ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2402/2003
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2402/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
La 10 august 2000, reclamanta SC C.
SA Ploiești, a chemat în judecată pe pârâții SC S.D. S.N.C. Ploiești, S.I.C. și
S.E., solicitând instanței obligarea acestora la plata sumei de 406.697.366 lei,
reprezentând contravaloare marfă.
În motivarea acțiunii, reclamanta a
arătat că a încheiat cu pârâta SC S.D. S.N.C. Ploiești, contractul nr. 2057 din
15 octombrie 1998, prin care a închiriat acesteia un spațiu comercial. Prin
contract s-a prevăzut ca pârâta să cumpere materiile prime, mărfurile și
ambalajele existente în spațiul comercial închiriat, urmând să achite prețul în
trei rate, la cursul de schimb leu/dolar de la data emiterii facturilor.
Reclamanta a menționat că valoarea
totală a bunurilor din spațiul comercial închiriat a fost de 41.446 dolari
S.U.A., o parte din sumă fiind achitată de pârâtă. Pentru diferența de sumă, de
485.658.540 lei, s-au emis trei facturi, dar pârâta a achitat numai suma de
78.961.174 lei, rămânând datoare cu suma de 406.697.366 lei, pe care refuză să
o plătească.
La data de 19 octombrie 2000,
reclamanta și-a precizat acțiunea, în sensul că înțelege să se judece cu pârâta
SC S.D. SRL, în calitate de pârâtă, ca urmare a transformării acesteia din
societate comercială în nume colectiv în societate cu răspundere limitată,
renunțând la judecată față de pârâții S.I.C. și S.E.
Pârâta, SC S.D. SRL Ploiești, a
formulat întâmpinare și cerere reconvențională.
Prin întâmpinare, pârâta a pretins
că suma de 406.697.366 lei, solicitată de reclamantă, trebuie diminuată cu suma
de 15.164.958 lei, achitată cu chitanța nr. 7599914 din 6 septembrie 2000 și cu
suma de 80.000.000 lei, reprezentând contravaloarea a două materii prime pe
care le-a primit în custodie de la reclamantă și nicidecum nu s-a obligat să le
cumpere.
Prin cererea reconvențională,
precizată la data de 14 decembrie 2000, pârâta a solicitat, în contradictoriu
cu reclamanta, următoarele:
- să se constate că a executat la
clădirea, proprietatea reclamantei, lucrări de construcții, instalații și
îmbunătățiri în valoare de 1.144.302.034 lei, la data de 28 octombrie 2000,
sumă ce urmează a fi reactualizată;
- să i se acorde drept de retenție
asupra spațiilor, proprietatea reclamantei, până la achitarea de către aceasta
a contravalorii lucrărilor executate;
- să se stabilească și să se
calculeze chiria datorată reclamantei pe perioada 1 februarie 2000 – 1
decembrie 2000 și, în continuare, pentru spațiul efectiv folosit.
În cauză, s-au administrat probe cu
înscrisuri, interogatorii, martori și expertiză.
Prin sentința nr. 456 din 16 martie
2001, Tribunalul Prahova, secția comercială și de contencios administrativ, a
admis în parte acțiunea și a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de
268.289.618 lei, reprezentând contravaloare materii prime, mărfuri și ambalaje.
A fost, de asemenea, admisă cererea
reconvențională formulată de pârâtă și s-a constatat că aceasta a executat la
clădirea reclamantei lucrări de construcții și îmbunătățiri în valoare de
1.772.066.080 lei. S-a acordat pârâtei dreptul de retenție asupra spațiilor,
proprietatea reclamantei, până la achitarea de către aceasta a costului
lucrărilor executate.
Prin aceeași sentință, s-a constatat
că, la data de 1 februarie 2000, precum și în continuare, pârâta datorează
reclamantei o chirie lunară de 1.633 dolari S.U.A. în echivalent lei.
S-a reținut de tribunal că, pentru
materiile prime, mărfurile și ambalajele luate în primire, odată cu închirierea
spațiului comercial, pârâta mai datorează reclamantei suma de 268.289.618 lei,
întrucât a mai achitat cu chitanță suma de 15.164.958 lei la data de 6
septembrie 2000, iar diferența de 123.242.790 lei, reprezintă contravaloarea a
două materii prime (zeamă alcoolizată și praf de ouă) care nu au fost cumpărate
de pârâtă.
Cu privire la cererea
reconvențională, instanța de fond a constatat că pârâta a executat, cu acordul
reclamantei, lucrări de construcții, instalații și îmbunătățiri la clădirea
proprietatea acesteia în valoare de 1.772.066.080 lei.
Ca urmare, s-a apreciat că, până la
achitarea costului lucrărilor respective, pârâtei i se poate acorda dreptul de
retenție asupra spațiilor, proprietatea reclamantei.
De asemenea, instanța de fond a
stabilit că, de la data de 1 februarie 2000, și în continuare, pârâta datorează
reclamantei o chirie lunară de 1.633 dolari S.U.A., în echivalent lei, întrucât
aceasta nu mai folosește o parte a spațiului închiriat.
Nemulțumită de această soluție,
reclamanta a declarat apel, care a fost respins, ca nefondat, prin decizia nr. 895
din 11 iun ie 2001, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și
de contencios administrativ, reținându-se că, în mod justificat, tribunalul a
constatat executarea lucrărilor respective, în valoare de 1.772.066.080 lei, și
a acordat pârâtei dreptul de retenție asupra spațiilor comerciale, proprietatea
reclamantei, până la achitarea contravalorii lucrărilor respective.
În contra celei din urmă hotărâri,
reclamanta a declarat recurs, criticând soluția pronunțată în apel pentru
nelegalitate și netemeinicie.
În ședința de la 18 aprilie 2003,
recurenta, prin consilier juridic D.M., a susținut că între părți s-a încheiat
o tranzacție, potrivit căreia părțile înțeleg să stingă litigiul. Potrivit art.
271 alin. (1) C. proc. civ., părțile se pot înfățișa oricând în cursul
judecății, chiar fără să fi fost citate, pentru a cere să se dea o hotărâre
care să consfințească învoiala lor.
În cauză, Curtea constată că, între
părți, s-a încheiat o „Tranzacție” autentificată la nr. 5212 din 3 aprilie 2003
de B.N.P. E. Văleni – Prahova și potrivit căreia părțile au consfințit:
- SC C. SA, cu sediul în municipiul
Ploiești, înregistrată la Registrul Comerțului Prahova sub nr. J29/191/1991,
atribut fiscal R, reprezentată de I.F. - director general, domiciliată în
municipiul Ploiești, declar că renunț la judecarea capătului de cerere privind
plata sumei de 406.697.366 lei, reprezentând contravaloarea marfă, precum și la
capătul de cerere privind plata cheltuielilor de judecată în cuantum de
62.417.442 lei. Totodată, recunosc calitatea de constructor de bună credință a
societății intimate SC S.D. SRL, cu privire la extinderile C2 și C3, așa cum au
fost configurate în schițele depuse la Biroul de Carte Funciară de pe lângă
Judecătoria Ploiești și a îmbunătățirilor efectuate la activul C.N.,
proprietatea SC C. SA, pentru care, între părți, urmează a se realiza o convenție
de vânzare cumpărare.
- SC S.D. SRL, cu sediul în municipiul
Ploiești, județul Prahova, înmatriculată la Registrul Comerțului Prahova cu nr.
J29/2394/1994, prin reprezentantul legal, S.I.C., domiciliat în municipiul
Ploiești, declar că înțeleg să nu procedez la executarea silită a sentinței
civile nr. 456 din 16 martie 2001, pronunțată de Tribunalul Prahova, în dosar nr.
6387/2000, în sensul că renunț la executarea silită a sumei de 1.772.066.080
lei, reprezentând contravaloarea reactualizată a îmbunătățirilor, precum și, pe
cale de consecință, la exercitarea dreptului de retenție asupra spațiului mai
sus amintit.
Prin semnarea acestei tranzacții,
părțile înțeleg să rezolve în această modalitate litigiul ce face obiectul
dosarului nr. 7151/2001, aflat pe rolul Curții Supreme de Justiție.
Noi, părțile acestui act, prin
reprezentanți legali, solicităm pronunțarea unei hotărâri de expedient care să
consfințească învoiala lor.
Față de cele ce preced, Curtea, în
temeiul art. 271 C. proc. civ., ia act de învoiala părților, ce constituie
parte integrantă din prezenta decizie.
Așa fiind, Curtea
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Ia
act de tranzacția părților privind recursul formulat de reclamanta, SC C. SA
Ploiești, împotriva deciziei nr. 895 din 11 iulie 2001 a Curții de Apel
Ploiești, pe care o consfințește, conform art. 271 C. proc. civ.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică,
astăzi 18 aprilie 2003.