ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 832/2004

Asupra cererii de revizuire de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

La data de 18 februarie 2003,

petiționara, SC A.L.F. SA Ploiești, a formulat cerere de revizuire a unor

hotărâri judecătorești definitive și irevocabile pronunțate de Curtea de Apel

Ploiești, respectiv, a deciziei nr. 3118 din 15 octombrie 2002, pronunțată în

dosarul comercial nr. 7161/2002 și a deciziei nr. 131 din 31 ianuarie 2003,

pronunțată în dosarul comercial nr. 500/2003, întemeindu-se pe dispozițiile art.

322 alin. (2) pct. 7 și art. 323 pct. 1 și 2 C. proc. civ. și solicitând

admiterea cererii, anularea celei de-a doua hotărâri și menținerea ca legală a

primei hotărâri, adică a deciziei nr. 3118 din 15 octombrie 2002 a Curții de

Apel Ploiești, motivat de existența contrarietății de hotărâri.

Examinând cererea formulată de

revizuientă, în raport cu actele dosarului, se constată următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr. 601/2002,

reclamanta SC A.L.F. SA Ploiești a chemat-o în judecată pe pârâta SC R.I. SRL

Ploiești, solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se constate

rezilierea contractului nr. 140 din 14 ianuarie 2000, de asociere în

participațiune, și să se dispună evacuarea necondiționată din spațiul,

proprietatea sa, a pârâtei.

Pârâta a formulat întâmpinare și

cerere reconvențională, solicitând obligarea reclamantei să-i vândă spațiul

situat în Ploiești, cu plata în rate sau în leasing, considerând că sunt

îndeplinite dispozițiile art. 27 din Legea nr. 450/1989 și art. 13 din Legea nr.

133/1999.

Prin sentința nr. 1608 din 7 iunie

2002, Tribunalul Prahova, secția comercială și de contencios administrativ, a

respins acțiunea reclamantei și a admis cererea reconvențională formulată de

pârâtă, obligând-o pe reclamantă să-i vândă acesteia spațiul situat în

Ploiești, cu plata în rate sau leasing imobiliar cu clauză irevocabilă de

vânzare.

Prin decizia nr. 3118 din 15

octombrie 2002, Curtea de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și

comercial, a admis recursul declarat de reclamantă împotriva sentinței mai sus

menționate, pe care a modificat-o în tot și, pe fond, a admis acțiunea reclamantei,

în sensul că a dispus rezilierea contractului de asociere în participațiune nr.

140 din 14 ianuarie 2000 și evacuarea pârâtei din spațiul situat în Ploiești,

parter, respingând, ca nefondată, cererea reconvențională formulată de pârâtă.

Împotriva deciziei curții de apel a

formulat cerere de revizuire pârâta, întemeindu-se pe dispozițiile art. 322 pct.

2 C. proc. civ.

Prin decizia nr. 131 din 31 ianuarie

2003, Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ,

a respins excepția de inadmisibilitate a cererii de revizuire și de tardivitate

ridicată de reclamanta-intimată SC A.L.F. SA Ploiești.

A admis cererea de revizuire

introdusă de pârâta SC R.I. SRL Ploiești împotriva deciziei nr. 3118 din 15

octombrie 2002 a Curții de Apel Ploiești și a schimbat în tot această decizie,

în sensul că a respins, ca nefondat, recursul declarat de reclamantă împotriva

sentinței nr. 1608 din 7 iunie 2002, pronunțată de Tribunalul Prahova.

În susținerea prezentei cereri de

revizuire, reclamanta SC A.L.F. SA Ploiești a invocat pct. 7 al art. 322 C.

proc. civ.

În conformitate cu dispozițiile art.

322 pct. 7 C. proc. civ. se poate cere revizuirea unei hotărâri rămase

definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri

date de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, dacă există hotărâri

definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade deosebite,

în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate.

Pentru a deveni, însă, incidente

dispozițiile legale mai sus arătate, se impune ca hotărârile, pretins

potrivnice, să fie pronunțate în dosare (procese) diferite, deoarece revizuirea

pentru contrarietate de hotărâri își are fundamentul în respectarea puterii

lucrului judecat și este justificată de imposibilitate de a executa asemenea

hotărâri.

În speță, se reține că nu ne aflăm

în fața unei astfel de situații, întrucât hotărârile, ce se susține a fi

potrivnice, respectiv, decizia nr. 3118 din 15 octombrie 2002 și decizia nr. 131

din 31 ianuarie 2003, ambele date de Curtea de Apel Ploiești, nu sunt

pronunțate în dosare (cauze) diferite, ci în același dosar (cauză), în faze

procesuale diferite, ca urmare a exercitării de către părți a unor căi de atac,

respectiv, recurs și revizuire în aceeași cauză, așa încât cererea de revizuire

formulată de reclamanta SC A.L.F. SA Ploiești va fi respinsă ca nefondată,

nefiind îndeplinite cerințele imperativ prevăzute de dispozițiile art. 322 pct.

7 C. proc. civ., pentru a deveni operantă revizuirea întemeiată pe

contrarietatea de hotărâri.

Potrivit dispozițiilor art. 274 C.

proc. civ., revizuenta va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată către

intimata SC R.I. SRL Ploiești, în sumă de 20.000.000 lei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta, SC A.L.F.

SA Ploiești, împotriva deciziei nr. 3118 din 15 octombrie 2002 și a deciziei nr.

131 din 31 ianuarie 2003 ale Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de

contencios administrativ, ca nefondată.

Obligă revizuenta la plata

cheltuielilor de judecată, în cuantum de 20.000.000 lei, către intimată.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi, 2 martie 2004.