ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1503/2003

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 310/ S din 2 octombrie 2002 a Tribunalului Brașov, s-a dispus condamnarea inculpaților. - O.N. la pedeapsa de 7 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2) lit. a) și e) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. - B.N. la pedeapsa de 7 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2) lit. a) și e) C. pen. S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. În baza art. 350 C. proc. pen. și art. 88 C. pen., s-a menținut starea de arest a inculpaților și s-a dedus durata reținerii și arestării preventive de la 27 august 2002 la zi, pentru fiecare inculpat.

În baza art. 346 alin. (1) C. proc. pen. și art. 998, art. 1003 C. civ., s-a dispus obligarea în solidar a inculpaților la plata sumei de 10 milioane lei către partea civilă C.N., cu titlu de daune morale. S-a luat act că prejudiciul material a fost recuperat. În baza art. 191 alin. (1) și (2) și art. 189 C. proc. pen., s-a dispus obligarea inculpatului O.N. la cheltuieli judiciare către stat în sumă de 2 milioane lei, din care 300.000 lei, reprezintă onorariul apărătorului din oficiu și a inculpatului B.N. la 1.700.000 lei cheltuieli judiciare către stat. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în fapt, următoarele: În seara zilei de 12 august 2002, inculpații O.N. și B.N.

au lovit-o pe partea vătămată C.N. și i-au sustras bani și bunuri în valoare de 800.000 lei. Partea vătămată a suferit leziuni care au necesitat 22-24 zile de îngrijiri medicale și au constat în avulsia a doi dinți frontali. Situația de fapt și vinovăția inculpaților au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în cauză: plângerile și declarațiile părților vătămate, proces-verbal de cercetare la fața locului, proces-verbal de reconstituire, planșe fotografice, proces-verbal de confruntare, acte medico-legale, declarațiile martorilor S.M., H.F.A., T.C.O. și declarațiile inculpaților. Inculpații au recunoscut agresiunea fizică săvârșită asupra părții vătămate, nu și sustragerea bunurilor și banilor.

Curtea de Apel Brașov, prin decizia penală nr. 310 din 18 decembrie 2002, a respins, ca nefondate, apelurile inculpaților O.N. și B.N., dispunând menținerea stării de arest a acestora, deducerea arestului preventiv la zi și obligarea inculpaților la plata cheltuielilor judiciare către stat. Împotriva acestei decizii, inculpații au declarat recurs în termen legal, solicitând admiterea acestora, casarea hotărârilor atacate și schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2) lit. a) și e) C. pen., în infracțiunea de vătămare corporală prevăzută de art. 181 C. pen. În subsidiar, au solicitat reindividualizarea pedepselor aplicate, în sensul reducerii cuantumului acestora.

Temeiul juridic al recursurilor declarate îl constituie dispozițiile art. 385 9 pct. 17 și 14 C. proc. pen. Examinând recursurile, Curtea constată că acestea nu sunt întemeiate. Instanța de judecată a stabilit în mod corect situația de fapt și a reținut în mod justificat vinovăția inculpaților O.N. și B.N. care se fac vinovați de săvârșirea infracțiunii de tâlhărie reținute în sarcina lor. Din materialul probator administrat în cauză rezultă fără dubiu că inculpații au acționat cu intenția de a sustrage bunurile părții vătămate și că, în acest scop, au folosit violența, lovind-o cu pumnii și picioarele. Agresivitatea manifestată nu a constituit un scop în sine, ci a constituit mijlocul prin care au reușit deposedarea victimei de bunurile sale, în condițiile în care aceasta din urmă a opus rezistență și s-a împotrivit acțiunii inculpaților.

De altfel, banii și bunurile sustrase au fost recuperate prin restituire către partea vătămată, împrejurare ce demonstrează încă o dată imposedarea inculpaților în urma agresiunii exercitate. În consecință, Curtea constată corectitudinea și justețea încadrării faptei comise de inculpați în infracțiunea de tâlhărie. Cât privește urmările infracțiunii săvârșite, instanța de judecată a reținut în mod temeinic că acestea se încadrează în dispozițiile art. 182 C. pen., deoarece pierderea a doi dinți naturali din față constituie, în fapt, pierderea unor organe și instalarea sluțirii. Împrejurarea că partea vătămată poate beneficia de o lucrare protetică mobilă nu are relevanță sub acest aspect, deoarece, în asemenea caz, nu are loc un proces de vindecare normal, iar proteza nu poate ascunde decât parțial prejudiciul estetic suferit.

Cu privire la individualizarea pedepselor aplicate, Curtea constată că instanța de judecată a dat eficiență cuvenită dispozițiilor art. 72 C. pen., stabilind pedepse care reflectă pericolul social concret al infracțiunii săvârșite și circumstanțele personale ale inculpaților. În cauză nu se justifică reducerea pedepselor sub minimul special prevăzut de lege, întrucât nu s-a constatat existența unor împrejurări care să poată produce asemenea consecințe, în conformitate cu prevederile art. 74 – art. 76 C. pen. De altfel, inculpații au avut o atitudine procesuală nesinceră, iar inculpatul O.N. a săvârșit prezenta infracțiune în stare de recidivă postexecutorie. Prin cuantumul pedepsei aplicate se realizează și scopul coercitiv-educativ al sancțiunii penale, astfel cum este stabilit de art. 52 C. pen.

În raport de toate aceste considerente, și constatând din oficiu că nu există alte motive de casare, Curtea urmează să respingă ca nefondate recursurile inculpaților O.N. și B.N. Timpul arestului preventiv va fi dedus din durata pedepselor aplicate de la 26 august 2002 la zi, pentru fiecare inculpat. Recurenții inculpați vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul apărătorului desemnat din oficiu fiind suportat din fondul Ministerului Justiției. Văzând și dispozițiile art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații O.N. și B.N. împotriva deciziei penale nr. 310 din 18 decembrie 2002 a Curții de Apel Brașov. Deduce din pedepsele aplicate, timpul reținerii și arestării preventive de la 26 august 2002, la 25 martie 2003, pentru fiecare inculpat. Obligă pe recurenți la plata sumei de câte 1.300.000 lei fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de câte 300.000 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată în ședință publică, azi 25 martie 2003.