ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4535/2003

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 525 din 11 decembrie 2002 a Tribunalului Prahova, inculpatul D.M. a fost condamnat la pedeapsa de 7 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și alin. (2 1 ) lit. a) și c) C. pen. și la pedeapsa de 4 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a), g) și i) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., pedepsele aplicate au fost contopite, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii și arestării preventive de la 8 mai 2002, la zi. Acțiunea civilă exercitată de partea vătămată F.C. a fost respinsă ca neîntemeiată și s-a constatat că prejudiciul cauzat acesteia, în sumă de 5.000.000 lei, ca și prejudiciul în sumă de 300.000 lei cauzat părții vătămate S.A. au fost recuperate în întregime. S-au constatat recuperate în parte prejudiciile cauzate părților vătămate D.V. (4 milioane lei din prejudiciul total de 6 milioane lei), B.N. (900.000 lei din prejudiciul total de un milion lei), M.I.

(2 milioane lei din prejudiciul total de 3 milioane lei). S-a luat act că aceste părți vătămate nu s-au constituit părți civile în cadrul procesului penal. Conform art. 118 lit. d) C. pen., s-a confiscat de la inculpat suma de 3.100.000 lei ca beneficiu rezultat din infracțiune. În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 800.000 lei. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în fapt, următoarele: În noaptea de 7 mai 2002, inculpatul D.M. împreună cu alți făptuitori au pătruns prin efracție în locuința părții vătămate F.C. de unde au sustras bunuri în valoare de 5 milioane lei. Fiind surprinși de partea vătămată, inculpatul i-a aplicat acesteia mai multe lovituri cu pumnii și picioarele, cauzându-i leziuni care au necesitat 3-4 zile îngrijiri medicale.

În aceeași noapte, inculpatul a pătruns prin efracție și escaladare în locuințele părților vătămate D.V., G.M., B.N., M.I., S.A. de unde, împreună cu celelalte două persoane, a sustras diferite bunuri. Situația de fapt și vinovăția inculpatului au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în cauză: plângerile și declarațiile părții vătămate, procese-verbale de cercetare la fața locului, proces-verbal de recunoaștere din grup, certificatul medico-legal nr. 928 din 8 mai 2002 eliberat de Serviciul de Medicină Legală Ploiești, planșe fotografice, dovezi de restituire a bunurilor, declarațiile inculpatului. Inculpatul D.M. nu a recunoscut săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina sa, dar instanța a înlăturat susținerile sale, întrucât sus-numitul a fost recunoscut de partea vătămată F.C., la momentul prinderii sale purta haina părții vătămate D.V.

și se afla la o distanță de numai 300 m de gospodăriile din care sustrăsese bunuri care, în parte, au și fost recuperate. Curtea de Apel Ploiești, prin decizia penală nr. 51 din 29 ianuarie 2003, a respins, ca nefondat apelul declarat de inculpat computând detenția preventivă la zi și dispunând obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat, din care onorariul apărătorului din oficiu se avansează din fondul Ministerului Justiției. Împotriva acestei decizii a declarat recurs în termen legal inculpatul D.M., solicitând, în principal, admiterea acestuia, casarea hotărârilor pronunțate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond, iar în subsidiar, reducerea cuantumului pedepsei aplicate.

Temeiul juridic al recursului îl constituie dispozițiile art. 385 9 pct. 17 1 , 18 și 14 C. proc. pen. Examinând recursul, Curtea constată că acesta este întemeiat pentru motivele ce se vor arăta în continuare. Din analiza materialului probator administrat în cauză, Curtea constată că instanțele de judecată au reținut în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpatului și au dat o justă încadrare juridică infracțiunilor săvârșite de acesta. Probatoriul cauzei este complet și convingător interpretat, declarațiile părții vătămate F.C. coroborându-se cu certificatul medico-legal nr. 928 din 8 mai 2002 eliberat de Serviciul de medicină legală Ploiești prin care s-au constatat leziunile pe care aceasta le-a suferit în urma agresiunii exercitate de inculpat, precum și cu plângerile și declarațiile părții vătămate, cu dovezile de recuperare a bunurilor sustrase de inculpat, haina părții vătămate D.V.

fiind purtată de D.M. în momentul depistării sale de către organele de poliție. Având în vedere numărul faptelor de sustragere de bunuri, săvârșite într-o singură noapte, modul de operare, pericolul social al infracțiunilor comise, Curtea apreciază că pedeapsa aplicată inculpatului este temeinic individualizată și corespunde cerințelor dispozițiilor art. 72 C. pen., precum și scopului preventiv-educativ al sancțiunii penale în conformitate cu art. 52 C. pen. Pentru aceste considerente, Curtea constată că motivele de recurs invocate prevăzute de art. 385 15 pct. 17 1 , 18 și 14 C. proc. pen., nu sunt fondate și urmează să le respingă ca atare. Curtea constată că recursul declarat de inculpatul D.M.

este admisibil cu privire la aplicarea Legii nr. 543/2002 privind grațierea unor pedepse și cu privire la măsura confiscării dispuse. În conformitate cu dispozițiile art. 1 din Legea nr. 543/2002 modificată prin O.U.G. nr. 18 din 2 aprilie 2003, pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată inculpatului D.M. pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 – art. 209 alin. (1) lit. a), g) și i) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., este grațiată integral. Curtea urmează să admită recursul inculpatului, să caseze decizia și sentința penală atacate și înlăturând dispozițiile art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., să descontopească pedeapsa rezultantă în componentele sale, pe care le repune în individualitatea lor.

Constatându-se grațierea pedepsei de 4 ani închisoare, inculpatul va executa pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată pentru infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și alin. (2 1 ) lit. a) și c) C. pen. Cât privește măsura de siguranță a confiscării speciale prevăzută de art. 118 lit. d) C. pen., Curtea constată că aceasta a fost dispusă în mod nelegal. Potrivit dispozițiilor art. 118 lit. d) C. pen., sunt supuse confiscării speciale lucrurile dobândite în mod vădit prin săvârșirea infracțiunii, dacă nu sunt restituite persoanei vătămate și în măsura în care nu servesc la despăgubirea acesteia. Instanța de fond, constatând că prejudiciile cauzate părților vătămate D.V., B.N., M.I.

sunt recuperate doar parțial, iar pentru diferențele nerecuperate în sumă de 2.000.000 lei, 100.000 lei și respectiv 1.000.000 lei părțile vătămate nu s-au constituit părți civile, a dispus confiscarea sumei totalizatoare de 3.000.000 lei de la inculpatul D.M., ca beneficiu obținut de acesta în urma săvârșirii infracțiunii prevăzută de art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a), g) și i) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. Curtea constată că din probele dosarului nu rezultă că inculpatul a dobândit și alte bunuri în urma săvârșirii acestei infracțiuni, cu excepția celor restituite și în condițiile în care furturile au fost comise în participație penală, alături de alte două persoane rămase necunoscute.

Pentru aceste motive, Curtea urmează să înlăture dispoziția privind confiscarea sumei de 3.100.000 lei de la inculpat. Celelalte dispoziții ale hotărârilor judecătorești atacate vor fi menținute. Timpul arestării preventive va fi dedus din durata pedepsei aplicate de la 8 mai 2002, la 15 octombrie 2003. Onorariul apărătorului din oficiu se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Văzând dispozițiile art. 385 15 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., art. 192 alin. (3) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de inculpatul D.M. împotriva deciziei penale nr. 51 din 29 ianuarie 2003 a Curții de Apel Ploiești. Casează decizia atacată și sentința penală nr. 525 din 11 decembrie 2002 a Tribunalului Prahova, cu privire la aplicarea Legii nr. 543/2002 și confiscare. Înlătură dispozițiile art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen. Descontopește pedeapsa rezultantă în pedepsele componente, pe care le repune în individualitatea lor. În baza art. 1 din Legea nr. 543/2002, constată că pedeapsa de 4 ani închisoare, aplicată pentru infracțiunea prevăzută de art. 208 – art. 209 alin. (1) lit. a), g) și i), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., este grațiată integral și necondiționat, inculpatul urmând să execute pedeapsa de 7 ani închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și alin. (2 1 ) lit. a) și c) C. pen.

Înlătură confiscarea specială a sumei de 3.100.000 lei de la inculpat. Menține celelalte dispoziții. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 8 mai 2002, la 15 octombrie 2003. Onorariul pentru apărarea din oficiu a inculpatului, în sumă de 400.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată în ședință publică, azi 15 octombrie 2003.