ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1960/2005

Asupra recursului de față,

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Judecătoria Iași, prin

sentința penală nr. 1328 din 5 martie 2002, a condamnat pe inculpatul A.A.,

pentru săvârșirea infracțiunilor, prevăzute și pedepsite de art. 208 alin. (1)

și art. 209 lit. e) C. pen., cu aplicarea art. 40 C. pen. (prin schimbarea

încadrării juridice) la pedeapsa de 3 ani închisoare; art. 208 alin. (1) și

art. 209 lit. e) C. pen., cu aplicarea art. 40 C. pen. (prin schimbarea

încadrării juridice) la pedeapsa de 3 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) și

art. 34 C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 3 ani

închisoare.

A constatat concurența

infracțiunilor pentru care a fost condamnat la:

- 5 luni închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunilor, prevăzute și pedepsite de art. 291 C. pen., cu

aplicarea art. 99 și urm. C. pen., grațiată potrivit Legii nr. 137/1997;

- 5 luni închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii, prevăzută și pedepsită de art. 293 C. pen., cu

aplicarea art. 99 și urm. C. pen., grațiată potrivit Legii nr. 137/1997,

pedepse stabilite prin sentința penală nr. 793 din 11 martie 1998 a Judecătoriei

Oradea, definitivă prin neapelare;

- un an închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii, prevăzută și pedepsită de art. 68 lit. b) Legea nr.

56/1992, cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen., stabilită și grațiată potrivit

Legii nr. 137/1997 prin sentința penală nr. 135 din 13 octombrie 1997 a

Tribunalului Bihor, definitivă prin neapelare.

În baza art. 36 alin. (2) C.

pen., a contopit pedepsele stabilite prin sentința penală nr. 793 din 11 martie

1998 a Judecătoriei Oradea și sentința penală nr. 135 din 13 octombrie 1997 a

Tribunalului Bihor și a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de un an

închisoare.

În baza art. 10 Legea nr.

137/1997 a revocat beneficiul grațierii condiționate a pedepselor anterior

precizate și a adiționat pedeapsa rezultantă de un an închisoare la pedeapsa de

3 ani închisoare, aplicată prin această sentință, inculpatul urmând să execute

pedeapsa unică de 4 ani închisoare.

Pe durata și în condițiile

prevăzute de art. 71 C. pen., a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute

de art. 64 C. pen.

În baza art. 88 C. pen., a

dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii, respectiv de la 29 noiembrie 2000

ora 21,30 la 30 noiembrie 2000.

În baza art. 14 și art. 346

C. proc. pen., a constatat recuperate integral, prin restituire, prejudiciile

cauzate părților vătămate D.C. în sumă de 300.000 lei și M.D., în sumă de

1.300.000 lei.

S-a reținut că, în ziua de

15 noiembrie 2000, aflându-se în zona Gării Iași, inculpatul A.A. a sustras

suma de 300.000 lei din poșeta părții vătămate D.C.

De asemenea, la 29 noiembrie

2000, aflându-se în magazinul E. din Iași, inculpatul a sustras suma de

1.300.000 lei din poșeta părții vătămate M.D.

Părțile vătămate nu s-au

constituit părți civile, prejudiciile fiind recuperate prin restituire.

Tribunalul Iași, prin

decizia penală nr. 189 din 11 februarie 2003, a respins, ca nefondat, apelul

formulat de inculpat.

Curtea de Apel Iași, prin

decizia penală nr. 552 din 1 iulie 2003, a admis recursul formulat de

inculpatul A.A. împotriva deciziei penale nr. 189 din 11 februarie 2003 a

Tribunalului Iași și a sentinței penale nr. 1328 din 5 martie 2002 a

Judecătoriei Iași, pe care le-a casat în parte în latura penală.

Rejudecând cauza:

art. 36 alin. (2) C. pen., pentru pedepsele aplicate inculpatului prin

sentințele penale nr. 793 din 11 martie 1998 a Judecătoriei Oradea definitivă

prin neapelare la 29 martie 1998 și nr. 135 din 13 octombrie a Tribunalului

Bihor, definitivă prin neapelare la 10 noiembrie 1997.

10 din Legea nr. 137/1997 pentru pedeapsa de un an închisoare, aplicată pentru

art. 68 lit. b) din Legea nr. 56/1992 prin sentința penală nr. 135 din 13

octombrie 1997 a Tribunalului Bihor.

grațierii dispusă în baza art. 10 din Legea nr. 137/1997 pentru pedeapsa

rezultantă de 5 luni închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală nr.

793 din 11 martie 1998 a Judecătoriei Oradea.

pedepse de câte 3 ani închisoare aplicate inculpatului în prezenta cauză pentru

două infracțiuni de furt calificat prevăzute de art. 208 al.1, 209 lit. e) C.

pen., pe care le-a repus în individualitatea lor și a înlăturat aplicarea art.

33 lit. a) și 34 lit. a) C. pen.

543/4 octombrie 2002 a grațiat în întregime cele două pedepse de la pct. 4 și a

atenționat inculpatul asupra dispozițiilor art. 7din aceeași lege.

A constatat că din pedepse

inculpatul a executat 1 zi, de la 29 noiembrie, la 30 noiembrie 2000.

executat – pedeapsa de 5 luni închisoare de la pct. 3, aplicată prin sentința

penală 793/11.03.1998 a Judecătoriei Oradea.

A menținut celelalte

dispoziții ale hotărârilor recurate.

În baza art. 409 și art. 410

alin. (1) partea I pct. 7

1

teza I C. proc. pen., procurorul general

al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a declarat

recurs în anulare, împotriva celor trei hotărâri, susținând că instanțele de

judecată au pronunțat hotărâri contrare art. 4 alin. (2) paragraf A pct. 12 din

Legea nr. 543/2002 privind grațierea unor pedepse.

În recursul în anulare s-a

arătat că potrivit dispozițiilor sus-menționatului articol sunt exceptați de la

beneficiul grațierii cei cărora li s-au aplicat pedepse pentru următoarele

infracțiuni: furtul de autovehicule, precum și furtul calificat, prevăzute în

art. 209 alin. (1) lit. a), b), d) și g), alin. (2) și (3) C. pen., în

redactarea anterioară O.U.G. nr. 207/2000, în art. 209 alin. (1) – (4) C. pen.,

în redactarea anterioară Legii nr. 456/2001, pentru aprobarea O.U.G. nr. 207/2000

și în art. 209 alin. (2) – (4) C. pen., în redactarea în vigoare.

Astfel, Legea nr. 543/2002,

privind grațierea unor pedepse, prevede că sunt exceptate de la grațiere

infracțiunile de furt calificat, prevăzute de art. 209 alin. (1) – (4) C. pen.,

săvârșite în perioada 22 noiembrie 2000 – 25 iulie 2001.

În consecință, instanțele

trebuia să constate grațiată numai pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată

pentru infracțiunea de furt calificat, săvârșită la 15 noiembrie 2000.

De asemenea, trebuia să

dispună ca inculpatul să execute prin privare de libertate pedeapsa de 3 ani

închisoare, stabilită pentru infracțiunea prevăzută de art. 208 alin. (1) și

art. 209 alin. (1) lit. e) C. pen., săvârșită la 29 noiembrie 2000, la care să

adauge, ca urmare a aplicării dispozițiilor art. 10 din Legea nr. 137/1997,

pedeapsa de 5 luni închisoare, pronunțată de Judecătoria Oradea în dosarul nr.

6736/1996, urmând ca inculpatul să execute, în final 3 ani și 5 luni

închisoare.

Pentru aceste motive s-a

cerut admiterea recursului în anulare, casarea hotărârilor și rejudecarea

cauzei.

Recursul în anulare este

fondat.

Din actele dosarului,

rezultă, cum corect au reținut și instanțele de judecată, ca inculpatul A.A. a

săvârșit cele două infracțiuni de furt calificat prevăzute de art. 208 alin.

(1) – art. 209 alin. (1) lit. e) C. pen., deduse judecății, la 15 noiembrie și,

respectiv, 29 noiembrie 2000.

Potrivit dispozițiilor art.

4 alin. (2) paragraful A pct. 12 din Legea nr. 543/2002, privind grațierea unor

pedepse, sunt exceptate de la grațiere infracțiunile de furt calificat,

prevăzute de art. 209 alin. (1) – (4) C. pen., săvârșite în perioada 22

noiembrie 2000 – 25 iulie 2001.

Ca atare, urmează să se

constate ca fiind grațiată numai pedeapsa aplicată pentru săvârșirea

infracțiunii de furt calificat, săvârșită la 15 noiembrie 2000, în timp ce

pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată pentru infracțiunea prevăzută de art.

208 – art. 209 lit. e) C. pen., fapta săvârșită la 29 noiembrie 2000, se va

constata că este exceptată de la grațiere.

Totodată, se va menține

revocarea grațierii pentru pedeapsa rezultantă de 5 luni închisoare, aplicată

prin sentința penală nr. 793 din 11 martie 1998 a Judecătoriei Oradea, care se

va executa pe lângă pedeapsa de 3 ani închisoare, urmând ca inculpatul A.A. să

execute pedeapsa de 3 ani și 5 luni închisoare.

În consecință, recursul în

anulare, fiind fondat, Curtea urmează să-l admită în baza art. 414

1

raportat la art. 385

15

pct. 2 lit. d) C. proc. pen. și a dispune

potrivit dispozitivului prezentei decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul în anulare

declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție împotriva sentinței penale nr. 1328 din 5 martie 2002 a

Judecătoriei Iași, deciziei penale nr. 189 din 11 februarie 2003 a Tribunalului

Iași și deciziei penale nr. 552 din 1 iulie 2003 a Curții de Apel Iași, privind

pe intimatul inculpat A.A., sub aspectul greșitei aplicări a dispozițiilor

Legii nr. 543/2002, privind grațierea unor pedepse.

În baza art.

4 alin. (2) paragraf A pct. 12 din Legea nr. 543/2002, înlătură aplicarea

grațierii pedepsei de 3 ani închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art.

208 – art. 209 lit. e) C. pen., faptă săvârșită la 29 noiembrie 2000, exceptată

de la grațiere.

Menține revocarea grațierii pentru

pedeapsa rezultantă de 5 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 793

din 11 martie 1998 a Judecătoriei Oradea, care se va executa pe lângă pedeapsa

de 3 ani închisoare, urmând ca inculpatul A.A. să execute 3 ani și 5 luni

închisoare.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 22 martie 2005.