ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1503/2003

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 310/ S din

2 octombrie 2002 a Tribunalului Brașov, s-a dispus condamnarea inculpaților.

- O.N. la pedeapsa de 7 ani

închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211

alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2) lit. a) și e) C. pen., cu aplicarea art.

37 lit. b) C. pen.

- B.N. la pedeapsa de 7 ani

închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211

alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2) lit. a) și e) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art.

64 C. pen.

În baza art. 350 C. proc. pen. și

art. 88 C. pen., s-a menținut starea de arest a inculpaților și s-a dedus

durata reținerii și arestării preventive de la 27 august 2002 la zi, pentru

fiecare inculpat.

În baza art. 346 alin. (1) C. proc.

pen. și art. 998, art. 1003 C. civ., s-a dispus obligarea în solidar a

inculpaților la plata sumei de 10 milioane lei către partea civilă C.N., cu

titlu de daune morale.

S-a luat act că prejudiciul material

a fost recuperat.

În baza art. 191 alin. (1) și (2) și

art. 189 C. proc. pen., s-a dispus obligarea inculpatului O.N. la cheltuieli

judiciare către stat în sumă de 2 milioane lei, din care 300.000 lei,

reprezintă onorariul apărătorului din oficiu și a inculpatului B.N. la

1.700.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această sentință,

instanța de fond a reținut, în fapt, următoarele:

În seara zilei de 12 august 2002,

inculpații O.N. și B.N. au lovit-o pe partea vătămată C.N. și i-au sustras bani

și bunuri în valoare de 800.000 lei. Partea vătămată a suferit leziuni care au

necesitat 22-24 zile de îngrijiri medicale și au constat în avulsia a doi dinți

frontali.

Situația de fapt și vinovăția

inculpaților au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în

cauză: plângerile și declarațiile părților vătămate, proces-verbal de cercetare

la fața locului, proces-verbal de reconstituire, planșe fotografice,

proces-verbal de confruntare, acte medico-legale, declarațiile martorilor S.M.,

H.F.A., T.C.O. și declarațiile inculpaților.

Inculpații au recunoscut agresiunea

fizică săvârșită asupra părții vătămate, nu și sustragerea bunurilor și

banilor.

Curtea de Apel Brașov, prin decizia

penală nr. 310 din 18 decembrie 2002, a respins, ca nefondate, apelurile

inculpaților O.N. și B.N., dispunând menținerea stării de arest a acestora,

deducerea arestului preventiv la zi și obligarea inculpaților la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

Împotriva acestei decizii,

inculpații au declarat recurs în termen legal, solicitând admiterea acestora,

casarea hotărârilor atacate și schimbarea încadrării juridice din infracțiunea

de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2) lit. a)

și e) C. pen., în infracțiunea de vătămare corporală prevăzută de art. 181 C.

pen. În subsidiar, au solicitat reindividualizarea pedepselor aplicate, în

sensul reducerii cuantumului acestora.

Temeiul juridic al recursurilor

declarate îl constituie dispozițiile art. 385

9

pct. 17 și 14 C. proc.

pen.

Examinând recursurile, Curtea

constată că acestea nu sunt întemeiate.

Instanța de judecată a stabilit în

mod corect situația de fapt și a reținut în mod justificat vinovăția

inculpaților O.N. și B.N. care se fac vinovați de săvârșirea infracțiunii de

tâlhărie reținute în sarcina lor.

Din materialul probator administrat

în cauză rezultă fără dubiu că inculpații au acționat cu intenția de a sustrage

bunurile părții vătămate și că, în acest scop, au folosit violența, lovind-o cu

pumnii și picioarele.

Agresivitatea manifestată nu a

constituit un scop în sine, ci a constituit mijlocul prin care au reușit deposedarea

victimei de bunurile sale, în condițiile în care aceasta din urmă a opus

rezistență și s-a împotrivit acțiunii inculpaților.

De altfel, banii și bunurile

sustrase au fost recuperate prin restituire către partea vătămată, împrejurare

ce demonstrează încă o dată imposedarea inculpaților în urma agresiunii

exercitate.

În consecință, Curtea constată

corectitudinea și justețea încadrării faptei comise de inculpați în

infracțiunea de tâlhărie.

Cât privește urmările infracțiunii

săvârșite, instanța de judecată a reținut în mod temeinic că acestea se

încadrează în dispozițiile art. 182 C. pen., deoarece pierderea a doi dinți

naturali din față constituie, în fapt, pierderea unor organe și instalarea

sluțirii. Împrejurarea că partea vătămată poate beneficia de o lucrare

protetică mobilă nu are relevanță sub acest aspect, deoarece, în asemenea caz,

nu are loc un proces de vindecare normal, iar proteza nu poate ascunde decât

parțial prejudiciul estetic suferit.

Cu privire la individualizarea

pedepselor aplicate, Curtea constată că instanța de judecată a dat eficiență

cuvenită dispozițiilor art. 72 C. pen., stabilind pedepse care reflectă

pericolul social concret al infracțiunii săvârșite și circumstanțele personale

ale inculpaților.

În cauză nu se justifică reducerea

pedepselor sub minimul special prevăzut de lege, întrucât nu s-a constatat

existența unor împrejurări care să poată produce asemenea consecințe, în

conformitate cu prevederile art. 74 – art. 76 C. pen. De altfel, inculpații au

avut o atitudine procesuală nesinceră, iar inculpatul O.N. a săvârșit prezenta

infracțiune în stare de recidivă postexecutorie.

Prin cuantumul pedepsei aplicate se

realizează și scopul coercitiv-educativ al sancțiunii penale, astfel cum este

stabilit de art. 52 C. pen.

În raport de toate aceste

considerente, și constatând din oficiu că nu există alte motive de casare,

Curtea urmează să respingă ca nefondate recursurile inculpaților O.N. și B.N.

Timpul arestului preventiv va fi

dedus din durata pedepselor aplicate de la 26 august 2002 la zi, pentru fiecare

inculpat.

Recurenții inculpați vor fi obligați

la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul apărătorului desemnat

din oficiu fiind suportat din fondul Ministerului Justiției.

Văzând și dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de inculpații O.N. și B.N. împotriva deciziei penale nr. 310 din 18

decembrie 2002 a Curții de Apel Brașov.

Deduce din pedepsele aplicate,

timpul reținerii și arestării preventive de la 26 august 2002, la 25 martie

2003, pentru fiecare inculpat.

Obligă pe recurenți la plata sumei

de câte 1.300.000 lei fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din

care, suma de câte 300.000 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din

oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi

25 martie 2003.