ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5852/2004

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5852/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)

Asupra recursului în anulare

de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 60

din 3 martie 2003, Judecătoria Târgu Secuiesc a condamnat pe inculpatul U.S.

la:

- 10 luni închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1),

raportat la art. 209 alin. (1) lit. e) și i) C. pen., cu aplicarea art. 74 și

art. 76 lit. c) C. pen.;

- 8 luni închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul

având în sânge o îmbibație alcoolică ce depășește limita legală, prevăzută de

art. 37 alin. (1) din Decretul nr. 328/1966, cu aplicarea art. 13, art. 74 și

art. 76 lit. d) C. pen.;

- 3 luni închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de

către o persoană ce nu posedă permis de conducere, prevăzută de art. 36 alin.

(1) din Decretul nr. 328/1966.

În baza art. 33 lit. b) și

art. 34 lit. b) C. pen., a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai

grea și anume 10 luni închisoare.

În temeiul art. 83 C. pen.,

a dispus revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de un an și 6

luni închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 268 din 15

septembrie 2000 a Judecătoriei Târgu Secuiesc, și executarea acesteia pe lângă

pedeapsa aplicată în cauză, astfel că, în final, va executa pedeapsa rezultantă

de 2 ani și 4 luni închisoare.

În baza art. 88 C. pen., din

pedeapsa pe care inculpatul urmează să o execute, respectiv 2 ani și 4 luni

închisoare, s-a dedus durata arestului preventiv de la 16 octombrie 2000 până

la 16 septembrie 2000.

Conform art. 71 C. pen., pe

durata executării pedepsei, inculpatului i-a fost interzis exercițiul

drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen.

S-a luat act că partea

vătămată SC B. SA Brașov, cu sediul în municipiul Brașov, nu s-a constituit

parte civilă.

Prin aceeași sentință,

inculpatul a fost obligat să plătească statului suma de 900.000 lei cu titlu de

cheltuieli judiciare, din care suma de 300.000 lei reprezentând onorariu

cuvenit pentru apărarea din oficiu urmează a se suporta din fondul Ministerului

Justiției.

Pentru a pronunța această

hotărâre, prima instanță a reținut în fapt următoarele:

La data de 29 februarie

2002, inculpatul, fără știrea tatălui său U.A., a furat cheile autoturismului

cu care a condus acasă pe prietena sa L.V.

Autoturismul în cauză era

mașina de serviciu a tatălui inculpatului, fiind proprietatea S.T.T.P.P. L. Tg.

Secuiesc.

Pe drum inculpatul a fost

oprit de un echipaj de poliție, ocazie cu care s-a constatat că nu posedă

carnet de conducere.

De asemenea, în urma

analizelor toxicologice efectuate, s-a stabilit că la aceeași dată, inculpatul

avea în sânge o îmbibație alcoolică de 1,55 g %o.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Târgu Secuiesc, pe care a

criticat-o cu privire la greșita individualizare a pedepselor aplicate

inculpatului pe care le consideră prea mici, solicitând majorarea lor prin

înlăturarea circumstanțelor atenuante care nu se justifică, având în vedere

persoana cestuia care are antecedente penale și persistă în săvârșirea de fapte

antisociale.

Tribunalul Covasna, prin

decizia penală nr. 123/ A din 20 mai 2003, a admis apelul declarat de Parchetul

de pe lângă Judecătoria Târgu Secuiesc pe care a desființat-o în parte, sub

aspectul neaplicării dispozițiilor Legii nr. 543/2002 și rejudecând cauza în

aceste limite, a decis:

- descontopirea pedepsei de

10 luni închisoare în pedepsele componente și anume: 10 luni închisoare,

aplicată pentru infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1)

și 4 raportat la art. 209 alin. (1) lit. e) și g) C. pen.; 8 luni închisoare,

pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui

autovehicul având în sânge o îmbibație alcoolică ce depășește limita legală

prevăzută de art. 3 alin. (1) din Decretul nr. 328/1966, cu aplicarea art. 13 C.

pen. și de 3 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe

drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană ce nu posedă permis de

conducere prevăzută de 36 alin. (1) din Decretul 328/1966, cu aplicarea art. 13

C. pen., pentru toate faptele și cu aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen.

În baza art. 1 din Legea nr.

543/2002, modificată prin O.G. nr. 18/2003, a constatat că toate pedepsele

aplicate inculpatului sunt grațiate în întregime și condiționat.

S-a atras atenția

inculpatului asupra dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 543/2002.

A fost menținută dispoziția

de revocare a suspendării condiționate a executării pedepsei de un an și 6 luni

închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 268 din 15 septembrie 2000 a

Judecătoriei Târgu Secuiesc, pe care urmează să o execute prin privare de

libertate.

Au fost menținute celelalte

dispoziții ale hotărârii atacate.

S-a dispus ca cheltuielile

judiciare să fie suportate de către stat, iar onorariul de avocat în sumă de

300.000 lei cuvenit pentru apărarea din oficiu a inculpatului să se plătească

din fondul Ministerului Justiției.

În motivarea acestei

decizii, instanța de apel a arătat că „Examinând cauza în raport cu critica

formulată, precum și sub toate aspectele de fapt și de drept, prevăzute de art.

371 alin. (2) C. proc. pen., se constată că instanța a reținut corect starea de

fapt, ce confirmă săvârșirea faptelor puse în sarcina inculpatului, care se

face vinovat pentru sustragerea autoturismului aflat în grija tatălui său, pe

care l-a condus fără permis fiind sub influența alcoolului, dându-le

cararacterizarea juridică legală, iar cu privire la stabilirea cuantumului

pedepselor, instanța a ținut seama de circumstanțele reale ale faptelor și

personale ale inculpatului, coborând pedepsele sub minimul legal prin acordarea

circumstanțelor ușurătoare”, concluzionând că pedepsele au fost just

individualizate și că nu se impune modificarea acestora, după cum nu se

justifică nici înlăturarea circumstanțelor atenuante.

S-a mai arătat că

„verificând însă hotărârea atacată în raport de motivul de apel, privind

grațierea pedepselor care se ia în considerare și din oficiu, se constată că

apelul este fondat, în cauză fiind incidente dispozițiile art. 1 din Legea nr.

543/2002 privind grațierea unor pedepse, potrivit cărora se grațiază în

întregime pedepsele cu închisoarea până la 5 ani inclusiv” situație care se

regăsește în cazul în speță.

Decizia instanței de apel a

fost atacată că recurs de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Covasna, pe

care a criticat-o referitor la:

- greșita individualizare a

pedepselor aplicate inculpatului care sunt prea blânde;

- greșita grațiere a

pedepsei aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat

privind autoturismul sustras, deoarece această faptă este exclusă de la

grațiere, așa cum se prevede în art. 4 pct. 4/A/12 din Legea nr. 543/2002.

Prin decizia penală nr. 855/

R din 16 octombrie 2003, Curtea de Apel Brașov a respins recursul declarat de

Parchetul de pe lângă Tribunalul Covasna.

În motivarea deciziei s-a

arătat că „în raport de starea de fapt concretă care a fost reținută de prima

instanță în concordanță cu materialul probator administrat și cu datele care

caracterizează pe inculpat, individualizarea juridică a pedepselor s-a făcut cu

respectarea tuturor criteriilor prevăzută de art. 72 C. pen. Inculpatul a avut

o atitudine sinceră și corectă pe parcursul procesului, mașina pe care a

folosit-o aparținea tatălui său, iar conducerea mașinii s-a făcut pe o distanță

scurtă și fără evenimente rutiere”.

În legătură cu cea de a doua

critică și anume greșita constatare că fapta de furt a autoturismului este

grațiată, instanța de apel a arătat că nu este întemeiată, deoarece „Potrivit

art. 4 alin. (2) lit. a) pct. 12 din Legea nr. 543/2002, se exceptează de la

grațiere „furtul de autovehicule” și că „din această formulare rezultă foarte

limpede că este vorba de sustragere de autoturisme, în sensul însușirii

acestora și nu de furtul de folosință”, deoarece „art. 208 alin. (1) și (4)

încriminează în mod expres numai furtul și folosința autoturismului, pentru

ipoteza în care nu se urmărește și nici nu se realizează însușirea

autoturismului ca bun mobil” și că „dacă legiuitorul ar fi intenționat să

excepteze de la beneficiul grațierii furtul și folosința unui autovehicul,

atunci ar fi făcut trimitere expresă la prevederile art. 208 alin. (1) și (4)

C. pen. și nu ar fi folosit sintagma „furt de autovehicule” care este utilizată

tocmai pentru că această ipoteză nu este distinct incriminată între variantele

avute în vedere de art. 208 – art. 209 C. pen.”.

Împotriva acestor hotărâri,

în temeiul art. 409 și a art. 410 alin. (1), partea I, pct. 7

1

teza

I C. proc. pen., procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție a declarat recurs în anulare, criticându-le va fiind

pronunțate cu încălcarea legii.

Prin recursul în anulare,

hotărârile atacate au fost criticate cu privire la:

- greșita aplicare a

dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 543/2002, referitor la infracțiunea de furt

calificat a unui autovehicul reținută în sarcina inculpatului U.S., deoarece,

exceptând prin art. 4 alin. (1) lit. a) pct. 12 din același act normativ, în

termen expres „furtul de autovehicule”, legiuitorul a vizat, atât luarea lor

din posesia sau detenția altuia, fără consimțământul acestuia, în scopul

însușirii pe nedrept, faptă incriminată în alin. (1) art. 208 C. pen., cât și

luarea autovehiculelor cu scopul de a le folosi pe nedrept, prevăzută și

pedepsită în alin. (4) al aceluiași articol, deoarece în ambele cazuri,

făptuitorul scoate bunul din sfera de dispoziție a posesorului sau

deținătorului, conchizându-se că prin sintagma utilizată în dispoziția legală

menționată este desemnată infracțiunea de furt care are ca obiect material

autovehiculele, indiferent de modalitatea faptică de săvârșire a elementului

material, însușire sau folosire pe nedrept;

- omisiunea de a se constata

că pedeapsa de 6 luni închisoare, aplicată inculpatului U.S. pentru săvârșirea

infracțiunii de furt, prevăzută de art. 208 alin. (1), cu aplicarea art. 99 C.

pen., aplicată prin sentința penală nr. 268 din 15 octombrie 2000 a

Judecătoriei Târgu Secuiesc; concurentă cu pedepsele aplicate pentru celelalte

infracțiuni și componentă a pedepsei rezultante de un an și 6 luni închisoare,

a cărei revocare în mod corect s-a dispus prin hotărârea atacată, este

grațiată, în întregime și condiționat, conform art. 1 din Legea nr. 543/2002.

Recursul în anulare este

fondat.

pen., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt, luarea unui

bun mobil din posesia sau detenția altuia, fără consimțământul acestuia, în

scopul de a și-l însuși pe nedrept.

Constituie, de asemenea,

infracțiune de furt, conform alin. (4) al art. 208 C. pen. și luarea, în

condițiile art. 1, a unui autovehicul cu scopul de a-l folosi p nedrept.

Întrucât alin. (4) al art.

208 C. pen., face trimitere la alin. (1) al aceluiași articol, rezultă că

pentru existența infracțiunii de furt de autovehicule este necesar a fi

întrunite elementele cerute de acest text [(art. 208 alin. (1)], respectiv, că

autoturismul să fie sustras din posesia sau detenția unei persoane, fără

consimțământul acesteia și în vederea folosirii pe nedrept, deoarece dispoziția

din alin. (4) este o normă de trimitere, iar cea din alin. (1) o normă

completatoare a celei din alin. (4).

Prin urmare, infracțiunea de

furt de autoturisme este săvârșită indiferent de faptul dacă autovehicolul se

află în detenția ori posesia unei persoane, singura condiție fiind aceea ca

luarea autovehicolului să se facă fără consimțământul acesteia.

Faptul că în art. 4 pct. 12

din Legea nr. 543/2002, legiuitorul a folosit expresia furtul de autovehicule,

nu este în măsură să producă confuzie ori să limiteze înțelesul noțiunii de

furt, cum a reținut și încercat să motiveze instanța de recurs, respectiv

Curtea de Apel Brașov.

Sintagma „furtul de

autovehicule” trebuie raportată la definiția dată de legiuitor infracțiunii de

furt, așa cum s-a arătat ceva mai înainte.

A da o altă explicație

acestei noțiuni înseamnă a da un înțeles restrictiv legii, fără însă a avea o

bază legală, atâta vreme cât în alin. (1) al art. 208 C. pen., se arată ce se

înțelege prin infracțiunea de furt, respectiv care sunt condițiile ce trebuie

să le îndeplinească fapta, condiții care în speță, fără nici un dubiu, sunt

îndeplinite.

În consecință, instanțele de

apel și recurs stabilind că infracțiunea de furt a unui autovehicul nu face

parte din categoria celor exceptate de legiuitor de la grațiere, au pronunțat

hotărâri nu numai greșite dar și contrare legii, motiv pentru care se impune a

fi casate și a se dispune înlăturarea dispoziției privind constatarea că

aceasta este grațiată, în cauză fiind aplicabile dispozițiile art. 4 lit. a)

pct. 12 din Legea nr. 543/2002.

Ca urmare a înlăturării

dispoziției privind grațierea pedepsei de 10 luni închisoare, aplicată pentru

infracțiunea de furt calificat, inculpatul U.S. urmează să execute această

pedeapsă prin privare de libertate.

nr. 543/2002, prevederile art. 1 și 2 din acest act normativ, nu se aplică și

celor condamnați pentru infracțiuni săvârșite în stare de recidivă și celor

care sunt recidiviști prin condamnări anterioare.

Așa cum rezultă din fișa de

cazier al inculpatului, dar și din conținutul sentinței penale nr. 268 din 15

decembrie 2002 a Judecătoriei Târgu Secuiesc, acesta a fost condamnat, între

altele, și pentru săvârșirea infracțiunii de furt, la o pedeapsă de 6 luni

închisoare, acre a fost înglobată în pedeapsa rezultantă de un an și 6 luni

închisoare a cărei revocare a suspendării executării s-a dispus în mod corect.

Cu toate acestea, instanțele aveau obligația să constate că în cauză, această

pedeapsă, 6 luni închisoare, cădea sub incidența dispozițiilor art. 1 din Legea

nr. 543/2000, întrucât cu privire la aceasta nu există nici una din condițiile

care să o excepteze de la grațiere, fapta fiind săvârșită în timpul când

inculpatul era minor.

Cum instanțele nu au

observat acest lucru, hotărârile pronunțate de acestea sunt nelegale și sub

acest aspect, motiv pentru care urmează a se dispune casarea, înlăturarea art.

33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., referitor la pedeapsa rezultantă de un

an și 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 268 din 15 decembrie

2000 a Judecătoriei Târgu Secuiesc, descontopirea acesteia în pedepsele

componente și constatarea că pedeapsa de 6 luni închisoare, aplicată pentru

infracțiunea de furt este grațiată în întregime și condiționat, conform art. 1

din Legea nr. 543/2002.

Urmare a aplicării actului

normativ de grațiere menționat, inculpatului urmează a i se atrage atenția

asupra consecințelor nerespectării dispozițiilor art. 7 din același act

normativ.

Cu privire la pedepsele

rămase, urmează a se face din nou aplicarea dispozițiilor art. 33 lit. a) și

art. 34 lit. b) C. pen., astfel că inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea

și anume un an și 6 luni închisoare.

De asemenea, se va menține

măsura revocării suspendării condiționată a executării acestei pedepse și

executarea ei în regim de privare de libertate, alături de pedeapsa de 10 luni

închisoare aplicată în cauză, astfel că, în final, inculpatul U.S. va executa

pedeapsa de 2 ani și 4 luni închisoare.

Din pedeapsa pe care

inculpatul urmează să o execute se va deduce perioada executată prin arest

preventiv.

În cauză urmează a se anula

mandatul de executare a pedepsei emis în baza hotărârilor atacate și a se

dispune emiterea unui nou mandat pentru pedeapsa de executat stabilită prin

prezenta decizie.

Se vor menține celelalte

dispoziții ale hotărârilor atacate.

Onorariul de avocat cuvenit

pentru apărarea din oficiu a inculpatului, se va plăti din fondul Ministerului

Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite

recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție împotriva sentinței penale nr. 60 din 3

martie 2003 a Judecătoriei Târgu Secuiesc, deciziei penale nr. 123/ A din 20

mai 2003 a Tribunalului Covasna și deciziei penale nr. 855/ R din 16 octombrie

2003 a Curții de Apel Brașov, privind pe inculpatul U.S.

Casează hotărârile atacate

cu privire la:

- greșita aplicare a

dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 543/2002 referitoare la grațierea pedepsei

de 10 luni închisoare, aplicată prin sentința atacată pentru săvârșirea

infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1) și (4),

raportat la art. 209 alin. (1) lit. e) și i), cu aplicarea art. 74 și a art. 76

lit. c) C. pen., pe care le înlătură, inculpatul U.S. urmând să execute această

pedeapsă prin privare de libertate;

- omisiunea aplicării

dispozițiilor art. 1 lit. a) din Legea nr. 543/2002, privind grațierea pedepsei

de 6 luni închisoare, aplicată aceluiași inculpat prin sentința penală nr. 268

din 15 decembrie 2000 a Judecătoriei Târgu Secuiesc și în consecință:

Înlătură aplicarea art. 33

lit. a) și a art. 34 lit. b) C. pen. și descontopește pedeapsa rezultantă de un

an și 6 luni închisoare, aplicată inculpatului U.S. prin sentința penală nr.

268 din 15 decembrie 2000 a Judecătoriei Târgu Secuiesc în pedepsele

componente, și anume:

- un an închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu, prevăzută de art. 192 alin.

(2), cu aplicarea art. 99 alin. (3) și a art. 109 alin. (1) C. pen.;

- 9 luni închisoare, pentru

tentativă la infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art. 20, raportat la

art. 208 alin. (1) și art. 209 lit. a), cu aplicarea art. 99 alin. (3) și a

art. 109 alin. (1) C. pen.;

- 6 luni închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii de furt, prevăzută de art. 208 alin. (1), cu aplicarea

art. 99 alin. (3) și a art. 109 alin. (1) C. pen.;

- un an și 6 luni

închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art.

208 alin. (1), raportat la art. 209 alin. (1) lit. a) și g), cu aplicarea art.

99 alin. (3) și a art. 109 alin. (1) C. pen.;

- 9 luni închisoare, pentru

tentativă la infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art. 20, raportat la

art. 208 alin. (2) și art. 209 alin. (1) lit. a) și g) și i), cu aplicarea art.

99 alin. (3) și a art. 109 alin. (1) C. pen.

În baza art. 1 lit. a) din

Legea nr. 543/2002, constată că pedeapsa de 6 luni închisoare, aplicată pentru

infracțiunea de furt, prevăzută de art. 208 alin. (1), cu aplicarea art. 99

alin. (3) și a art. 109 alin. (1) C. pen., este grațiată în întregime,

condiționat.

Atrage atenția inculpatului

asupra consecințelor nerespectării dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 543/2002.

În baza art. 33 lit. a) și a

art. 34 lit. b) C. pen., contopește pedepsele rămase, respectiv, un an

închisoare, 9 luni închisoare, un an și 6 luni închisoare și 9 luni închisoare

și dispune ca inculpatul U.S. să execute pedeapsa cea mai grea, și anume un an

și 6 luni închisoare.

Menține dispoziția de

revocare a suspendării condiționate a executării pedepsei mai sus-menționate,

respectiv, un an și 6 luni închisoare și dispune ca inculpatul U.S. să o

execute și pe acesta pe lângă pedeapsa de 10 luni închisoare, aplicată în

cauză, astfel că, în final, va executa pedeapsa de 2 ani și 4 luni închisoare.

Deduce din pedeapsa de 2 ani

și 4 luni închisoare, pe care inculpatul U.S. urmează să o execute, timpul

executat prin arest preventiv de la 16 octombrie 2000 până la 16 decembrie

2000.

Anulează mandatul de

executare a pedepsei emis în baza hotărârilor atacate și dispune emiterea unui

nou mandat pentru pedeapsa de executat stabilită prin prezenta decizie.

Menține celelalte dispoziții

ale hotărârilor atacate.

Onorariul de avocat în sumă

de 400.000 lei cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va plăti din fondul

Ministerului Justiției.

DEFINITIVĂ.

Pronunțată în ședință

publică, azi 9 noiembrie 2004.