ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4652/2005

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la

Judecătoria Ploiești, reclamanta SC U.M. SA Ploiești a chemat în judecată

pârâta SC U. SA Roman, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se

dispună obligarea acesteia din urmă la plata sumei de 16.389,12 dolari S.U.A.

plătibili în lei la cursul de schimb din ziua plății.

În motivarea acțiunii, reclamanta a

arătat că în baza contractului încheiat cu pârâta, prin comanda din 13 martie

2002, aceasta a solicitat executarea unor produse la care, ulterior, prin

adresa din 3 iunie 2003, a renunțat a le primi și respectiv a le plăti.

Refuzul la plată practicat de

pârâtă, susține reclamanta, este neîntemeiat, deoarece, urmare comenzii

acesteia, produsele au fost deja lansate în fabricație și executate, astfel că

prin aceasta i s-a produs un prejudiciu constând în suma ce constituie obiectul

prezentei cereri.

Pârâta, a formulat în cauză

întâmpinare, prin care a invocat excepția de necompetență materială a

Judecătoriei Ploiești în ceea ce privește soluționarea cauzei, având în vedere

că prin contractul încheiat între părți, nu s-a prevăzut o clauză în care să se

arate locul executării obligației plății, ceea ce atrage competența de

soluționare de către instanța sediului său.

Pe fondul cauzei, pârâta a solicitat

respingerea acțiunii ca neîntemeiată, susținând că reclamanta nu a făcut dovada

că produsele comandate au fost executate înainte de a renunța la acestea.

Judecătoria Ploiești prin sentința nr.

4450 din 24 mai 2004 a respins excepția de necompetență teritorială invocată de

pârâtă, a admis acțiunea reclamantei obligând pe pârâtă să-i plătească suma de

16.389,12 dolari S.U.A. sau echivalentul în moneda națională a acestei sume,

din ziua efectivă când se va face plata reprezentând contravaloarea pieselor

turnate din fontă.

Pronunțând această soluție, instanța

de fond a reținut că excepția de necompetență teritorială a Judecătoriei

Ploiești în ceea ce privește soluționarea cauzei este nefondată, întrucât,

potrivit dispozițiilor art. 10 pct. 4 C. proc. civ., în afara domiciliului

pârâtului, mai este competentă în obligațiile comerciale, instanța locului unde

a luat naștere obligația sau aceea a locului plății.

Cum, din clauzele contractului

rezultă că locul plății urma să se facă la banca unde își are sediul

reclamanta, respectiv Ploiești, judecătoria este competentă a soluționa cauza.

Referitor la fondul cauzei,

Judecătoria Ploiești a reținut că reclamanta a dovedit pretențiile în sensul

că, la cererea pârâtei a executat o serie de produse, a căror valoare de

16.389,12 dolari S.U.A. a fost refuzată în mod nejustificat la plată de aceasta

din urmă.

Împotriva sentinței pronunțată de

instanța de fond, a declarat apel pârâta, criticând soluția pentru nelegalitate

și netemeinicie, solicitând schimbarea în tot a sentinței și pe fond

respingerea acțiunii formulată de reclamantă.

În susținerea apelului, pârâta arată

că instanța de fond a soluționat greșit excepția de necompetență teritorială

invocată prin întâmpinare. Comanda și acceptarea executării acesteia, susține

apelanta, constituie un contract distinct de contractul din 2 aprilie 2002 și

ca atare, în mod greșit s-au aplicat prevederile contractuale în ceea ce

privește locul plății.

Ca atare, susține apelanta, prin

prisma acestui motiv de apel, solicită anularea sentinței pronunțate și

declinarea competenței de soluționare a cauzei la judecătoria sediului său,

respectiv Judecătoria Roman.

Un alt motiv invocat de apelantă

este și acela, că deși a solicitat suspendarea judecății cauzei, conform art. 65

din Legea nr. 64/1995 motivat de faptul că se află în procedură de reorganizare

judiciară și faliment, instanța de fond, greșit a respins această cerere.

Critica apelantei vizează și

modalitatea de soluționare a fondului cauzei, arătând că în mod greșit

Judecătoria Ploiești a obligat-o la plată, deoarece, chiar dacă a emis comanda

pentru executarea pieselor în discuție, totuși, renunțarea la acestea a avut

loc înainte de a fi chemată să le ridice de către reclamantă și înainte ca

aceasta să le factureze.

De asemenea, mai arată apelanta, nu

s-a avut în vedere la soluționarea cauzei că reclamanta nu și-a dovedit

prejudiciul suferit.

Curtea de Apel Ploiești, secția comercială

și de contencios administrativ, prin decizia nr. 729 din 19 octombrie 2004 a

respins ca nefondat apelul declarat de pârâta SC U. SA Roman.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs în termen legal, motivat și timbrat, pârâta SC U. SA Roman,

criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând, în esență, că deși

a solicitat atât în fața instanței de fond cât și de apel suspendarea judecății

în temeiul art. 35 din Legea nr. 64/1995, ambele instanțe au trecut la

judecarea cauzei în fond și nici nu au procedat la citarea pârâtei recurente

prin administratorul judiciar, încălcând astfel prevederile imperative ale art.

87 pct. 5 C. proc. civ.

În consecință, recurenta solicită în

temeiul art. 304 pct. 5, 8 și 9 C. proc. civ., admiterea recursului așa cum a

fost formulat și motivat.

Recursul este întemeiat, pentru

următoarele considerente:

Din examinarea actelor de la dosar

prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale incidente cauzei,

rezultă că instanța de apel, în mod greșit a apreciat actul juridic dedus

judecății și materialul probator existent la dosar, pronunțând o hotărâre

netemeinică și nelegală.

Criticile formulate de recurentă

sunt întemeiate, astfel că:

Potrivit art. 297

1

C.

proc. civ. „în cazul în care se constată că, în mod greșit, prima instanță a

rezolvat procesul fără a intra în cercetarea fondului ori judecata s-a făcut în

lipsa părții care nu a fost legal citată, instanța de apel va desființa

hotărârea atacată și va trimite cauza spre rejudecare primei instanțe”.

Deși apelanta a făcut dovada că se

află în procedura de reorganizare judiciară, conform Legii nr. 64/1995,

notificarea din 8 aprilie 1997 a Tribunalului Neamț și adresa din 3 mai 1999 a

SC U.M. SA către Tribunalul Neamț, în dosarul nr. 429/F/1996 de înscriere pe

tabloul de ordine a creditorilor, și sentința civilă nr. 2898/ F din 26

noiembrie 2003 a Tribunalului Neamț și a solicitat în scris pct. 2 din

întâmpinare, atât în fața instanței de fond cât și în apel introducerea în

cauză a lichidatorului judiciar și suspendarea judecării cauzei, conform art. 35

din Legea nr. 64/1995, ambele instanțe au trecut la soluționarea cauzei pe

fond, încălcând dispozițiile imperative de ordin procedural ale legii speciale

în materia reorganizării judiciare și a falimentului.

Procedând astfel, ambele instanțe au

încălcat dispozițiile imperative ale art. 87 pct. 5 C. proc. civ., care dispune

că vor fi citați cei supuși procedurii reorganizării judiciare și a

falimentului prin administratorul judiciar ori, după caz, lichidatorul

judiciar.

Deși probele administrate sunt

concludente și suficiente în ceea ce privește faptul că recurenta se află în

reorganizare judiciară, iar prima instanță a reținut că este supusă acestei

proceduri, aspect necontestat de nici una din părți, instanțele nu au introdus

în cauză administratorul judiciar pentru a fi citat și în mod greșit, nu au dispus

suspendarea judecării cauzei, conform cererii și prevederilor art. 35 din Legea

nr. 64/1995.

Pentru cele ce preced, Înalta Curte,

în temeiul art. 312 alin. (2) C. proc. civ., va admite recursul pârâtei SC U.

SA Roman declarat prin administratorul judiciar SC C.D. SRL Viișoara, va

modifica decizia atacată în sensul că admite apelul pârâtei, desființează

sentința nr. 4450 din 24 mai 2004 a Judecătoriei Ploiești și suspendă judecata

la fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul pârâtei SC U. SA

Roman, prin administrator judiciar SC C.D. SRL Viișoara, împotriva deciziei nr.

729 din 19 octombrie 2004 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios

administrativ, în sensul că admite apelul pârâtei.

Desființează sentința nr. 4450 din

24 mai 2004 a Judecătoriei Ploiești și suspendă judecata la fond.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință publică,

astăzi 12 octombrie 2005.