ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4535/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 525 din 11 decembrie

2002 a Tribunalului Prahova, inculpatul D.M. a fost condamnat la pedeapsa de 7

ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art.

211 alin. (2) lit. b) și alin. (2

1

) lit. a) și c) C. pen. și la

pedeapsa de 4 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat,

prevăzută de art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a), g) și i) C. pen.,

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34

lit. b) C. pen., pedepsele aplicate au fost contopite, urmând ca inculpatul să

execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art.

64 C. pen.

În baza art. 350 C. proc. pen., s-a

menținut starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen., s-a dedus

din pedeapsa aplicată perioada reținerii și arestării preventive de la 8 mai

2002, la zi.

Acțiunea civilă exercitată de partea

vătămată F.C. a fost respinsă ca neîntemeiată și s-a constatat că prejudiciul

cauzat acesteia, în sumă de 5.000.000 lei, ca și prejudiciul în sumă de 300.000

lei cauzat părții vătămate S.A. au fost recuperate în întregime.

S-au constatat recuperate în parte

prejudiciile cauzate părților vătămate D.V. (4 milioane lei din prejudiciul

total de 6 milioane lei), B.N. (900.000 lei din prejudiciul total de un milion

lei), M.I. (2 milioane lei din prejudiciul total de 3 milioane lei).

S-a luat act că aceste părți

vătămate nu s-au constituit părți civile în cadrul procesului penal.

Conform art. 118 lit. d) C. pen.,

s-a confiscat de la inculpat suma de 3.100.000 lei ca beneficiu rezultat din

infracțiune.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc.

pen., inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în

sumă de 800.000 lei.

Pentru a pronunța această sentință,

instanța de fond a reținut, în fapt, următoarele:

În noaptea de 7 mai 2002, inculpatul

D.M. împreună cu alți făptuitori au pătruns prin efracție în locuința părții

vătămate F.C. de unde au sustras bunuri în valoare de 5 milioane lei.

Fiind surprinși de partea vătămată,

inculpatul i-a aplicat acesteia mai multe lovituri cu pumnii și picioarele,

cauzându-i leziuni care au necesitat 3-4 zile îngrijiri medicale.

În aceeași noapte, inculpatul a

pătruns prin efracție și escaladare în locuințele părților vătămate D.V., G.M.,

B.N., M.I., S.A. de unde, împreună cu celelalte două persoane, a sustras

diferite bunuri.

Situația de fapt și vinovăția

inculpatului au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în

cauză: plângerile și declarațiile părții vătămate, procese-verbale de cercetare

la fața locului, proces-verbal de recunoaștere din grup, certificatul

medico-legal nr. 928 din 8 mai 2002 eliberat de Serviciul de Medicină Legală

Ploiești, planșe fotografice, dovezi de restituire a bunurilor, declarațiile

inculpatului.

Inculpatul D.M. nu a recunoscut

săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina sa, dar instanța a înlăturat

susținerile sale, întrucât sus-numitul a fost recunoscut de partea vătămată

F.C., la momentul prinderii sale purta haina părții vătămate D.V. și se afla la

o distanță de numai 300 m de gospodăriile din care sustrăsese bunuri care, în

parte, au și fost recuperate.

Curtea de Apel Ploiești, prin

decizia penală nr. 51 din 29 ianuarie 2003, a respins, ca nefondat  apelul

declarat de inculpat computând detenția preventivă la zi și dispunând obligarea

acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat, din care onorariul

apărătorului din oficiu se avansează din fondul Ministerului Justiției.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs în termen legal inculpatul D.M., solicitând, în principal, admiterea

acestuia, casarea hotărârilor pronunțate și trimiterea cauzei spre rejudecare

instanței de fond, iar în subsidiar, reducerea cuantumului pedepsei aplicate.

Temeiul juridic al recursului îl

constituie dispozițiile art. 385

9

pct. 17

1

, 18 și 14 C.

proc. pen.

Examinând recursul, Curtea constată

că acesta este întemeiat pentru motivele ce se vor arăta în continuare.

Din analiza materialului probator

administrat în cauză, Curtea constată că instanțele de judecată au reținut în

mod corect situația de fapt și vinovăția inculpatului și au dat o justă

încadrare juridică infracțiunilor săvârșite de acesta.

Probatoriul cauzei este complet și

convingător interpretat, declarațiile părții vătămate F.C. coroborându-se cu

certificatul medico-legal nr. 928 din 8 mai 2002 eliberat de Serviciul de

medicină legală Ploiești prin care s-au constatat leziunile pe care aceasta

le-a suferit în urma agresiunii exercitate de inculpat, precum și cu plângerile

și declarațiile părții vătămate, cu dovezile de recuperare a bunurilor sustrase

de inculpat, haina părții vătămate D.V. fiind purtată de D.M. în momentul

depistării sale de către organele de poliție.

Având în vedere numărul faptelor de

sustragere de bunuri, săvârșite într-o singură noapte, modul de operare,

pericolul social al infracțiunilor comise, Curtea apreciază că pedeapsa

aplicată inculpatului este temeinic individualizată și corespunde cerințelor

dispozițiilor art. 72 C. pen., precum și scopului preventiv-educativ al

sancțiunii penale în conformitate cu art. 52 C. pen.

Pentru aceste considerente, Curtea

constată că motivele de recurs invocate prevăzute de art. 385

15

pct.

17

1

, 18 și 14 C. proc. pen., nu sunt fondate și urmează să le

respingă ca atare.

Curtea constată că recursul declarat

de inculpatul D.M. este admisibil cu privire la aplicarea Legii nr. 543/2002

privind grațierea unor pedepse și cu privire la măsura confiscării dispuse.

În conformitate cu dispozițiile art.

1 din Legea nr. 543/2002 modificată prin O.U.G. nr. 18 din 2 aprilie 2003, pedeapsa

de 4 ani închisoare aplicată inculpatului D.M. pentru săvârșirea infracțiunii

de furt calificat, prevăzută de art. 208 – art. 209 alin. (1) lit. a), g) și i)

C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., este grațiată integral. Curtea

urmează să admită recursul inculpatului, să caseze decizia și sentința penală

atacate și înlăturând dispozițiile art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen.,

să descontopească pedeapsa rezultantă în componentele sale, pe care le repune

în individualitatea lor. Constatându-se grațierea pedepsei de 4 ani închisoare,

inculpatul va executa pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată pentru infracțiunea

prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și alin. (2

1

) lit. a) și c)

C. pen.

Cât privește măsura de siguranță a

confiscării speciale prevăzută de art. 118 lit. d) C. pen., Curtea constată că

aceasta a fost dispusă în mod nelegal.

Potrivit dispozițiilor art. 118 lit.

d) C. pen., sunt supuse confiscării speciale lucrurile dobândite în mod vădit

prin săvârșirea infracțiunii, dacă nu sunt restituite persoanei vătămate și în

măsura în care nu servesc la despăgubirea acesteia.

Instanța de fond, constatând că

prejudiciile cauzate părților vătămate D.V., B.N., M.I. sunt recuperate doar

parțial, iar pentru diferențele nerecuperate în sumă de 2.000.000 lei, 100.000

lei și respectiv 1.000.000 lei părțile vătămate nu s-au constituit părți

civile, a dispus confiscarea sumei totalizatoare de 3.000.000 lei de la

inculpatul D.M., ca beneficiu obținut de acesta în urma săvârșirii infracțiunii

prevăzută de art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a), g) și i) C. pen.,

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Curtea constată că din probele

dosarului nu rezultă că inculpatul a dobândit și alte bunuri în urma săvârșirii

acestei infracțiuni, cu excepția celor restituite și în condițiile în care

furturile au fost comise în participație penală, alături de alte două persoane

rămase necunoscute.

Pentru aceste motive, Curtea urmează

să înlăture dispoziția privind confiscarea sumei de 3.100.000 lei de la

inculpat.

Celelalte dispoziții ale hotărârilor

judecătorești atacate vor fi menținute.

Timpul arestării preventive va fi

dedus din durata pedepsei aplicate de la 8 mai 2002, la 15 octombrie 2003.

Onorariul apărătorului din oficiu se

va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Văzând dispozițiile art. 385

15

pct. 2 lit. d) C. proc. pen., art. 192 alin. (3) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

inculpatul D.M. împotriva deciziei penale nr. 51 din 29 ianuarie 2003 a Curții

de Apel Ploiești.

Casează decizia atacată și sentința

penală nr. 525 din 11 decembrie 2002 a Tribunalului Prahova, cu privire la

aplicarea Legii nr. 543/2002 și confiscare.

Înlătură dispozițiile art. 33 lit.

a) și art. 34 lit. b) C. pen.

Descontopește pedeapsa rezultantă în

pedepsele componente, pe care le repune în individualitatea lor.

În baza art. 1 din Legea nr.

543/2002, constată că pedeapsa de 4 ani închisoare, aplicată pentru

infracțiunea prevăzută de art. 208 – art. 209 alin. (1) lit. a), g) și i), cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., este grațiată integral și necondiționat,

inculpatul urmând să execute pedeapsa de 7 ani închisoare, pentru infracțiunea

prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și alin. (2

1

) lit. a) și c)

C. pen.

Înlătură confiscarea specială a

sumei de 3.100.000 lei de la inculpat.

Menține celelalte dispoziții.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, timpul arestării preventive de la 8 mai 2002, la 15 octombrie

2003.

Onorariul pentru apărarea din oficiu

a inculpatului, în sumă de 400.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului

Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi

15 octombrie 2003.