ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3005/2003

Asupra recursului de față; În baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 38 din 3 februarie 2003 a Tribunalului Brăila, inculpatul B.M. a fost condamnat la pedeapsa de 5 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. În baza art. 61 C. pen., s-a dispus revocarea beneficiului liberării condiționate pentru restul de 461 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 2743/2000 a Judecătoriei Brăila, definitivă prin decizia penală nr. 38/2001 a Tribunalului Brăila și s-a contopit acest rest cu pedeapsa aplicată prin sentința amintită, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani și 6 luni închisoare sporită cu 6 luni, în total 6 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. Conform art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive începând cu 28 noiembrie 2002, la zi. S-a luat act că partea vătămată B.M. nu s-a constituit parte civilă. În baza art. 118 lit. d) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 215.000 lei. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond, a reținut, în fapt, următoarele: În ziua de 28 noiembrie 2002, partea vătămată B.M. a consumat băuturi alcoolice împreună cu inculpatul B.M. pe care l-a cunoscut cu această ocazie. După plecarea părții vătămate care circula pe lângă bicicleta pe care avea o geantă din vinilin, inculpatul l-a urmărit, folosindu-se la rândul său de o bicicletă împrumutată.

Ajungând-o din urmă, inculpatul a lovit-o pe partea vătămată cu pumnul în față, victima căzând pe asfalt, după care a sustras bicicleta și geanta și a fugit de la locul faptei. Inculpatul a vândut bunurile sustrase. Din raportul de constatare medico-legală rezultă că partea vătămată a suferit leziuni traumatice la buze constând în excoriații, echimoze, plagă plesnită care necesită 4-5 zile îngrijiri medicale. Inculpatul a avut o atitudine oscilantă pe parcursul procesului penal, susținând că sustragerea bunurilor nu a fost însoțită de acte de violență sau că acestea nu au constat decât în îmbrâncirea victimei, care, fiind sub influența băuturilor alcoolice, s-a dezechilibrat și a căzut.

Situația de fapt și vinovăția inculpatului au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în cauză: plângerea și declarațiile părții vătămate, declarațiile martorilor R.V.D., S.V., A.T., U.I.C., U.B., acte medico-legale, dovezi de predare-primire a bunurilor, raport de expertiză tehnică, proces-verbal de confruntare, declarațiile inculpatului. Curtea de Apel Galați, prin decizia penală nr. 129/ A din 6 martie 2003, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat. Împotriva acestei decizii a declarat apel inculpatul B.M. solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârilor pronunțate și, în principal, schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de tâlhărie în infracțiunea de furt calificat.

În subsidiar, recurentul inculpat a criticat modul de individualizare, solicitând reducerea cuantumului acesteia. 1. Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului se constată că instanțele au stabilit în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpatului B.M. în săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și c) C. pen. Probele administrate au confirmat că sustragerea bunurilor părții vătămate s-a făcut prin violență, în cauză fiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii reținute în sarcina inculpatului. Agresarea părții vătămate de către acesta rezultă din declarațiile martorilor U.I.C., A.T. coroborate cu declarațiile victimei, procesul-verbal de confruntare al acesteia cu inculpatul și raportul de constatare medico-legală.

În raport de aceste împrejurări, în cauză nu se poate reține săvârșirea infracțiunii de furt calificat, a cărei acțiune materială are loc fără violență, schimbarea încadrării juridice nefiind motivată probator. Prin urmare, instanțele au calificat în mod corect infracțiunea, astfel că nu poate fi primită susținerea din recursul inculpatului, întemeiată pe dispozițiile art. 385 9 alin. (1) pct. 17 C. proc. pen. 2. Analizând critica referitoare la pedeapsa aplicată inculpatului, Curtea constată că instanțele au făcut o corectă evaluare a dispozițiilor C. pen., referitoare la individualizarea pedepsei. Astfel instanțele au dat eficiența cuvenită dispozițiilor art. 72 C. pen. și au avut în vedere, în procesul de stabilire și aplicare a pedepsei, pericolul social al faptei săvârșite, persoana inculpatului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Potrivit art. 52 C. pen., pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului. Din actele dosarului rezultă că, în perioada 1990 – 2000, recurentul inculpat a fost condamnat în repetate rânduri pentru săvârșirea de infracțiuni de furt calificat și tâlhărie, dovedind perseverență în comiterea de fapt antisociale. Față de această situație, ținând seama de modul în care a fost săvârșită fapta, de conduita procesuală nesinceră, Curtea constată că pedeapsa aplicată este temeinică și nu sunt motive de reducere a cuantumului ei. Motivul de recurs invocat de inculpat, în temeiul art. 385 9 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., nu este fondat. În consecință și, constatând din oficiu că nu există alte motive de casare, Curtea urmează să respingă ca nefondat recursul inculpatului B.M.

Timpul arestului preventiv se va deduce din durata pedepsei aplicate, de la 28 noiembrie 2002, la zi. Recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul apărătorului din oficiu fiind avansat din fondul Ministerului Justiției. Văzând dispozițiile art. 385 15 pct. 1 lit. b), art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.M. împotriva deciziei penale nr. 129 din 6 martie 2003 a Curții de Apel Galați. Deduce din pedeapsă durata arestării preventive de la 28 noiembrie 2002 până la 24 iunie 2003. Obligă recurentul inculpat la 1.400.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 300.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată în ședință publică, azi 24 iunie 2003.