ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2604/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 484 din 20

noiembrie 2002, Tribunalul Prahova a condamnat pe inculpatul N.D. la pedeapsa

de 5 ani închisoare, pentru infracțiunea de complicitate la tâlhărie, prevăzută

de art. 26, raportat la art. 211 alin. (2) lit. a), d) și e), cu aplicarea art.

75 lit. c) C. pen.

Prin aceeași sentință, a fost

condamnat și inculpatul G.I.C. la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare,

pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit.

a), d) și e), cu aplicarea art. 99 C. pen.

De asemenea, inculpatul I.F., zis „C.”,

a fost condamnat la pedeapsa de 7 ani închisoare, pentru săvârșirea

infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a), d) și e), cu

aplicarea art. 75 lit. c) și art. 37 lit. a) C. pen.

Față de acest inculpat s-a revocat,

în baza art. 61 C. pen., liberarea condiționată pentru pedeapsa de 362 zile

închisoare neexecutată din pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată prin sentința

penală nr. 1343 din 31 mai 2000 a Judecătoriei Ploiești și s-a dispus

contopirea acesteia cu pedeapsa stabilită pentru fapta dedusă judecății, urmând

ca în baza art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul să execute pedeapsa cea mai

grea, aceea de 7 ani închisoare.

S-au interzis inculpaților

drepturile prevăzute de art. 64 C. pen., conform art. 71 C. pen., s-a menținut

starea de arest, iar în baza art. 88 C. pen., s-a dedus durata reținerii și

arestării preventive, la zi, de la 5 august 2002, pentru inculpatul G.I.C. și I.F.

și de la 6 august 2002, pentru inculpatul N.D.

În soluționarea laturii civile a

cauzei, inculpații au fost obligați în solidar la despăgubiri civile în sumă de

1.500.000 lei, către partea vătămată F.R., constituită parte civilă, în cauză,

inculpatul minor, în solidar, cu părțile responsabile civilmente.

Pentru a hotărî astfel, prima

instanță a reținut, în baza probelor administrate, că la data de 1 martie 2002,

în jurul orelor 22,00, inculpații I.F. și G.I.C., aflându-se în barul SC A. SRL

Ploiești, situat la capătul traseului 104, unde au consumat băuturi alcoolice,

au fost chemați de inculpatul N.D., care avea interdicție să intre în bar și,

afară, s-au înțeles să o deposedeze pe partea vătămată F.R., de bunuri și bani,

aceasta fiind în același bar unde consuma băuturi alcoolice și se juca la

pokerul mecanic.

În jurul orelor 22,15, partea

vătămată a părăsit barul și fiind urmărită de inculpații I.F. și G.I.C., a fost

atacată de cei doi, fiind lovită cu pumnii și picioarele și trântită la pământ,

după care, ultimul i-a sustras ceasul de la mână, iar I.F., suma de 1.500.000

lei din buzunarul  gecii de blugi.

După săvârșirea faptei, inculpații

au revenit în același bar și din suma sustrasă, I.F. i-a oferit inculpatului N.D.,

pentru ajutorul oferit, constând în asigurarea pazei bunei desfășurări a

activității infracționale, suma de 200.000 lei, iar G.I., a oferit spre vânzare

ceasul sustras, consumatorilor din bar, fără însă, să găsească vreo persoană

amatoare să cumpere acest obiect.

La percheziția domiciliară efectuată

de organele de poliție, s-a ridicat de la inculpatul G.I.C. ceasul sustras de

la partea vătămată, fiindu-i restituit acesteia.

Apărarea inculpatului N.D. că nu a

participat la săvârșirea faptei, a fost infirmată de ceilalți doi inculpați,

care au arătat că acesta a fost cel care le-a propus celor doi să o deposedeze

pe partea vătămată, prin violență, de bani și bunuri și a asigurat paza, precum

și de declarațiile martorilor C.L. și R.I., care au confirmat discuția

prealabilă dintre cei trei inculpați, precum și faptul că N.D. a primit o sumă

de bani de la I.F.

Apelurile declarate de inculpații

N.D. și G.I.C., împotriva acestei sentințe a Tribunalului Prahova, ca

nefondate, de către Curtea de Apel Ploiești, secția penală, prin decizia nr. 58

din 5 februarie 2003.

Împotriva acestei din urmă decizie

în termen legal, a declarat recurs inculpatul N.D., criticând-o pentru

netemeinicie și nelegalitate, constând în reținerea greșită a participării sale

la faptă, inculpatul recurent a arătat că este victima răzbucnirii celorlalți

inculpați care, prin declarațiile date, l-au învinovățit pe nedrept, deși el nu

a comis nici o faptă și nici nu a participat la comiterea faptei cu

coinculpații.

În subsidiar, pentru cazul

neprimirii primului motiv de recurs, inculpatul a solicitat reducerea pedepsei

aplicate.

Recursul este nefondat.

Analiza actelor și probelor din

dosarul cauzei atestă, că prima instanță a reținut corect împrejurările și

modalitățile concrete prin care inculpații au comis tâlhăria, în cadrul acestor

modalități, recurentul N.D. având rolul de a asigura paza celorlalți doi

inculpați, în timp ce aceștia deposedau pe partea vătămată, prin violență,

conform înțelegerii, de un ceas de mână și suma de 1.500.000 lei.

Situația de fapt reținută, contrar,

susținerilor inculpatului recurent, rezultă nu numai din declarațiile constante

ale inculpaților I.F. și G.I., ci și din plângerea și declarația părții

vătămate și declarațiile martorilor C.L. și R.I.

Așa fiind, primul motiv de recurs,

nu poate fi primit și va trebui respins.

Nici cel de-al doilea motiv de

recurs, referitor la individualizarea pedepsei, nu poate fi primit, pedeapsa

aplicată inculpatului fiind bine proporționalizată și individualizată, în

raport de criteriile de individualizare prevăzute de dispozițiile art. 72 C.

pen.

În raport cu cele arătate, nici unul

din motivele de recurs nefiind întemeiat, Curtea va trebui să privească

recursul de față, declarat de inculpatul N.D., ca nefondat și să-l respingă, ca

atare, în baza art. 385

15

, lit. b) C. proc. pen., menținând, astfel,

hotărârea atacată.

Conform art. 88 C. pen., se va

deduce din pedeapsa de executat durata reținerii și arestării preventive, la

zi.

Văzând și reglementarea plății

cheltuielilor judiciare către stat, inclusiv a onorariului de avocat, pentru

apărarea din oficiu, ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul N.D. împotriva deciziei penale nr. 58 din 5 februarie

2003 a Curții de Apel Ploiești.

Deduce din pedeapsă durata reținerii

și arestării preventive de la 6 august 2002, până la 30 mai 2003.

Obligă recurentul la 1.400.000 lei

cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul cuvenit apărătorului

desemnat din oficiu, în sumă de 300.000 lei, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi

30 mai 2003.