregime și condiționat, conform art. 1 din Legea nr. 543/2002. Recursul în anulare este fondat. 1. Potrivit art. 208 C. pen., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt, luarea unui bun mobil din posesia sau detenția altuia, fără consimțământul acestuia, în scopul de a și-l însuși pe nedrept.

Constituie, de asemenea, infracțiune de furt, conform alin. (4) al art. 208 C. pen. și luarea, în condițiile art. 1, a unui autovehicul cu scopul de a-l folosi p nedrept. Întrucât alin. (4) al art. 208 C. pen., face trimitere la alin. (1) al aceluiași articol, rezultă că pentru existența infracțiunii de furt de autovehicule este necesar a fi întrunite elementele cerute de acest text [(art. 208 alin. (1)], respectiv, că autoturismul să fie sustras din posesia sau detenția unei persoane, fără consimțământul acesteia și în vederea folosirii pe nedrept, deoarece dispoziția din alin. (4) este o normă de trimitere, iar cea din alin. (1) o normă completatoare a celei din alin. (4). Prin urmare, infracțiunea de furt de autoturisme este săvârșită indiferent de faptul dacă autovehicolul se află în detenția ori posesia unei persoane, singura condiție fiind aceea ca luarea autovehicolului să se facă fără consimțământul acesteia.

Faptul că în art. 4 pct. 12 din Legea nr. 543/2002, legiuitorul a folosit expresia furtul de autovehicule, nu este în măsură să producă confuzie ori să limiteze înțelesul noțiunii de furt, cum a reținut și încercat să motiveze instanța de recurs, respectiv Curtea de Apel Brașov. Sintagma „furtul de autovehicule” trebuie raportată la definiția dată de legiuitor infracțiunii de furt, așa cum s-a arătat ceva mai înainte. A da o altă explicație acestei noțiuni înseamnă a da un înțeles restrictiv legii, fără însă a avea o bază legală, atâta vreme cât în alin. (1) al art. 208 C. pen., se arată ce se înțelege prin infracțiunea de furt, respectiv care sunt condițiile ce trebuie să le îndeplinească fapta, condiții care în speță, fără nici un dubiu, sunt îndeplinite.

În consecință, instanțele de apel și recurs stabilind că infracțiunea de furt a unui autovehicul nu face parte din categoria celor exceptate de legiuitor de la grațiere, au pronunțat hotărâri nu numai greșite dar și contrare legii, motiv pentru care se impune a fi casate și a se dispune înlăturarea dispoziției privind constatarea că aceasta este grațiată, în cauză fiind aplicabile dispozițiile art. 4 lit. a) pct. 12 din Legea nr. 543/2002. Ca urmare a înlăturării dispoziției privind grațierea pedepsei de 10 luni închisoare, aplicată pentru infracțiunea de furt calificat, inculpatul U.S. urmează să execute această pedeapsă prin privare de libertate. 2. Potrivit art. 4 din Legea nr. 543/2002, prevederile art. 1 și 2 din acest act normativ, nu se aplică și celor condamnați pentru infracțiuni săvârșite în stare de recidivă și celor care sunt recidiviști prin condamnări anterioare.

Așa cum rezultă din fișa de cazier al inculpatului, dar și din conținutul sentinței penale nr. 268 din 15 decembrie 2002 a Judecătoriei Târgu Secuiesc, acesta a fost condamnat, între altele, și pentru săvârșirea infracțiunii de furt, la o pedeapsă de 6 luni închisoare, acre a fost înglobată în pedeapsa rezultantă de un an și 6 luni închisoare a cărei revocare a suspendării executării s-a dispus în mod corect. Cu toate acestea, instanțele aveau obligația să constate că în cauză, această pedeapsă, 6 luni închisoare, cădea sub incidența dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 543/2000, întrucât cu privire la aceasta nu există nici una din condițiile care să o excepteze de la grațiere, fapta fiind săvârșită în timpul când inculpatul era minor.

Cum instanțele nu au observat acest lucru, hotărârile pronunțate de acestea sunt nelegale și sub acest aspect, motiv pentru care urmează a se dispune casarea, înlăturarea art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., referitor la pedeapsa rezultantă de un an și 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 268 din 15 decembrie 2000 a Judecătoriei Târgu Secuiesc, descontopirea acesteia în pedepsele componente și constatarea că pedeapsa de 6 luni închisoare, aplicată pentru infracțiunea de furt este grațiată în întregime și condiționat, conform art. 1 din Legea nr. 543/2002. Urmare a aplicării actului normativ de grațiere menționat, inculpatului urmează a i se atrage atenția asupra consecințelor nerespectării dispozițiilor art. 7 din același act normativ.

Cu privire la pedepsele rămase, urmează a se face din nou aplicarea dispozițiilor art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., astfel că inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea și anume un an și 6 luni închisoare. De asemenea, se va menține măsura revocării suspendării condiționată a executării acestei pedepse și executarea ei în regim de privare de libertate, alături de pedeapsa de 10 luni închisoare aplicată în cauză, astfel că, în final, inculpatul U.S. va executa pedeapsa de 2 ani și 4 luni închisoare. Din pedeapsa pe care inculpatul urmează să o execute se va deduce perioada executată prin arest preventiv. În cauză urmează a se anula mandatul de executare a pedepsei emis în baza hotărârilor atacate și a se dispune emiterea unui nou mandat pentru pedeapsa de executat stabilită prin prezenta decizie.

Se vor menține celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate. Onorariul de avocat cuvenit pentru apărarea din oficiu a inculpatului, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție împotriva sentinței penale nr. 60 din 3 martie 2003 a Judecătoriei Târgu Secuiesc, deciziei penale nr. 123/ A din 20 mai 2003 a Tribunalului Covasna și deciziei penale nr. 855/ R din 16 octombrie 2003 a Curții de Apel Brașov, privind pe inculpatul U.S. Casează hotărârile atacate cu privire la: - greșita aplicare a dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 543/2002 referitoare la grațierea pedepsei de 10 luni închisoare, aplicată prin sentința atacată pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1) și (4), raportat la art. 209 alin. (1) lit. e) și i), cu aplicarea art. 74 și a art. 76 lit. c) C. pen., pe care le înlătură, inculpatul U.S.

urmând să execute această pedeapsă prin privare de libertate; - omisiunea aplicării dispozițiilor art. 1 lit. a) din Legea nr. 543/2002, privind grațierea pedepsei de 6 luni închisoare, aplicată aceluiași inculpat prin sentința penală nr. 268 din 15 decembrie 2000 a Judecătoriei Târgu Secuiesc și în consecință: Înlătură aplicarea art. 33 lit. a) și a art. 34 lit. b) C. pen. și descontopește pedeapsa rezultantă de un an și 6 luni închisoare, aplicată inculpatului U.S.

prin sentința penală nr. 268 din 15 decembrie 2000 a Judecătoriei Târgu Secuiesc în pedepsele componente, și anume: - un an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu, prevăzută de art. 192 alin. (2), cu aplicarea art. 99 alin. (3) și a art. 109 alin. (1) C. pen.; - 9 luni închisoare, pentru tentativă la infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art. 20, raportat la art. 208 alin. (1) și art. 209 lit. a), cu aplicarea art. 99 alin. (3) și a art. 109 alin. (1) C. pen.; - 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt, prevăzută de art. 208 alin. (1), cu aplicarea art. 99 alin. (3) și a art. 109 alin. (1) C. pen.; - un an și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1), raportat la art. 209 alin. (1) lit. a) și g), cu aplicarea art. 99 alin. (3) și a art. 109 alin. (1) C. pen.; - 9 luni închisoare, pentru tentativă la infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art. 20, raportat la art. 208 alin. (2) și art. 209 alin. (1) lit. a) și g) și i), cu aplicarea art. 99 alin. (3) și a art. 109 alin. (1) C. pen.

În baza art. 1 lit. a) din Legea nr. 543/2002, constată că pedeapsa de 6 luni închisoare, aplicată pentru infracțiunea de furt, prevăzută de art. 208 alin. (1), cu aplicarea art. 99 alin. (3) și a art. 109 alin. (1) C. pen., este grațiată în întregime, condiționat. Atrage atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 543/2002. În baza art. 33 lit. a) și a art. 34 lit. b) C. pen., contopește pedepsele rămase, respectiv, un an închisoare, 9 luni închisoare, un an și 6 luni închisoare și 9 luni închisoare și dispune ca inculpatul U.S. să execute pedeapsa cea mai grea, și anume un an și 6 luni închisoare. Menține dispoziția de revocare a suspendării condiționate a executării pedepsei mai sus-menționate, respectiv, un an și 6 luni închisoare și dispune ca inculpatul U.S.

să o execute și pe acesta pe lângă pedeapsa de 10 luni închisoare, aplicată în cauză, astfel că, în final, va executa pedeapsa de 2 ani și 4 luni închisoare. Deduce din pedeapsa de 2 ani și 4 luni închisoare, pe care inculpatul U.S. urmează să o execute, timpul executat prin arest preventiv de la 16 octombrie 2000 până la 16 decembrie 2000. Anulează mandatul de executare a pedepsei emis în baza hotărârilor atacate și dispune emiterea unui nou mandat pentru pedeapsa de executat stabilită prin prezenta decizie. Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate. Onorariul de avocat în sumă de 400.000 lei cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

DEFINITIVĂ. Pronunțată în ședință publică, azi 9 noiembrie 2004.