ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4949/2003

Asupra cererii de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea introdusă la Tribunalul Prahova la 9 septembrie 1997 reclamanta S.A. R.G.U. S.A. Timișoara, în contradictoriu cu pârâtele S.C. P. S.R.L. Ploiești și S.C. Ploiești, a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună rezilierea contractului de asociere nr. 1807 din 1 iunie 1993 și repunerea părților în situația anterioară în sensul reintrării fiecăreia dintre părți în posesia bunurilor cu care acestea au participat la asociere. A mai solicitat reclamanta ca pârâta S.C. P. S.R.L. Ploiești să fie obligată la plata sumei de 42.489 USD contravaloarea în lei cu titlu de daune.

Prin sentința nr. 250 din 31 martie 1998 Tribunalul Prahova, secția comercială, a admis acțiunea, a dispus rezilierea contractului de asociere nr. 1807/1993, cu consecința reintrării reclamantei în proprietatea spațiului în suprafață de 524 mp și a pârâtei în proprietatea utilajelor aduse în scopul dotării spațiului. Prin aceeași hotărâre pârâta S.C. P. S.R.L. a fost obligată să plătească reclamantei 30.736 USD cu titlu de chirie. Totodată, pârâții au fost obligați la plata sumei de 30.500.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut, în esență, următoarele: Ulterior adjudecării spațiului în suprafață de 524 mp situat în Ploiești, de către reclamantă între părți a intervenit contractul de vânzare – cumpărare nr. 428 din 21 martie 1996 care prevedea în art. 7 intrarea cumpărătorului în posesia spațiului.

Anterior vânzării spațiului în discuție a fost încheiat contractul de asociere nr. 1807 din 1 iunie 1993. Conform contractului de asociere pârâta S.C. P. S.R.L. avea obligația să plătească pârâtei S.C. 20 % din profitul lunar realizat, dar nu mai puțin de 1.130.000 lei lunar, obligație pe care nu și-a onorat-o după data vânzării spațiului, către reclamanta care potrivit prevederilor cuprinse în art. (1) alin. (5) din contractul de vânzare cumpărare, - în calitate de cumpărător – se subrogă din momentul vânzării în toate drepturile și obligațiile vânzătorului. Împotriva hotărârii instanței de fond pârâtele au declarat apel. Criticile pârâtei S.C. P. S.R.L. Ploiești au vizat următoarele aspecte: - reclamanta, cu rea credință, nu a emis facturi pentru încasarea cotei din valoarea redevenței pentru suprafața de 402 mp; - cum în contract sunt trei părți, în mod nelegal instanța a dispus rezilierea acestuia la cererea doar a uneia dintre părți.

- instanța a dispus intrarea reclamantei în posesia spațiului de 524 mp, deși aceasta a achiziționat 402 mp; - în realitate, pârâta nu avea nici un fel de utilaje în spațiul în discuție - suma de 30.736 USD nu a fost precizată sub aspectul ajungerii la acest cuantum. Pârâta S.C.S. Ploiești a contestat hotărârea instanței de fond sub aspectul cheltuielilor de judecată. Curtea de Apel Ploiești, prin decizia nr. 551 din 11 septembrie 1998 a admis apelul declarat de pârâta C.S. și a schimbat, în parte sentința, în sensul că a înlăturat obligația acesteia de plată a cheltuielilor de judecată în fond și a respins apelul pârâtei S.C. P. S.R.L., ca nefondat. Prin decizia nr. 4775 din 16 decembrie 1999 Curtea Supremă de Justiție a admis recursul declarat de pârâta S.C.

P. S.R.L. Ploiești, a casat decizia recurată și a trimis cauza pentru rejudecarea apelului aceleiași instanțe, instanța supremă reținând, în esență, că suma la care a fost obligată pârâta, cu titlu de chirie, nu este în concordanță cu situația reală. În rejudecare, Curtea de Apel Ploiești, prin decizia nr. 751 din 6 iunie 2001, a admis apelurile declarate de pârâte și a schimbat în parte sentința atacată în sensul că a dispus rezilierea contractului de asociere nr. 1807 din 1 iunie 1993 modificat prin actul adițional nr. 1din 29 ianuarie 1997 și a repus părțile în situația anterioară în sensul că reclamanta redobândește spațiul în suprafață de 400 mp, situat în Ploiești iar pârâta S.C. P. S.R.L.

Ploiești redobândește utilajele aduse în spații. Totodată, pârâta S.C. P. S.R.L. a fost obligată să plătească reclamantei suma de 5.880 lei cu titlu de daune, reprezentând contravaloare chirie, precum și 22.411.000 lei cheltuieli de judecată în loc de 30.500.000 lei. Împotriva acestei decizii, au declarat recurs atât reclamanta S.A.R.R.G.U.S.A. Timișoara, cât și pârâta S.C. P. S.R.L. Ploiești, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Criticile reclamantei, întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ., au vizat nelegalitatea și netemeinicia deciziei recurate sub aspectul stabilirii cuantumului chiriei restante datorate de pârâta S.C. P. S.R.L. Ploiești. În susținerea recursului său, pârâta S.C.

P. S.R.L. Ploiești a motivat că instanța de apel a dispus măsura rezilierii contractului de asociere în ciuda faptului că pârâta a făcut dovada că reclamanta nu a emis facturi prin care să solicite sumele ce i se datorau contractual cu titlu de redevență, potrivit prevederilor legale. Curtea Supreme de Justiție, prin decizia nr. 1382 din 5 martie 2003 a respins ca nefondate ambele recursuri reținând, în esență, a) cu privire la recursul reclamantei, că în mod corect pârâta a fost obligată la plata sumelor efectiv neachitate cu titlu de chirie și b) cu privire la recursul pârâtei S.C. P. S.R.L. Ploiești, că aceasta nu a probat îndeplinirea propriilor obligații contractuale și nici imposibilitatea îndeplinirii respectivelor obligații din cauze care să-i fie imputabile reclamantei.

La 20 martie 2003 pârâta S.C. P. S.R.L. Ploiești formulează contestație în anularea deciziei nr. 1382 din 5 martie 2003 a Curții Supreme de Justiție, secția comercială. Contestatoarea își întemeiază cererea pe dispozițiile art. 318 C. proc. civ., arătând că, în opinia sa, decizia a cărei anulare o cere este rezultatul unei greșeli materiale, instanța de recurs omițând să cerceteze falsul și uzul de fals comis de reprezentanții celorlalte părți litigante - S.A. R.G.U. S.A. Timișoara și S.C. S. Ploiești. Curtea, analizând decizia atacată prin prisma criticilor formulate, constată că cererea este neîntemeiată pentru motivele ce se vor arăta. Temeiul legal invocat de contestatoarea în susținerea cererii sale îl constituie dispozițiile art. 318 C. proc.

civ. care reglementează contestația în anulare specială. Primul motiv prevăzut de art. 318 C. proc. civ., „dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale”, se referă la erorile materiale ce poartă asupra aspectelor formale ale judecării recursului și nu asupra fondului judecății. Cel de-al doilea motiv prevăzut de art. 318 C. proc. civ., „omisiunea cercetării unui motiv de casare”, poate fi invocat pe calea contestației în anulare numai în cazul în care instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare. Nici în acest caz condițiile de admisibilitate nu sunt îndeplinite, motivul de care se prevalează contestatoarea în susținerea cererii nefăcând obiectul examinării devolutive a cauzei de către instanțele inferioare.

Prin urmare, motivul invocat de contestatoare întemeiat pe art. 318 C. proc. civ., necercetarea de către instanță a falsului și uzului de fals comis de reprezentanții celor 2 societății, nu poate fi subsumat condițiilor enunțate de textul legal citat. De altfel și în procesul civil legiuitorul pune la dispoziția părții interesate în constatarea falsului și a uzului de fals proceduri speciale, de natură a lămuri realitatea înscrisurilor ce se defaimă, proceduri care sunt circumstanțiate fazei procesuale de administrare a probelor în cadrul judecății cu caracter devolutiv a cauzei. În ceea ce privește cererea de cheltuieli de judecată formulată de intimata S.C. U. S.A. Ploiești, în temeiul art. 274 C. proc.

civ., Curtea constată că aceasta este nedovedită, urmând a fi respinsă. În considerarea celor ce preced, Curtea va respinge atât contestația în anulare cât și cererea privind acordarea cheltuielilor de judecată formulată de intimata S.C. U. S.A. Ploiești.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Respinge contestația în anularea deciziei nr. 1382 din 5 martie 2003 a Curții Supreme de Justiție, secția comercială, formulată de contestatoarea S.C. P. S.R.L. Ploiești. Respinge cererea intimatei S.C. U. S.A. Ploiești privind cheltuielile de judecată. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 10 decembrie 2003.