ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1960/2005

A înlăturat aplicarea art. 36 alin. (2) C. pen., pentru pedepsele aplicate inculpatului prin sentințele penale nr. 793 din 11 martie 1998 a Judecătoriei Oradea definitivă prin neapelare la 29 martie 1998 și nr. 135 din 13 octombrie a Tribunalului Bihor, definitivă prin neapelare la 10 noiembrie 1997.

A înlăturat aplicarea art. 10 din Legea nr. 137/1997 pentru pedeapsa de un an închisoare, aplicată pentru art. 68 lit. b) din Legea nr. 56/1992 prin sentința penală nr. 135 din 13 octombrie 1997 a Tribunalului Bihor.

A menținut revocarea grațierii dispusă în baza art. 10 din Legea nr. 137/1997 pentru pedeapsa rezultantă de 5 luni închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 793 din 11 martie 1998 a Judecătoriei Oradea.

A menținut cele două pedepse de câte 3 ani închisoare aplicate inculpatului în prezenta cauză pentru două infracțiuni de furt calificat prevăzute de art. 208 al.1, 209 lit. e) C. pen., pe care le-a repus în individualitatea lor și a înlăturat aplicarea art. 33 lit. a) și 34 lit. a) C. pen.

În baza art. 1 din Legea 543/4 octombrie 2002 a grațiat în întregime cele două pedepse de la pct. 4 și a atenționat inculpatul asupra dispozițiilor art. 7din aceeași lege. A constatat că din pedepse inculpatul a executat 1 zi, de la 29 noiembrie, la 30 noiembrie 2000.

Total pedeapsă de executat – pedeapsa de 5 luni închisoare de la pct. 3, aplicată prin sentința penală 793/11.03.1998 a Judecătoriei Oradea. A menținut celelalte dispoziții ale hotărârilor recurate. În baza art. 409 și art. 410 alin. (1) partea I pct. 7 1 teza I C. proc. pen., procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a declarat recurs în anulare, împotriva celor trei hotărâri, susținând că instanțele de judecată au pronunțat hotărâri contrare art. 4 alin. (2) paragraf A pct. 12 din Legea nr. 543/2002 privind grațierea unor pedepse. În recursul în anulare s-a arătat că potrivit dispozițiilor sus-menționatului articol sunt exceptați de la beneficiul grațierii cei cărora li s-au aplicat pedepse pentru următoarele infracțiuni: furtul de autovehicule, precum și furtul calificat, prevăzute în art. 209 alin. (1) lit. a), b), d) și g), alin. (2) și (3) C. pen., în redactarea anterioară O.U.G. nr. 207/2000, în art. 209 alin. (1) – (4) C. pen., în redactarea anterioară Legii nr. 456/2001, pentru aprobarea O.U.G. nr. 207/2000 și în art. 209 alin. (2) – (4) C. pen., în redactarea în vigoare. Astfel, Legea nr. 543/2002, privind grațierea unor pedepse, prevede că sunt exceptate de la grațiere infracțiunile de furt calificat, prevăzute de art. 209 alin. (1) – (4) C. pen., săvârșite în perioada 22 noiembrie 2000 – 25 iulie 2001. În consecință, instanțele trebuia să constate grațiată numai pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată pentru infracțiunea de furt calificat, săvârșită la 15 noiembrie 2000. De asemenea, trebuia să dispună ca inculpatul să execute prin privare de libertate pedeapsa de 3 ani închisoare, stabilită pentru infracțiunea prevăzută de art. 208 alin. (1) și art. 209 alin. (1) lit. e) C. pen., săvârșită la 29 noiembrie 2000, la care să adauge, ca urmare a aplicării dispozițiilor art. 10 din Legea nr. 137/1997, pedeapsa de 5 luni închisoare, pronunțată de Judecătoria Oradea în dosarul nr. 6736/1996, urmând ca inculpatul să execute, în final 3 ani și 5 luni închisoare. Pentru aceste motive s-a cerut admiterea recursului în anulare, casarea hotărârilor și rejudecarea cauzei. Recursul în anulare este fondat. Din actele dosarului, rezultă, cum corect au reținut și instanțele de judecată, ca inculpatul A.A. a săvârșit cele două infracțiuni de furt calificat prevăzute de art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. e) C. pen., deduse judecății, la 15 noiembrie și, respectiv, 29 noiembrie 2000. Potrivit dispozițiilor art. 4 alin. (2) paragraful A pct. 12 din Legea nr. 543/2002, privind grațierea unor pedepse, sunt exceptate de la grațiere infracțiunile de furt calificat, prevăzute de art. 209 alin. (1) – (4) C. pen., săvârșite în perioada 22 noiembrie 2000 – 25 iulie 2001. Ca atare, urmează să se constate ca fiind grațiată numai pedeapsa aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, săvârșită la 15 noiembrie 2000, în timp ce pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată pentru infracțiunea prevăzută de art. 208 – art. 209 lit. e) C. pen., fapta săvârșită la 29 noiembrie 2000, se va constata că este exceptată de la grațiere. Totodată, se va menține revocarea grațierii pentru pedeapsa rezultantă de 5 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 793 din 11 martie 1998 a Judecătoriei Oradea, care se va executa pe lângă pedeapsa de 3 ani închisoare, urmând ca inculpatul A.A. să execute pedeapsa de 3 ani și 5 luni închisoare. În consecință, recursul în anulare, fiind fondat, Curtea urmează să-l admită în baza art. 414 1 raportat la art. 385 15 pct. 2 lit. d) C. proc. pen. și a dispune potrivit dispozitivului prezentei decizii.