ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1382/2003

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 22 din 14 februarie

2002 a Tribunalului Brașov, au fost condamnați inculpații:

- C.A.G. și

- Ț.L.I. la câte 5 ani închisoare

pentru tentativă la infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 20 raportat la

art. 211 alin. (2) lit. a), d) și f) cu aplicarea art. 37 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 61 C. pen., s-a revocat

liberarea condiționată pentru restul de 559 zile închisoare rămas neexecutat de

inculpatul C.A.G. din pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare, aplicată prin

sentința penală nr. 2253 din 26 octombrie 2000 a Judecătoriei Brașov și de 10

luni închisoare rămas neexecutat de inculpatul Ț.L.I. din pedeapsa de 5 ani și

6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 188 din 4 august 1997 a

Judecătoriei Brașov, resturi de pedeapsă pe care le-a contopit cu pedepsele

aplicate în cauză, dispunând ca inculpații să execute câte 5 ani închisoare.

Totodată, tribunalul a menținut

starea de arest a inculpaților, a dedus din pedepse durata arestării de la 23

august 2001, pentru inculpatul C.A.G. și de la 22 august 2001, pentru

inculpatul Ț.L.I., la zi și i-a obligat în solidar la 15.300.000 lei

despăgubiri către partea civilă S.D.A. și la câte 5.000.000 lei daune morale

către părțile civile I.Șt. și I.F., precum și la câte 2.000.000 lei cheltuieli

judiciare către stat.

S-a reținut în fapt că inculpații,

în seara zilei de 21 august 2002, au pătruns prin grilajul unei ferestre în

vila din Predeal, proprietatea părții civile S.D.A. care lipsea și fiind

alarmat de sistemul de protecție, la rândul său a anunțat telefonic pe părțile

vătămate I.Șt. și I.F., administratorii imobilului, iar aceștia au intervenit

de îndată, surprinzând pe inculpați în clădire.

Pentru a-și asigura scăparea,

inculpații le-au lovit în cap cu o sticlă plină cu vin și respectiv, o

lanternă, producându-le vătămări pentru vindecarea cărora părțile vătămate au

avut nevoie de îngrijiri medicale, timp de 5 zile și respectiv 11 zile, după

care inculpații au fugit.

Prin decizia penală nr. 77 din 8 mai

2002 a Curții de Apel Brașov, s-a admis apelul declarat de Parchetul de pe

lângă Tribunalul Brașov, s-a desființat sentința penală numai cu privire la

individualizarea pedepselor în sensul majorării acestora la câte 9 ani

închisoare și s-au respins, ca nefondate, apelurile declarate de cei doi

inculpați și părțile civile.

Împotriva acestei decizii au

declarat recurs inculpații, care prin apărătorii lor, cât și personal, au cerut

reducerea pedepselor pe care le consideră prea severe, temei de casare prevăzut

de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.

Recursul declarat de inculpatul

Ț.L.I. este fondat, iar recursul declarat de inculpatul C.A.G. nu este fondat,

pentru considerentele ce se vor examina mai jos.

Instanța de apel, în baza art. 61 C.

pen., a menținut liberarea condiționată în ce-l privește pe inculpatul Ț.L.I.

pentru un rest de 10 luni închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 5 ani și

6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 1880/1997 a Judecătoriei

Brașov, rest pe care l-a contopit cu pedeapsa de 9 ani și a dispus să execute 9

ani închisoare.

Se constată însă că restul rămas

neexecutat de acest inculpat este de 9 luni și 21 zile și vizează pedeapsa de 3

ani și 2 luni închisoare ce i-a fost aplicată prin sentința penală nr. 1737 din

30 iunie 1999 a Judecătoriei Brașov, fiind arestat la 7 aprilie 1999 și liberat

condiționat la 16 august 2001, această pedeapsă constituind astfel și primul

termen al recidivei prevăzut de art. 37 lit. a) C. pen.

În ce privește primul termen al

recidivei prevăzut de art. 37 lit. b) C. pen., acesta îl constituie pedeapsa de

5 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1749 din 6 iunie 1995 a

cărei executare a început la 25 martie 1995 și care s-a împlinit la 24 martie

2000, deci înainte de comiterea infracțiunii din cauză.

Prin urmare, greșit instanța de apel

a contopit cu pedeapsa aplicată în cauză un rest de 10 luni închisoare în loc

de 9 luni și 21 zile rămas neexecutat din sentința penală nr. 1737 din 30 iunie

1999 a Judecătoriei Brașov.

În consecință, urmează a se admite

recursul declarat de inculpatul Ț.L.I., a se casa decizia recurată numai în

sensul arătat și a se decide potrivit dispozitivului de mai jos.

Referitor la pedeapsa aplicată în

cauză, instanța de apel a constatat că la individualizarea acesteia, s-a ținut

seama de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. și anume de gradul mare de

pericol social al infracțiunii comise și persoanei inculpaților (recidiviști),

astfel că este necesară și de natură să asigure reeducarea lor și prevenirea

comiterii altor fapte penale, criticile sub acest aspect nefiind întemeiate.

Ca atare, în ce-l privește pe

inculpatul C.A.G. neconstatându-se motive care examinate din oficiu să ducă la

casarea hotărârilor pronunțate în cauză, urmează a se respinge ca nefondat

recursul acestuia și a fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.

Din pedepse se va deduce durata

arestării preventive a inculpaților.

Onorariul de avocat pentru apărarea

din oficiu a inculpatului Ț.L.I. se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

inculpatul Ț.L.I. împotriva deciziei penale nr. 77/ Ap din 8 mai 2002 a Curții

de Apel Brașov.

Casează decizia atacată, numai în ce-l privește pe

inculpatul Ț.L.I., referitor la restul rămas neexecutat din pedeapsa

anterioară.

Constată că restul neexecutat este de 9 luni și 21 zile și

vizează pedeapsa de 3 ani și 2 luni închisoare, aplicată prin sentința penală

nr. 1737 din 30 iunie 1999 a Judecătoriei Brașov.

Contopește restul rămas neexecutat de 9 luni și 21 zile

închisoare cu pedeapsa de 9 ani închisoare, aplicată în cauză, inculpatul

urmând, în final, să execute 9 ani închisoare.

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul

C.A.G. împotriva aceleași decizii.

Deduce din pedepsele aplicate inculpaților, timpul arestării

preventive de la 22 august 2001, la 19 martie 2003 pentru inculpatul Ț.L.I. și

de la 23 august 2001, la 19 martie 2003 pentru inculpatul C.A.G.

Obligă pe inculpatul C.A.G. să plătească statului suma de

1.300.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 300.000 lei, reprezentând

onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului

Justiției.

Onorariul pentru apărarea din oficiu a inculpatului Ț.L.I.,

în sumă de 300.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi

19 martie 2003.