ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2402/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La 10 august 2000, reclamanta SC C. SA Ploiești, a chemat în judecată pe pârâții SC S.D. S.N.C. Ploiești, S.I.C. și S.E., solicitând instanței obligarea acestora la plata sumei de 406.697.366 lei, reprezentând contravaloare marfă. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că a încheiat cu pârâta SC S.D. S.N.C. Ploiești, contractul nr. 2057 din 15 octombrie 1998, prin care a închiriat acesteia un spațiu comercial. Prin contract s-a prevăzut ca pârâta să cumpere materiile prime, mărfurile și ambalajele existente în spațiul comercial închiriat, urmând să achite prețul în trei rate, la cursul de schimb leu/dolar de la data emiterii facturilor.

Reclamanta a menționat că valoarea totală a bunurilor din spațiul comercial închiriat a fost de 41.446 dolari S.U.A., o parte din sumă fiind achitată de pârâtă. Pentru diferența de sumă, de 485.658.540 lei, s-au emis trei facturi, dar pârâta a achitat numai suma de 78.961.174 lei, rămânând datoare cu suma de 406.697.366 lei, pe care refuză să o plătească. La data de 19 octombrie 2000, reclamanta și-a precizat acțiunea, în sensul că înțelege să se judece cu pârâta SC S.D. SRL, în calitate de pârâtă, ca urmare a transformării acesteia din societate comercială în nume colectiv în societate cu răspundere limitată, renunțând la judecată față de pârâții S.I.C. și S.E. Pârâta, SC S.D. SRL Ploiești, a formulat întâmpinare și cerere reconvențională.

Prin întâmpinare, pârâta a pretins că suma de 406.697.366 lei, solicitată de reclamantă, trebuie diminuată cu suma de 15.164.958 lei, achitată cu chitanța nr. 7599914 din 6 septembrie 2000 și cu suma de 80.000.000 lei, reprezentând contravaloarea a două materii prime pe care le-a primit în custodie de la reclamantă și nicidecum nu s-a obligat să le cumpere.

Prin cererea reconvențională, precizată la data de 14 decembrie 2000, pârâta a solicitat, în contradictoriu cu reclamanta, următoarele: - să se constate că a executat la clădirea, proprietatea reclamantei, lucrări de construcții, instalații și îmbunătățiri în valoare de 1.144.302.034 lei, la data de 28 octombrie 2000, sumă ce urmează a fi reactualizată; - să i se acorde drept de retenție asupra spațiilor, proprietatea reclamantei, până la achitarea de către aceasta a contravalorii lucrărilor executate; - să se stabilească și să se calculeze chiria datorată reclamantei pe perioada 1 februarie 2000 – 1 decembrie 2000 și, în continuare, pentru spațiul efectiv folosit. În cauză, s-au administrat probe cu înscrisuri, interogatorii, martori și expertiză.

Prin sentința nr. 456 din 16 martie 2001, Tribunalul Prahova, secția comercială și de contencios administrativ, a admis în parte acțiunea și a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 268.289.618 lei, reprezentând contravaloare materii prime, mărfuri și ambalaje. A fost, de asemenea, admisă cererea reconvențională formulată de pârâtă și s-a constatat că aceasta a executat la clădirea reclamantei lucrări de construcții și îmbunătățiri în valoare de 1.772.066.080 lei. S-a acordat pârâtei dreptul de retenție asupra spațiilor, proprietatea reclamantei, până la achitarea de către aceasta a costului lucrărilor executate. Prin aceeași sentință, s-a constatat că, la data de 1 februarie 2000, precum și în continuare, pârâta datorează reclamantei o chirie lunară de 1.633 dolari S.U.A.

în echivalent lei. S-a reținut de tribunal că, pentru materiile prime, mărfurile și ambalajele luate în primire, odată cu închirierea spațiului comercial, pârâta mai datorează reclamantei suma de 268.289.618 lei, întrucât a mai achitat cu chitanță suma de 15.164.958 lei la data de 6 septembrie 2000, iar diferența de 123.242.790 lei, reprezintă contravaloarea a două materii prime (zeamă alcoolizată și praf de ouă) care nu au fost cumpărate de pârâtă. Cu privire la cererea reconvențională, instanța de fond a constatat că pârâta a executat, cu acordul reclamantei, lucrări de construcții, instalații și îmbunătățiri la clădirea proprietatea acesteia în valoare de 1.772.066.080 lei. Ca urmare, s-a apreciat că, până la achitarea costului lucrărilor respective, pârâtei i se poate acorda dreptul de retenție asupra spațiilor, proprietatea reclamantei.

De asemenea, instanța de fond a stabilit că, de la data de 1 februarie 2000, și în continuare, pârâta datorează reclamantei o chirie lunară de 1.633 dolari S.U.A., în echivalent lei, întrucât aceasta nu mai folosește o parte a spațiului închiriat. Nemulțumită de această soluție, reclamanta a declarat apel, care a fost respins, ca nefondat, prin decizia nr. 895 din 11 iun ie 2001, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, reținându-se că, în mod justificat, tribunalul a constatat executarea lucrărilor respective, în valoare de 1.772.066.080 lei, și a acordat pârâtei dreptul de retenție asupra spațiilor comerciale, proprietatea reclamantei, până la achitarea contravalorii lucrărilor respective.

În contra celei din urmă hotărâri, reclamanta a declarat recurs, criticând soluția pronunțată în apel pentru nelegalitate și netemeinicie. În ședința de la 18 aprilie 2003, recurenta, prin consilier juridic D.M., a susținut că între părți s-a încheiat o tranzacție, potrivit căreia părțile înțeleg să stingă litigiul. Potrivit art. 271 alin. (1) C. proc. civ., părțile se pot înfățișa oricând în cursul judecății, chiar fără să fi fost citate, pentru a cere să se dea o hotărâre care să consfințească învoiala lor. În cauză, Curtea constată că, între părți, s-a încheiat o „Tranzacție” autentificată la nr. 5212 din 3 aprilie 2003 de B.N.P. E. Văleni – Prahova și potrivit căreia părțile au consfințit: - SC C. SA, cu sediul în municipiul Ploiești, înregistrată la Registrul Comerțului Prahova sub nr. J29/191/1991, atribut fiscal R, reprezentată de I.F.

- director general, domiciliată în municipiul Ploiești, declar că renunț la judecarea capătului de cerere privind plata sumei de 406.697.366 lei, reprezentând contravaloarea marfă, precum și la capătul de cerere privind plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 62.417.442 lei. Totodată, recunosc calitatea de constructor de bună credință a societății intimate SC S.D. SRL, cu privire la extinderile C2 și C3, așa cum au fost configurate în schițele depuse la Biroul de Carte Funciară de pe lângă Judecătoria Ploiești și a îmbunătățirilor efectuate la activul C.N., proprietatea SC C. SA, pentru care, între părți, urmează a se realiza o convenție de vânzare cumpărare. - SC S.D.

SRL, cu sediul în municipiul Ploiești, județul Prahova, înmatriculată la Registrul Comerțului Prahova cu nr. J29/2394/1994, prin reprezentantul legal, S.I.C., domiciliat în municipiul Ploiești, declar că înțeleg să nu procedez la executarea silită a sentinței civile nr. 456 din 16 martie 2001, pronunțată de Tribunalul Prahova, în dosar nr. 6387/2000, în sensul că renunț la executarea silită a sumei de 1.772.066.080 lei, reprezentând contravaloarea reactualizată a îmbunătățirilor, precum și, pe cale de consecință, la exercitarea dreptului de retenție asupra spațiului mai sus amintit. Prin semnarea acestei tranzacții, părțile înțeleg să rezolve în această modalitate litigiul ce face obiectul dosarului nr. 7151/2001, aflat pe rolul Curții Supreme de Justiție.

Noi, părțile acestui act, prin reprezentanți legali, solicităm pronunțarea unei hotărâri de expedient care să consfințească învoiala lor. Față de cele ce preced, Curtea, în temeiul art. 271 C. proc. civ., ia act de învoiala părților, ce constituie parte integrantă din prezenta decizie. Așa fiind, Curtea

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Ia act de tranzacția părților privind recursul formulat de reclamanta, SC C. SA Ploiești, împotriva deciziei nr. 895 din 11 iulie 2001 a Curții de Apel Ploiești, pe care o consfințește, conform art. 271 C. proc. civ. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 aprilie 2003.