ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2794/2003
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2794/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 369 din 18
septembrie 2002 a Tribunalului Prahova, inculpatul B.B.A. a fost condamnat la:
- 7 ani închisoare, pentru
infracțiunea de lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzute de art. 189 alin.
(2), cu aplicarea art. 37 lit. a) și art. 13 C. pen. și la;
- 12 ani și 6 luni închisoare,
pentru infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a), c),
d) și f), cu aplicarea art. 37 lit. a) și art. 13 C. pen.
În baza art. 33 lit. a) și art. 34
lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de
12 ani și 6 luni închisoare.
Deasemenea tribunalul în baza art.
61 C. pen., a revocat liberarea condiționată pentru restul de pedeapsă rămas
neexecutat din pedeapsa de 6 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr.
61/1998 a Tribunalului Brașov, pe care l-a contopit cu pedeapsa aplicată în
cauză, dispunând ca inculpatul să execute, cu un spor de un an și 6 luni
închisoare, pedeapsa de 14 ani închisoare.
Instanța a menținut starea de arest
a inculpatului, a dedus din pedeapsă durata arestării preventive de la 11 mai
2002, la zi și l-a obligat (în solidar și cu inculpatul D.M.F., condamnat în
cauză) la 200.000.000 lei daune materiale și 100.000.000 lei daune morale,
către partea vătămată S.G.
S-a reținut în fapt, că inculpatul
B.G.A. împreună cu inculpatul D.M.F., în noaptea de 5 aprilie 2002, după o
prealabilă înțelegere și pregătire, purtând cagule pe față, au pătruns, prin
escaladare, în apartamentul părții vătămate S.G., din Sinaia, au lovit-o și au
legat-o cu cabluri electrice și o curea, de mâini și picioare după care au
sustras mai multe bijuterii din aur în valoare de 120.000.000 lei.
Prin decizia penală nr. 560 din 4
decembrie 2002, a Curții de Apel Ploiești, s-au respins apelurile declarate de
inculpați.
Împotriva acestei decizii cei doi inculpați,
au declarat recurs.
Ulterior inculpatul D.M.F. și-a
retras recursul, și s-a luat act în acest sens prin încheierea din 26 martie
2003.
Inculpatul B.B.A. a cerut reducerea
pedepsei, temei de casare prevăzut de art. 385
9
pct. 14 C. proc.
pen.
Recursul declarat nu este fondat.
La aplicarea pedepsei instanța de
fond a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., în care sens a
ținut seama de gradul de pericol social deosebit de mare al infracțiunilor
comise în împrejurările de fapt expuse cât și al persoanei inculpatului, care
este recidivist astfel că pedeapsa rezultantă stabilită este necesară, pentru
reeducarea sa și prevenirea comiterii altor infracțiuni.
În consecință se va respinge ca
nefondat recursul declarat de inculpat și va fi obligat la cheltuieli judiciare
către stat.
Din pedeapsă se va deduce durata
arestării preventive.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca
nefondat, recursul declarat de inculpatul B.B.A., împotriva deciziei penale nr.
560 din 4 decembrie 2002 a Curții de Apel Ploiești.
Deduce din pedeapsa aplicată, timpul
reținerii și al arestării preventive de la 11 mai 2002, la 11 iunie 2003.
Obligă recurentul inculpat la plata
sumei de 1.300.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de
300.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va
avansa din fondul Ministerului Justiției.
Pronunțată în ședință publică, azi
11 iunie 2003.