ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5682/2003

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5682/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)

Asupra recursurilor de față:

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 259/ S din

31 iulie 2002, Tribunalul Brașov a condamnat pe inculpații:

- H.C.G. la 9 ani închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a), c)

și f) C. pen. și la 6 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire

de libertate în mod ilegal, prevăzută de art. 189 alin. (2) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit.

b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 9 ani

închisoare.

În baza art. 83 C. pen., s-a revocat

măsura suspendării condiționate a executării pedepsei de 3 luni închisoare,

aplicată prin sentința penală nr. 2964/1998 a Judecătoriei Brașov și s-a

adăugat această pedeapsă la pedeapsa de 9 ani închisoare, dispunând, ca în

final, inculpatul să execute pedeapsa de 9 ani și 3 luni închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art.

64 C. pen.

În baza art. 88 C. pen., deduce din

pedeapsa aplicată, perioada reținerii și arestării preventive din 9 decembrie

2000, la zi și perioada executată din 3 septembrie 1998 la 15 octombrie 1998 și

în baza art. 350 C. proc. pen., a menținut starea de arest preventivă a

inculpatului.

- B.C.G. la pedeapsa de 8 ani

închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin.

(2) lit. a), c) și f) C. pen. și la 6 ani închisoare, pentru săvârșirea

infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de art. 189 alin.

(2) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit.

b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 8 ani

închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art.

64 C. pen.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus

din pedeapsa aplicată, perioada reținerii și arestării preventive din 8

decembrie 2000, la zi și în baza art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de

arest preventiv a inculpatului.

- A.M. la pedeapsa de 4 ani

închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la tâlhărie,

prevăzută de art. 26, raportat la art. 211 alin. (2) lit. a), c) și f), cu

aplicarea art. 99 C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64

C. pen.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus

din pedeapsa aplicată perioada reținerii și arestării preventive din 8

decembrie 2000, la 6 iunie 2001.

- B.C. la pedeapsa de un an și 6

luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă,

prevăzută de art. 260 C. pen.

În baza art. 81 și art. 82 C. pen.,

s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei și s-a stabilit

termen de încercare de 3 ani și 6 luni.

S-a pus în vedere inculpatei prevederile

art. 83 C. pen.

S-a constatat că părțile vătămate M.T.

și M.L. au renunțat la pretențiile formulate.

În baza art. 112 lit. f) și art. 118

lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpați a sumei de câte

2.000.000 lei în folosul statului.

În baza art. 112 lit. f) și art. 118

C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpații H.C.G. și B.C.G. și depune la

Camera de Corpuri Delicte a Tribunalului Brașov a unei funii existente.

În baza art. 112 lit. f) și art. 118

lit. e) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpatul H.C.G. a bunurilor

ridicate în vederea cercetărilor și depunerea lor la Camera de Corpuri delicte

a Tribunalului Brașov.

S-a reținut că, în data de 5

decembrie 2000, în jurul orelor 9,00, după o înțelegere prealabilă, două

persoane mascate, îmbrăcate în haine de culoare neagră și cu cagule pe față, au

bătut la ușa părții vătămate într-un mod identic cu cel convenit de soții L., cunoscând

împrejurarea că în domiciliu se află partea vătămată M.T., împreună cu copilul

minor, în vârstă de 3 luni.

Recunoscând bătaia în ușă, partea

vătămată M.T., a descuiat și deschis ușa, moment în care speriată de prezența

celor două persoane mascate, a țipat și a încercat să închidă ușa, însă nu a

reușit, întrucât cele două persoane au intrat, în forță, în locuință.

Ajunși în casă, persoanele mascate

au întrebat partea vătămată unde este copilul, ducând-o în camera acestuia,

unde au legat-o de mâini, moment în care partea vătămată a țipat.

Date fiind împrejurările, partea

vătămată nu a opus rezistență, indicând agresorilor locul unde se găsesc banii

în locuință.

Pentru a o împiedica să țipe,

persoanele mascate au legat partea vătămată, la gură, cu o cămașă a soțului ei,

obligând-o să se așeze în genunchi, lângă pat. Lângă partea vătămată, pe pat,

se găsea telefonul mobil, pe care aceasta a apăsat, încercând să apeleze pe

soțul său, însă a fost văzută de unul dintre agresori, care i-a luat telefonul

și a legat-o de mâini și de picioare.

Ulterior, cei doi indivizi mascați

au început să caute, prin locuință, bani și alte bunuri de valoare, zgomotul

produs de activitatea acestora, fiind însă auzit de martora S.E., care, sesizând

pe martorul I.D., au convenit să vadă ce se întâmplă.

Martorul I.D. i-a văzut pe agresori

în casă, umblând prin camere și avertizând pe martora S.E. despre faptul că are

loc un jaf, au părăsit, în grabă, locuința, coborând în fața blocului.

Agresorii, constatând că au fost

surprinși, au părăsit, în grabă, locuința, din care au sustras, pe lângă

telefonul mobil, suma de 5.000.000 lei. La părăsirea apartamentului, cele două

persoane mascate, și-au dat jos cagulele, de pe față, ieșind din scara

blocului, sărind gardul viu și fugind, pe lângă locul unde se afla martora S.E.

Observând căderea telefonului mobil

din buzunarul unuia din agresori, o persoană aflată în apropiere, l-a luat și a

părăsit zona.

După plecarea precipitată a

făptuitorilor, martora S.E., s-a deplasat la domiciliul părții vătămate M.T.,

căreia i-a desfăcut legăturile, partea vătămată anunțându-și telefonic soțul.

Cercetările efectuate, în cauză, au

condus la concluzia că autorii faptei mai sus reținute sunt inculpații H.C.G.

și B.C.G., cea de a treia persoană, care a asigurat paza activității

infracționale, fiind inculpatul A.M.

Împotriva acestei hotărâri au

declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov și inculpații H.C.G., B.C.G.

și A.M.

Parchetul a criticat hotărârea

primei instanțe pentru nelegalitate, în acest sens susținând că, în mod greșit,

instanța nu a făcut aplicarea prevederilor art. 13 C. pen., cu privire la

infracțiunile reținute în sarcina inculpaților, în raport de împrejurarea că de

la momentul săvârșirii faptelor și, până în prezent, au intervenit mai multe

legi penale, precum și pentru netemeinicie, susținând că pedepsele aplicate

inculpaților, orientate spre minimul special prevăzut de lege, sunt netemeinic

individualizate, raportat la gradul de pericol social prezentat de fapte și

făptuitori.

Inculpații, în apel, au solicitat să

se dispună achitarea lor, în baza prevederilor art. 10 lit. c) C. proc. pen., susținând

că nu sunt vinovați de săvârșirea infracțiunii reținute în sarcina lor.

Curtea de Apel Brașov, prin decizia

penală nr. 296/ Ap din 9 decembrie 2002, a admis apelurile declarate de

Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov și inculpații H.C.G., B.C.G. și A.M., a

desființat în parte sentința atacată, în ce privește omisiunea aplicării

prevederilor art. 13 C. pen. și individualizarea judiciară a pedepselor

aplicate inculpaților.

S-au repus în individualitatea lor

pedepsele aplicate inculpaților.

S-au aplicat prevederile art. 13 C.

pen. și s-au majorat pedepsele aplicate inculpaților după cum urmează:

- de la 9 ani închisoare, la 12 ani

închisoare pentru H.C.G. pentru infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (2) lit.

a), c) și f), cu aplicarea art. 13 C. pen.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit.

b) C. pen., s-a contopit pedeapsa de mai sus, cu pedeapsa stabilită pentru

infracțiunea prevăzută de art. 189 alin. (2), cu aplicarea art. 13 C. pen., de

6 ani închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 12

ani închisoare.

S-a menținut revocarea suspendării

condiționate a executării pedepsei de 3 luni închisoare, aplicată prin sentința

penală nr. 2964/1998 a Judecătoriei Brașov, și s-a dispus ca, în final

inculpatul să execute pedeapsa de 12 ani și 3 luni închisoare.

- de la 8 ani închisoare, la 11 ani

închisoare, pentru inculpatul B.C.G., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute

de art. 211 alin. (2) lit. a), c) și f), cu aplicarea art. 13 C. pen.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit.

b) C. pen., s-a contopit pedeapsa de mai sus, cu pedeapsa de 6 ani închisoare,

stabilită pentru infracțiunea prevăzută de art. 189 alin. (2) C. pen., cu

aplicarea art. 13 C. pen., de 6 ani închisoare, urmând ca inculpatul să execute

pedeapsa cea mai grea de 11 ani închisoare.

- de la 4 ani închisoare la 5 ani

închisoare, pentru inculpatul A.M., pentru infracțiunea prevăzută de art. 26,

raportat la art. 211 alin. (2) lit. a), c) și f), cu aplicarea art. 13 C. pen.

S-au menținut celelalte dispoziții

ale sentinței atacate.

S-a menținut starea de arest a

inculpaților H.C.G. și B.C.G. și s-a dedus în continuare din durata pedepselor

aplicate, perioada arestării preventive de după pronunțarea hotărârii atacate

cu apel, respectiv de la 31 iulie 2002 și până în prezent.

Onorariile pentru apărarea din

oficiu a inculpaților în sume de câte 450.000 lei, s-a dispus să fie suportate

din fondurile Ministerului Justiției, iar cheltuielile judiciare avansate în

apel rămân în sarcina statului.

Împotriva acestei decizii au

declarat recurs inculpații H.C.G., B.C.G. și A.M., care au solicitat, prin

apărătorul lor, în principal, achitarea lor, iar în subsidiar, reducerea

pedepselor aplicate.

Recursurile sunt fondate, dar pentru

alte motive decât cele invocate în motivele de recurs.

Potrivit art. 200 C. proc. pen.,

urmărirea penală are ca obiect strângerea probelor necesare, cu privire la

existența infracțiunilor, la identificarea făptuitorilor și la stabilirea

răspunderii acestora, pentru a se constata dacă este sau nu cazul să se dispună

trimiterea în judecată.

Din economia acestui text, rezultă

că probele descoperite și strânse în cursul urmăririi penale, nu pot servi

drept temei de condamnare, ci doar temei de sesizare al instanței.

Pentru a servi drept temei de

condamnare, probele descoperite și strânse la urmărirea penală trebuie, în mod

obligatoriu, verificate de instanță, în cursul cercetării judecătorești,

potrivit celor patru principii fundamentale ale fazei de judecată, adică:

nemijlocit, oral, public și contradictoriu.

Numai după verificarea de către

instanță, în aceste condiții, a probelor pe care se bazează actul de sesizare,

aceasta va putea aprecia, motivat, care dintre probele administrate în cauză,

exprimă adevărul, și apoi, să-și formeze intima convingere pentru a pronunța o

soluție temeinică și legală.

Ori, în cauză, singura probă pe care

s-a întemeiat hotărârea de condamnare este declarația martorei S.E.

Această martoră nu a fost, însă,

audiată niciodată, în cursul cercetării judecătorești, ceea ce înseamnă că au

fost încălcate principiile fundamentale ale fazei de judecată.

De altfel, declarațiile acestei

martore, date în cursul urmăririi penale au fost contradictorii.

Așa fiind, Curtea reține că, în

realitate, în cauză lipsește cercetarea judecătorească, care presupune

verificarea nemijlocită orală, contradictorie și publică, a probelor strânse în

cursul urmăririi penale și administrarea, din oficiu, sau la cererea părților,

a oricăror alte probe, necesare aflării adevărului.

Numai după exercitarea deplină a

rolului activ al instanței, în aceste condiții se va putea ajunge la o

concluzie certă, cu privire la fapta și vinovăția inculpaților și se va putea

pronunța o soluție temeinică și legală.

Drept urmare, se vor admite

recursurile inculpaților, vor fi casate hotărârile atacate și se va trimite

dosarul la instanța de fond pentru judecarea cauzei, potrivit art. 289, art.

290 și următoarele C. proc. pen., inclusiv pentru efectuarea cercetării

judecătorești privitor la probele testimoniale invocate în rechizitor și prin administrarea

oricăror probe ce vor apare necesare pentru aflarea adevărului și pentru

adoptarea unei soluții legale și temeinice.

Se va menține măsura arestării

preventive a inculpaților H.C.G. și B.C.G.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de

inculpații H.C.G., B.C.G. și A.M., împotriva deciziei penale nr. 296/ Ap din 9

decembrie 2002 a Curții de Apel Brașov.

Casează decizia atacată și sentința

penală nr. 259/ S din 31 iulie 2002 a Tribunalului Brașov și trimite cauza,

spre rejudecare, la instanța de fond, respectiv Tribunalul Brașov.

Menține măsura arestării preventive

a inculpaților H.C.G. și B.C.G.

Onorariile pentru apărarea din

oficiu a inculpaților, în sumă de câte 400.000 lei, se vor plăti din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 4

decembrie 2003.