ÎCCJ, decizie (scj.ro #84549)
ÎCCJ, decizie (scj.ro #84549) (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Furt
de autovehicule. Grațiere. Legea nr. 543/2002
Cuprins pe materii:
Drept penal. Partea
specială. Infracțiuni contra patrimoniului. Furtul
Index alfabetic:
Drept penal
- Furt de autovehicule
-
Grațiere
C. pen.,
art. 208 alin. (1) și (4), art. 209 alin. (1) lit. e) și
i)
Legea nr. 543/2002,
art. 4 alin. (2) lit. A. pct. 12
Potrivit art. 4 alin. (2) lit. A. pct. 12 din Legea nr.
543/2002, nu beneficiază de prevederile legii de grațiere cei cărora li s-au
aplicat pedepse pentru infracțiunea de furt de autovehicule. În sensul acestei
legi, furtul de autovehicule privește atât luarea unui autovehicul din posesia
sau detenția altuia, fără consimțământul acestuia, în scopul de a și-l însuși
pe nedrept prevăzută în art. 208 alin. (1) C. pen., cât și luarea unui
autovehicul din posesia sau detenția altuia, fără consimțământul acestuia, cu
scopul de a-l folosi pe nedrept prevăzută în art. 208 alin. (4) din același
cod.
I.C.C.J., secția penală, decizia nr. 5852 din 9 noiembrie 2004
Prin sentința penală nr. 60 din 3 martie 2003, Judecătoria Târgu
Secuiesc a condamnat pe inculpatul U.S., între altele, pentru săvârșirea
infracțiunii de furt calificat prevăzută în art. 208 alin. (1) și (4) raportat
la art. 209 alin. (1) lit. e) și i) C. pen.
Instanța a reținut că, la 29
februarie 2002, inculpatul a sustras un autoturism cu scopul de a-l folosi pe
nedrept.
Prin decizia penală nr. 123 din 20 mai 2003, Tribunalul Covasna
a admis apelul procurorului și a constatat că pedeapsa aplicată inculpatului
este grațiată în baza art. 1 din Legea nr. 543/2002, modificată prin O. U. G.
nr. 18/2003.
Prin decizia penală nr. 855 din 16 octombrie 2003, Curtea de
Apel Brașov a respins recursul declarat de procuror, între altele, cu privire
la greșita grațiere a pedepsei aplicate inculpatului, cu motivarea că potrivit
art. 4 alin. (2) lit. A. pct. 12 din Legea nr. 543/2002 se exceptează de la
grațiere furtul de autovehicule, iar această formulare privește sustragerea de
autoturisme în sensul însușirii acestora, iar nu furtul de folosință.
Recursul în anulare declarat
în cauză cu privire la greșita aplicare a art. 1 din Legea nr. 543/2002 pentru
săvârșirea infracțiunii de furt calificat a unui autovehicul, este fondat.
Potrivit art. 208 C. pen., întrunește elementele constitutive
ale infracțiunii de furt luarea unui bun mobil din posesia sau detenția altuia,
fără consimțământul acestuia, în scopul de a și-l însuși pe nedrept.
Constituie, de asemenea, infracțiune de furt, potrivit alin. (4)
al art. 208, luarea în condițiile alin. (1) a unui vehicul, cu scopul de a-l
folosi pe nedrept.
Întrucât alin. (4) al art.
208 face trimitere la alin. (1) al aceluiași articol, rezultă că pentru
existența infracțiunii de furt de autovehicule este necesar a fi întrunite
elementele cerute de art. 208 alin. (1), și anume ca autoturismul să fi fost
sustras din posesia sau detenția unei persoane, fără consimțământul acesteia și
cu scopul folosirii pe nedrept.
Faptul că în art. 4 alin. (2) lit. A. pct. 12 din Legea nr.
543/2002 legiuitorul a folosit expresia furtul de autovehicule nu limitează
înțelesul noțiunii de furt, iar expresia furtul de autovehicule trebuie
raportată la definiția dată de legiuitor infracțiunii de furt.
A da o altă explicație
acestei noțiuni înseamnă a da un înțeles restrictiv legii, fără a avea o bază
legală, atâta vreme cât în alin. (1) al art. 208 C. pen. se arată ce se
înțelege prin infracțiunea de furt, condițiile pe care trebuie să le
îndeplinească fapta și care în speță sunt îndeplinite.
În consecință, recursul în
anulare a fost admis, s-a casat decizia atacată și dispoziția privind
constatarea grațierii pedepsei a fost înlăturată.