ÎCCJ, decizie (scj.ro #84549)

Furt

de autovehicule. Grațiere. Legea nr. 543/2002

Cuprins pe materii:

Drept penal. Partea

specială. Infracțiuni contra patrimoniului. Furtul

Index alfabetic:

Drept penal

- Furt de autovehicule

-

Grațiere

C. pen.,

art. 208 alin. (1) și (4), art. 209 alin. (1) lit. e) și

i)

Legea nr. 543/2002,

art. 4 alin. (2) lit. A. pct. 12

Potrivit art. 4 alin. (2) lit. A. pct. 12 din Legea nr.

543/2002, nu beneficiază de prevederile legii de grațiere cei cărora li s-au

aplicat pedepse pentru infracțiunea de furt de autovehicule. În sensul acestei

legi, furtul de autovehicule privește atât luarea unui autovehicul din posesia

sau detenția altuia, fără consimțământul acestuia, în scopul de a și-l însuși

pe nedrept prevăzută în art. 208 alin. (1) C. pen., cât și luarea unui

autovehicul din posesia sau detenția altuia, fără consimțământul acestuia, cu

scopul de a-l folosi pe nedrept prevăzută în art. 208 alin. (4) din același

cod.

I.C.C.J., secția penală, decizia nr. 5852 din 9 noiembrie 2004

Prin sentința penală nr. 60 din 3 martie 2003, Judecătoria Târgu

Secuiesc a condamnat pe inculpatul U.S., între altele, pentru săvârșirea

infracțiunii de furt calificat prevăzută în art. 208 alin. (1) și (4) raportat

la art. 209 alin. (1) lit. e) și i) C. pen.

Instanța a reținut că, la 29

februarie 2002, inculpatul a sustras un autoturism cu scopul de a-l folosi pe

nedrept.

Prin decizia penală nr. 123 din 20 mai 2003, Tribunalul Covasna

a admis apelul procurorului și a constatat că pedeapsa aplicată inculpatului

este grațiată în baza art. 1 din Legea nr. 543/2002, modificată prin O. U. G.

nr. 18/2003.

Prin decizia penală nr. 855 din 16 octombrie 2003, Curtea de

Apel Brașov a respins recursul declarat de procuror, între altele, cu privire

la greșita grațiere a pedepsei aplicate inculpatului, cu motivarea că potrivit

art. 4 alin. (2) lit. A. pct. 12 din Legea nr. 543/2002 se exceptează de la

grațiere furtul de autovehicule, iar această formulare privește sustragerea de

autoturisme în sensul însușirii acestora, iar nu furtul de folosință.

Recursul în anulare declarat

în cauză cu privire la greșita aplicare a art. 1 din Legea nr. 543/2002 pentru

săvârșirea infracțiunii de furt calificat a unui autovehicul, este fondat.

Potrivit art. 208 C. pen., întrunește elementele constitutive

ale infracțiunii de furt luarea unui bun mobil din posesia sau detenția altuia,

fără consimțământul acestuia, în scopul de a și-l însuși pe nedrept.

Constituie, de asemenea, infracțiune de furt, potrivit alin. (4)

al art. 208, luarea în condițiile alin. (1) a unui vehicul, cu scopul de a-l

folosi pe nedrept.

Întrucât alin. (4) al art.

208 face trimitere la alin. (1) al aceluiași articol, rezultă că pentru

existența infracțiunii de furt de autovehicule este necesar a fi întrunite

elementele cerute de art. 208 alin. (1), și anume ca autoturismul să fi fost

sustras din posesia sau detenția unei persoane, fără consimțământul acesteia și

cu scopul folosirii pe nedrept.

Faptul că în art. 4 alin. (2) lit. A. pct. 12 din Legea nr.

543/2002 legiuitorul a folosit expresia furtul de autovehicule nu limitează

înțelesul noțiunii de furt, iar expresia furtul de autovehicule trebuie

raportată la definiția dată de legiuitor infracțiunii de furt.

A da o altă explicație

acestei noțiuni înseamnă a da un înțeles restrictiv legii, fără a avea o bază

legală, atâta vreme cât în alin. (1) al art. 208 C. pen. se arată ce se

înțelege prin infracțiunea de furt, condițiile pe care trebuie să le

îndeplinească fapta și care în speță sunt îndeplinite.

În consecință, recursul în

anulare a fost admis, s-a casat decizia atacată și dispoziția privind

constatarea grațierii pedepsei a fost înlăturată.