ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3889/2003
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3889/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
Asupra recursului de față:
În baza actelor și lucrărilor de la
dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 2 PI din 6
ianuarie 2003, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr. 10676/P/2002, în
baza art. 211 alin. (2), lit. b) și c), C. pen., a fost condamnat inculpatul
S.V.M. la:
- 8 ani închisoare, pentru
săvârșirea infracțiunii de tâlhărie.
În baza art. 36 alin. (1) din
Decretul 328/1966 republicat a fost condamnat același inculpat, la:
- 6 luni închisoare, pentru
săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul
fără a poseda permis de conducere.
În baza art. 37 alin. (1) din Decretul
328/1966 republicat a fost condamnat același inculpat, la:
- an și 3 luni închisoare, pentru
săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul
având o îmbibație alcoolică peste limita legală.
În baza art. 33 lit. a) și b) și
art. 34 lit. b), C. pen., a contopit pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai
grea, la care a adăugat un spor de 6 luni închisoare, urmând să execute
pedeapsa totală de:
- 8 ani și 6 luni închisoare.
A interzis inculpatului exercitarea
drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen., în limitele art. 71 C. pen.
În baza art. 88 C. pen. și art. 350
C. proc. pen., a dedus din pedeapsă durata arestului de la 6 septembrie 2002 la
zi și a menținut starea de arest a inculpatului.
În baza art. 14 și art. 346 C. proc.
pen., a constatat că partea vătămată I.S. nu s-a constituit parte civilă în
cauză, prejudiciul fiind recuperat.
În baza art. 191 alin. (1) C. proc.
pen., a obligat inculpatul la plata sumei de 2.000.000 lei cheltuieli judiciare
către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre,
instanța a reținut în esență următoarele:
În seara zilei de 5
septembrie 2002, în jurul orelor 21,30, partea vătămată I.S. încercând să se
urce în tramvai pe ușa din față, s-a intersectat cu inculpatul care cobora.
Acesta, văzând că partea vătămată are mâinile ocupate, pe neașteptate i-a smuls
de la gât un lănțișor de aur în valoare de 7.500.000 lei, după care a fugit.
I.S. l-a urmărit și, după circa 150 m, a reușit să-l prindă. Pe moment nu a
găsit obiectul furat, dar a doua zi, în același loc, a reușit să intre în
posesia sa, astfel că nu s-a constituit parte civilă.
Din probele
administrate a reieșit că anterior acestei fapte, pe data de 24 august 2002, în
jurul orelor 12,30, inculpatul a fost surprins de organele de poliție,
conducând pe drumuri publice, respectiv str. Ion Barac din Timișoara,
autoturismul Dacia, fără a poseda permis de conducere și având o alcoolemie de
1,30 % la ora 13,00.
Împotriva acestei sentințe a
declarat apel inculpatul, solicitând admiterea acestuia, desființarea sentinței
și achitarea sa pentru infracțiunea de tâlhărie.
Apelul inculpatului a fost respins
ca nefondat prin decizia penală nr. 71/ A din 24 februarie 2003 a Curții de
Apel Timișoara, reținându-se că a fost bine condamnat pentru infracțiunea de
tâlhărie, prevăzută și pedepsită de art. 211 alin. (2) lit. b) și c) C. pen.,
atât partea vătămată I.S., cât și martorul N.U. confirmând comiterea acestei
fapte de către inculpat, iar instanța de fond a stabilit în mod corect situația
de fapt, pedepsele aplicate fiind concordante cu criteriile prevăzute de art.
72 C. pen.
Nemulțumit de hotărârile menționate,
inculpatul le-a atacate cu recurs pe care, în termen legal, l-a înaintat Curții
Supreme de Justiție, secția penală.
Recursul declarat este neîntemeiat
și urmează a fi respins ca atare.
Ca prim motiv, inculpatul a
solicitat achitarea pentru infracțiunea de tâlhărie, prevăzută și pedepsită de
art. 211 alin. (2) lit. b) și c) C. pen., întrucât nu el este autorul faptei.
Partea vătămată l-a observat pe
inculpat când i-a smuls lănțișorul de aur de la gât și apoi l-a urmărit,
somându-l să se preda, iar după circa 150 m. l-a prins și apoi l-a imobilizat
cu ajutorul martorului N.U., cel care a văzut când inculpatul era urmărit și a
refuzat să se oprească.
Martorii propuși de inculpat, P.A.,
A.E. și S.A. au depus procură, relatând împrejurări neconforme cu desfășurarea
evenimentelor, astfel că în mod întemeiat instanțele nu au reținut declarațiile
lor subiective.
Al doilea motiv de recurs, care se
referă, în subsidiar, la reducerea pedepsei, urmează, de asemenea, a fi
respins.
Situația de fapt a fost corect
reținută pe baza probelor administrate, iar în opera de individualizare a
pedepselor, instanțele au făcut o judicioasă aplicare a criteriilor prevăzute
de art. 72 C. pen., astfel că scopul preventiv – educativ al pedepsei aplicate
corespunde prevederilor art. 52 C. pen.
Recursul urmează a fi admis pentru
alt motiv: neaplicarea dispozițiilor Legii nr. 543/2002 de grațiere referitoare
la pedepsele de 6 luni închisoare și, respectiv un an și 3 luni închisoare
aplicate inculpatului în baza art. 36 alin. (1) și art. 37 alin. (1) din
Decretul 328/1966, republicat.
În aceste condiții, se va înlătura
aplicarea art. 34 lit. b) C. pen. și, corelativ sporul de 6 luni închisoare,
aplicat prin sentința penală nr. 2/ PI din 6 ianuarie 2003, astfel că
inculpatul va executa pedeapsa de 8 ani închisoare, aplicată în baza art. 211
alin. (2) lit. b) și c) C. pen.
Urmează ca inculpatului să i se
deducă din pedeapsa aplicată timpul arestării preventive de la 6 septembrie
2002, la zi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de
inculpatul S.V.M. împotriva deciziei penale nr. 71/ A din 24 februarie 2003 a
Curții de Apel Timișoara.
Casează hotărârea atacată și
sentința penală nr. 2/ PI din 6 ianuarie 2003 a Tribunalului Timiș, numai cu
privire la omisiunea aplicării grațierii conform Legii nr. 543/2002.
Înlătură aplicarea art. 34 lit. b)
C. pen. și sporul de 6 luni închisoare.
În temeiul art. 1 și art. 7 din Legea
nr. 543/2002, constată grațiate integral, condiționat, pedepsele de 6 luni
închisoare și un an și 3 luni închisoare, aplicate inculpatului în baza art. 36
alin. (1) și art. 37 alin. (1) din Decretul nr. 328/1966, republicat.
Inculpatul S.V.M. va executa
pedeapsa de 8 ani închisoare.
Menține celelalte dispoziții ale
hotărârilor.
Deduce din pedeapsa aplicată
inculpatului, timpul arestării preventive de la 6 septembrie 2002, la 19
septembrie 2003.
Onorariul pentru apărarea din oficiu
a inculpatului, în sumă de 300.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului
Justiției.
Pronunțată în ședință publică, azi
19 septembrie 2003.