ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4370/2003

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 122 din 17 februarie 2003 a Tribunalului Timiș, pronunțată în dosarul nr. 6537/2002, în baza art. 211 alin. (2) lit. a), combinat cu alin. (2

1

) lit. a), b) și c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul:

- D.M.G., pentru 4 infracțiuni la 4 pedepse de câte:

- 15 ani închisoare, pentru săvârșirea a 4 infracțiuni de tâlhărie.

În baza art. 189 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., pentru 4 infracțiuni la 4 pedepse de câte:

- 9 ani închisoare, pentru săvârșirea a 4 infracțiuni de lipsire de libertate în mod ilegal.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. și art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea la care se adaugă un spor de 3 ani închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa totală de:

- 18 ani închisoare.

A interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen., în limitele art. 71 C. pen.

În baza art. 88 C. pen. și art. 350 C. proc. pen., a dedus din pedeapsă durata arestului de la data de 3 mai 2002 la zi și a menținut starea de arest a inculpatului.

În baza art. 211 alin. (2) lit. a) C. pen., combinat cu alin. (2

1

) lit. a), b) și c) C. pen., a condamnat pe inculpatul:

- F.I., pentru 4 infracțiuni la 4 pedepse de câte:

- 16 ani închisoare, pentru săvârșirea a 4 infracțiuni de tâlhărie.

În baza art. 189 alin. (2) C. pen., a condamnat pe același inculpat pentru 4 infracțiuni la 4 pedepse de câte:

- 10 ani închisoare, pentru săvârșirea a 4 infracțiuni de lipsire de libertate în mod ilegal.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. și art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele aplicate, în pedeapsa cea mai grea, la care adaugă un spor de 3 ani închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa totală de:

- 19 ani închisoare.

A interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen., în limitele art. 71 C. pen.

În baza art. 88 C. pen., și art. 350 C. proc. pen., a dedus din pedeapsă durata arestului de la data de 3 mai 2002 la zi și a menținut starea de arest a inculpatului.

În baza art. 211 alin. (2) lit. a) și alin. (2

1

) lit. a), b) și c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., a condamnat pe inculpatul:

- G.I., pentru 4 infracțiuni la câte 4 pedepse de câte:

17 ani închisoare, pentru săvârșirea a 4 infracțiuni de tâlhărie.

În baza art. 189 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., a condamnat pe același inculpat pentru 4 infracțiuni la 4 pedepse de câte:

- 11 ani închisoare, pentru săvârșirea a 4 infracțiuni de lipsire de libertate în mod ilegal.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. și art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea, la care s-a adăugat un spor de 3 ani închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa totală de:

- 20 ani închisoare.

A interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen., în limitele art. 71 C. pen.

În baza art. 88 C. pen. și art. 350 C. proc. pen., a dedus din pedeapsă durata arestului de la data de 3 mai 2002 la zi și a menținut starea de arest a inculpatului.

În baza art. 211 alin. (2) lit. a) și alin. (2

1

) lit. a), b) și c) C. pen., a condamnat pe fiecare din inculpații:

- M.D. și

- M.E.C., pentru 4 infracțiuni la 4 pedepse fiecare de câte:

- 11 ani închisoare, pentru săvârșirea a câte 4 infracțiuni de tâlhărie.

În baza art. 189 alin. (2) C. pen., pentru câte 4 infracțiuni a condamnat pe același inculpat la câte:

- 8 ani închisoare, pentru săvârșirea a 4 infracțiuni fiecare de lipsire de libertate în mod ilegal.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. și art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele aplicate inculpaților în pedeapsa cea mai grea, la care se adaugă un spor de 2 ani închisoare, urmând ca fiecare inculpat să execute pedeapsa totală de:

- 12 ani închisoare.

A interzis fiecărui inculpat exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen., în limitele prevăzute de art. 71 C. pen.

În baza art. 88 C. pen. și 350 C. proc. pen., a dedus din pedeapsă pentru fiecare inculpat durata arestului de la data de 3 mai 2002 la zi și a menținut starea de arest a inculpatului.

În baza art. 118 lit. b) C. pen., a dispus confiscarea specială de la inculpați a corpurilor delicte înregistrate la poziția nr. 10/2002 în Registrul de corpuri delicte de la Tribunalul Timiș.

În baza art. 14 și art. 346 C. proc. pen. și art. 998 C. civ., a obligat inculpații, în solidar la plata sumei de 12.000.000 lei despăgubiri civile către părțile civile P.N. și P.A.

A constatat că părțile vătămate P.I. și P.P. nu s-au constituit părți civile, prejudiciul acestora fiind recuperat.

În baza art. 191 alin. (2) C. proc. pen., a obligat fiecare inculpat la plata sumei de 1.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat și a dispus plata din fondul Ministerului Justiției a sumei de 300.000 lei, reprezentând onorariu avocat din oficiu către Baroul Timiș.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:

La data de 29 aprilie 2002, partea vătămată P.N.I., s-a adresat cu o plângere penală organelor de poliție din cadrul Postului de Poliție Voiteg, reclamând faptul că în noaptea de 28 aprilie 2002, un grup de 5-6 indivizi, mascați cu cagule, înarmați cu pari și cuțite, au pătruns în locuința sa, deposedându-l prin amenințare cu moartea de suma de 7.000.000 lei și bijuterii din aur în valoare de 30.000.000 lei.

Luând act de sesizarea formulată, organele de poliție au procedat la efectuarea de investigații pentru depistarea autorilor, astfel că la data de 3 mai 2002, în baza unor informații au fost identificați 5 autori ai infracțiunii de tâlhărie în persoana inculpaților D.M.G., F.I., G.I. și frații M.D. și M.E.C., față de care s-a luat măsura arestării preventive pe timp de 30 zile de la data de 4 mai 2002.

În urma audierii lor și a părților vătămate s-a reținut că în cursul unei zile din luna aprilie 2002, înainte de sărbătorile de paște, inculpatul F.I. s-a deplasat la locuința amicului său inculpatul D.M.G., sfătuindu-se în ce mod să obțină banii pentru cheltuielile necesare acestei sărbători, în final oprindu-se la partea vătămată P.N. și V., despre care inculpatul D.M.G. cunoștea că posedă valută, deoarece cu câteva luni în urmă acesta a dat un împrumut în dolari unei cunoștințe.

Auzind această informație, inculpatul F.I. i-a propus inculpatului să se asocieze cu el și inculpații G.I., M.D. și M.E.C., pentru a pune în aplicare un plan de descindere la familia P., în scopul de a o deposeda de valută și eventualele bijuterii din aur de care aceasta dispunea. Fiind de acord cu propunerea acestuia, inculpatul D.M.G. i-a însoțit pe cei 4 la locuința viitoarei victime în noaptea de 28 aprilie 2002, iar, în jurul orelor 22,00, așteptând culcarea membrilor familiei, au escaladat zidul împrejmuitor, pătrunzând în curtea imobilului, iar de aici mascați cu cagule și înarmați cu pari din lemn și cuțite au pătruns în forță în camera părților vătămate P.N. și P.A.A. amenințându-i cu moartea și punerea cuțitului la gât, pentru a le ceda valuta și bijuteriile din aur pe care le aveau.

Pentru a fi mai convingători, cei 5 inculpați au legat cele două victime de mâini și picioare și pe fiul victimelor în vârstă de 7 ani, amenințându-l cu moartea.

Văzând înverșunarea agresorilor, partea vătămată P.N. a cedat nervos presiuni psihice exercitate de aceștia, arătându-le sertarul și poșeta din care aceștia și-au însușit suma de 7.000.000 lei și mai multe bijuterii printre care 3 lănțișoare, 2 verighete, un inel bărbătesc, o brățară, un lănțișor din metal alb cu medalion în formă de inimă purtând în interior chipul Maicii Domnului și a lui Isus Hristos și 2 telefoane mobile marca Nokia.

Bucurându-se de prada obținută, cei 5 inculpați au hotărât să continue activitatea infracțională pe care au extins-o și asupra părților vătămate P.N., respectiv P.I. și P.P. a căror camere se aflau în clădirea situată în aceiași curte, astfel că pentru a-și dirija acțiunile, inculpații M.D.G., M.D. și M.E.C. au rămas în camerele victimelor P.N. și A., timp în care inculpații G.I. și F.I. au pătruns în camera bătrânilor, unde prin acte de amenințare cu moartea, le-a cerut valuta de care dispuneau.

Deși le-au spus că nu au bani, cei doi inculpați nu au cedat hărțuind psihic cca. 4 ore, și întrucât nu au reușit să obțină cele solicitate s-au mulțumit doar cu verigheta pe care victima P.P. le-a întins-o, excepție făcând cerceii din ureche care au căzut jos, ca urmare a acțiunii violente a soțului său de a nu-i permite acest lucru.

Sperând în obținerea valutei, ceilalți inculpați au făcut mai multe curse între cele două clădiri, hărțuind psihic atât pe membrii majori ai familiei cât și pe minorul de 7 ani al părții vătămate, iar în final constatând eșecul acțiunii, în jurul orelor 2,00, au părăsit locuința victimelor deplasându-se ulterior la locuința inculpaților M.E.C. din localitatea Jamu Mare unde și-au împărțit prada.

Astfel, suma de 7.000.000 lei a fost partajată între ei, la fel procedând cu bijuteriile și telefoanele pe care în ziua de 30 aprilie 2002 au hotărât să le ofere spre vânzare în piață, martorilor de bună-credință A.D. și L.D.

În urma percheziției domiciliare efectuată la locuința inculpatului D.M.G. și a fraților M.D. și M.E.C., organele de poliție au ridicat cele două celulare, recunoscute de partea vătămată P.N., o parte din bijuterii pe care le-a predat acestuia pe bază de dovadă.

Întrucât prejudiciul total în valoare de 37.000.000 lei nu a fost recuperat în întregime, partea vătămată s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 12.000.000 lei.

În cursul urmăririi penale inculpații D.M.G. și M.E.C. au recunoscut comiterea infracțiunii de tâlhărie și lipsire ilegală de libertate, excepție făcând inculpații F.I. și G.I. care au negat cu vehemență orice implicare în activitatea infracțională reținută în sarcina lor, arătând că în noaptea de 28 aprilie 2002 nu au părăsit locuințele, persoanele petrecându-și noaptea cu familia, recunoscând însă că s-au deplasat în municipiul Timișoara în ziua de 30 aprilie 2002 pentru a face cumpărături, însă nu pentru a oferi spre vânzare telefoanele celulare Nokia și unul Alcatel. S-a reținut că apărarea formulată de cei doi inculpați nu are drept urmare exonerarea de răspundere, întrucât probele administrate în cauză au dovedit vinovăția inculpaților, astfel cum a dovedit și martorul de bună-credință L.D.

Împotriva sentinței penale nr. 122 din 17 februarie 2003, pronunțată de Tribunalul Timiș au declarat apel inculpații D.M.G., F.I., G.I., M.D. și M.E.C.

Inculpații M.D. și M.E.C. au solicitat reducerea pedepselor aplicate.

Inculpații F.I. și G.I. au arătat că nu au săvârșit fapta, solicitând achitarea, inculpatul D.M.G. a solicitat desființarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare, deoarece unul dintre anchetatori este văr cu partea vătămată.

Prin decizia penală nr. 189/ A din 12 mai 2003, Curtea de Apel Timișoara a respins apelurile ca nefondate.

Analizând sentința penală apelată atât în raport de cele solicitate de inculpați, cât și din oficiu, în limitele dispozițiilor art. 371 alin. (2) C. proc. pen., a constatat că instanța a reținut o stare de fapt corespunzătoare probatoriului administrat și a dat o bună încadrare juridică faptelor reținute.

Sub aspectul pedepselor a constatat că acestea sunt proporționale cu faptele săvârșite și reflectă gradul de pericol social al faptelor săvârșite, cuantumul lor fiind de natură a conduce la realizarea scopului prevăzut de art. 52 C. pen.

Inculpații F.I. și G.I. nu au recunoscut săvârșirea faptelor, dar din probatoriul administrat, respectiv declarația martorului L.D., percheziția domiciliată efectuată, coroborate cu declarația inculpaților M.D., D.M.G. și M.E.C. rezultă și participarea acestora la săvârșirea infracțiunii.

În privința cererii inculpatului D.M.G. de casare cu trimitere a cauzei spre rejudecare la prima instanță, a constatat că nu există nici un temei pentru această soluție și nici nu s-a făcut dovada celor susținute de inculpat.

Împotriva acestei decizii au formulat recurs inculpații D.M.G., F.I., G.I., M.D. și M.E.C. care au criticat hotărârile sub aspectul individualizării pedepselor, în sensul că sunt prea mari.

Recursurile sunt nefondate.

Individualizarea pedepselor s-a realizat cu respectarea criteriilor prevăzute de dispozițiile art. 72 C. pen., instanțele dând eficiență cuvenită atât pericolului social al faptelor săvârșite și al împrejurărilor săvârșirii acestora, dar și datele ce caracterizează persoana inculpaților.

Modul în care inculpații au pregătit săvârșirea infracțiunilor, respectiv, intrarea pe timp de noapte în domiciliile părților vătămate despre care cunoșteau că dețin valută și alte bunuri, înarmarea cu pari și cuțite, mascarea cu cagule, escaladarea zidului împrejmuitor și tortura fizică și psihică la care au fost supuse părțile vătămate vreme de 4 ore, printre ei numărându-se și doi bătrâni și un copil de 7 ani, sunt tot atâtea elemente care conferă faptelor săvârșite de inculpați un pericol social deosebit de ridicat.

Dacă la acestea se mai adaugă și starea de recidivă (inculpatul D.M.G.), lipsa de ocupație a tuturor inculpaților, aspecte pe care instanțele le-au avut în vedere la individualizarea pedepselor pentru fiecare inculpat în parte, se poate concluziona că scopul pedepsei nu poate fi atins decât prin aplicarea unor pedepse ferme.

Examinând cauza din oficiu se constată că nu sunt motive care să conducă la casarea hotărârilor, astfel că potrivit dispozițiilor art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondate recursurile inculpaților cu obligarea acestora la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de inculpații D.M.G., F.I., G.I., M.D. și M.E.C. împotriva deciziei nr. 189 din 12 mai 2003 a Curții de Apel Timișoara, ca nefondate.

Compută din pedepsele aplicate, durata arestării preventive de la 3 mai 2002 la zi, pentru toți inculpații.

Obligă pe fiecare recurent să plătească statului 1.400.000 lei cheltuieli judiciare, în care se include și onorariul apărătorului din oficiu în sumă de câte 400.000 lei, ce va fi avansat din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi 9 octombrie 2003.