ÎCCJ, Secția penală

Asupra conflictului negativ de competență,

În baza lucrărilor dosarului, constată următoarele:

I. Prin Sentința penală nr. 7 din 8 ianuarie 2019, pronunțată de Tribunalul Militar Iași în dosarul nr. x/2018, în temeiul dispozițiilor art. 47 C. proc. pen., raportat la art. 50 C. proc. pen., a fost declinată competența de soluționare a cererii de reabilitare formulată de condamnatul A., în favoarea Judecătoriei Bacău.

În temeiul art. 51 alin. (1) C. proc. pen., a fost constatat ivit conflictul negativ de competență între Tribunalul Militar Iași și Judecătoria Bacău și s-a dispus sesizarea instanței ierarhic superioare comune, respectiv Înalta Curte de Casație și Justiție, în vederea soluționării conflictului negativ de competență, potrivit dispozițiilor art. 51 alin. (2) C. proc. pen.

Pentru a pronunța această hotărâre Tribunalul Militar Iași a reținut următoarele:

Prin Sentința penală nr. 188/D/2018 din data de 11 iunie 2018 pronunțată de Tribunalul Bacău, s-a dispus: "Admite excepția necompetenței materiale a Tribunalului Bacău. În temeiul art. 47 C. proc. pen. raportat la art. 50 C. proc. pen.declină competența de soluționare a cererii formulată de condamnatul A. în favoarea Judecătoriei Bacău. În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului. Definitivă."

Pentru a pronunță această sentință, Tribunalul Bacău a reținut următoarele:

"Asupra cauzei penale de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la această instanță la nr. x/2018 la data de 16 martie 2018, petentul condamnat A. a solicitat reabilitarea sa judecătorească. În motivarea cererii a arătat că a fost condamnat la 6 ani și 6 luni închisoare dispusă prin Sentința penală nr. 99/D din data de 19 martie 1998 a Tribunalului Bacău, pronunțată în dosarul x/1997, definitivă prin Decizia penală nr. 141 din 19 mai 1998 a Curții de Apel Bacău.

În fapt, prin Sentința penală nr. 99/D din data de 19 martie 1998 a Tribunalului Bacău, definitivă prin Decizia penală nr. 141 din 19 mai 1998 a Curții de Apel Bacău a fost condamnat la 6 ani și 6 luni închisoare pentru, săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prevăzută și pedepsită de art. 211 alin. (2), lit. a), d), e) vechiul C. pen., constând în aceea că în noaptea de 10 - 11 octombrie 1997, inculpatul alături de numitul B. a intrat în magazinul non-stop SC C. SRL și au amenințat-o pe vânzătoare cu un cuțit, solicitându-i încasările din acea zi.

Prin aceeași sentință a fost obligat la plata sumei de 60.000 RON (moneda veche) cu titlu de despăgubiri civile către partea civilă SC C. SRL și a sumei de 400.000 RON (moneda veche) cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat. Pedeapsa a început a fi executată la data de 22 noiembrie 1997. Ulterior acestui moment a locuit în localitatea Dofteana.

A mai învederat faptul că nu a săvârșit nicio altă infracțiune în intervalul de timp scurs din momentul eliberării din unitatea de detenție și nici nu datorează sume de bani cu titlu de cheltuieli judiciare către statul roman, sens în care a atașat prezentei documentele eliberate de Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bacău și Primăria Dofteana. Totodată a arătat faptul că a încercat să ia legătura cu partea civilă SC C. SRL dar nu a reușit să obțină un document oficial din partea sa cu privire la achitarea despăgubirilor civile, deoarece din anul 2003 această societate a fost radiată.

Față de aceste considerente a solicitat admiterea prezentei cereri și reabilitarea sa judecătorească cu privire la condamnarea de 6 ani și 6 luni închisoare dispusă prin Sentința penală nr. 99/D din data de 19 martie 1998 a Tribunalului Bacău pronunțată în dosarul nr. x/1997, definitivă prin Decizia penală nr. 141 din 19 mai 1998 a Curții de Apel Bacău.

A menționat că în acest moment dorește să-și schimbe locul de muncă pe teritoriul Spaniei, dar angajatorul îi solicită să obțină un cazier judiciar fără mențiuni cu privire la condamnări penale.

Având în vedere faptul că în acest moment are stabilită reședința în Spania a solicitat respectuos judecarea cauzei și în lipsa sa la dezbateri și să i se comunice toate documentele la domiciliul procesual ales, respectiv la Cabinet Avocat D..

În drept, a invocat dispozițiile art. 530 și următoarele C. proc. pen.. dispozițiile art. 166 - 168 C. pen. și art. 529 C. proc. pen.

La cerere a atașat copia sentinței penale de condamnare, copia buletinului de identitate și a chitanței de plata cheltuielilor judiciare către stat și a solicitat judecarea în lipsă.

Tribunalul, analizând cererea formulată, a constatat că nu este competent material să soluționeze această cerere, având în vedere modificările legislative intervenite în materie substanțială și procedurală, atât sub aspectul infracțiunii pentru care a primit această condamnare inculpatul, cât și sub aspectul competenței materiale de soluționare a unor astfel de cereri.

Din analiza sentinței penale de condamnare, (19 martie 1998) s-a observat că la acel moment, competent a soluționa pe fond o astfel de infracțiune ("tâlhărie) era tribunalul. Ulterior, de la 1 februarie 2014, această infracțiune a fost dată în competența judecătoriei pentru soluționarea ei pe fond, în primă instanță, potrivit art. 36 noul C. proc. pen.

În soluționarea acestei excepții, instanța a avut în vedere și decizia dată cu prilejul soluționării recursului în interesul legii nr. 83/2007 care stabilește că în caz de modificare a normelor de competență, cererea de reabilitare va fi soluționată de instanța competentă să judece cauza în primă instanță, potrivit legii în vigoare la momentul introducerii cererii.

Art. 529 C. proc. pen. stabilește că "Competentă să se pronunțe asupra reabilitării judecătorești este fie instanța care a judecat în primă instanță cauza în care s-a pronunțat condamnarea pentru care se cere reabilitarea, fie instanța corespunzătoare în a cărei circumscripție domiciliază condamnatul sau în care a avut ultimul domiciliu, dacă la data introducerii cererii domiciliază în străinătate."

Prin urmare, pentru considerentele arătate a fost admisă excepția necompetenței materiale a Tribunalului Bacău și în temeiul art. 47 C. proc. pen. raportat la art. 50 C. proc. pen. a fost declinată competența de soluționare a cererii formulată de condamnatul A. în favoarea Judecătoriei Bacău."

II. La data de 27 iunie 2018, cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Bacău, sub nr. x/2018, care, prin Sentința penală nr. 2249 din data de 23 noiembrie 2018, a dispus: "Admite excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Bacău, invocată din oficiu. În baza art. 529 rap. la art. 50 din C. proc. pen. declină competența de soluționare a cererii de reabilitare formulată de petentul A., cu adresa aleasă pentru comunicarea actelor de procedură la Cabinet Avocat D., cu sediul în Arad, str. x, în favoarea Tribunalului Militar Iași.

Pentru a dispune astfel, Judecătoria Bacău a avut în vedere următoarele:

"Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr. x/2018 din data de 27 iunie 2018, petentul A. a solicitat să îi fie admisă cererea de reabilitare judecătorească cu privire la condamnarea aplicată prin Sentința penală nr. 99/D din 19 martie 1998 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr. x/1997, definitivă prin Decizia penală nr. 141 din 19 mai 1998 a Curții de Apel Bacău.

Acesta a arătat că executarea pedepsei a început la data de 22 noiembrie 1997, iar ulterior executării pedepsei, a locuit în Dofteana, după care, din cursul anului 2007 a locuit în Spania, unde a lucrat în domeniul construcțiilor.

Petentul a susținut că nu a mai săvârșit o altă infracțiune până în prezent și că nu datorează cheltuieli judiciare statului român. Acesta a încercat să ia legătura cu partea civilă SC C. SRL, dar nu a reușit să obțină un document oficial cu privire la achitarea despăgubirilor civile deoarece, în anul 2003, această societate a fost radiată.

În drept, cererea a fost întemeiată pe prevederile art. 166 și urm. C. pen. și art. 530 și urm. C. proc. pen. Petentul a atașat la cerere mai multe înscrisuri în probațiune.

Prezentul dosar a fost declinat în favoarea Judecătoriei Bacău de Tribunalul Bacău pe

rolul acestuia fiind înregistrat la data de 16 martie 2018.

Instanța a dispus atașarea fișei de cazier judiciar actualizate a petentului și a Sentinței penale nr. 7 din 21 ianuarie 1997 pronunțată de Tribunalul Militar Iași în dosarul nr. x/1996 definitivă prin neapelare la data de 3 februarie 1997. Analizând lucrările dosarului, instanța a constatat următoarele aspecte:

calitatea de soldat la data comiterii faptei).

După contopirea acestei pedepse cu pedepsele componente stabilite prin Sentința penală nr. 994 din 27 mai 1996 a Judecătoriei Onești și Sentința penală nr. 1666 din 27 septembrie 1994 a Judecătoriei Onești, petentului i-a fost aplicată pedeapsa rezultantă de 2 ani și 8 luni închisoare cu executare efectivă. S-a dedus din pedeapsă durata executată de la 15 ianuarie 1996 la zi.

S-a luat act că persoana vătămată SC F. SRL Târgu Ocna nu solicită despăgubiri civile.

Petentul a fost obligat la plata sumei de 200.000 ROL cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului.

A fost revocată liberarea condiționată pentru restul rămas neexecutat din pedeapsa de 2 ani și 8 luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 7 din 21 ianuarie 1997 pronunțată de Tribunalul Militar Iași în dosarul nr. x/1996, definitivă prin neapelare la data de 3 februarie 1997, și i-a fost aplicată petentului pedeapsa rezultantă de 6 ani și 6 luni închisoare.

S-a dedus din pedeapsă reținerea și arestarea preventivă de la 15 ianuarie 1996 la 23 martie 1996.

Petentul a fost obligat la plata sumei de 60.000 ROL cu titlu de despăgubiri civile către partea civilă SC C. SRL, în solidar cu un coinculpat și la plata sumei de 400.000 rol cu titlu de cheltuieli judiciare.

Instanța a dispus atașarea hotărârilor de condamnare indicate în fișa de cazier judiciar a petentului, întrucât s-a reținut că, condamnarea are caracter indivizibil, vizând întregul trecut infracțional al acestuia.

De asemenea, potrivit Deciziei nr. 3/2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite, în recursul în interesul legii, "Termenul de reabilitare judecătorească se socotește, în raport, cu pedeapsa cea mai grea ce intră în componența pedepsei rezultante ca urmare a cumulului juridic sau aritmetic".

Potrivit art. 529 C. proc. pen. "Competentă să se pronunțe asupra reabilitării judecătorești este fie instanța care a judecat în primă instanță cauza în care s-a pronunțat condamnarea pentru care se cere reabilitarea, fie instanța corespunzătoare în a cărei circumscripție domiciliază condamnatul sau în care a avut ultimul domiciliu, dacă la data introducerii cererii domiciliază în străinătate."

S-a impus a se menționa că, în situația în care obiectul cauzei a constat într-o infracțiune sau un concurs de infracțiuni comis de unul sau mai mulți militari, iar soluția a fost pronunțată de o instanță militară, competența de soluționare a cererii de reabilitare judecătorească aparține instanței militare căreia i-ar reveni, după 1 februarie 2014, competența să judece cauza în prima instanță.

În consecință, instanța a admis excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Bacău, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționarea a cauzei în favoarea Tribunalului Militar Iași.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Militar Iași, sub nr. x/2018 din data de 18 decembrie 2018, și, la primul termen de judecată, cu procedura legal îndeplinită, a fost pusă în discuție competența după calitatea persoanei.

Analizând actele și lucrările dosarului,Tribunalul Militar Iași a reținut următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bacău, sub nr. x/2018 din data de 16 martie 2018, petentul condamnat A. a solicitat reabilitarea sa judecătorească, urmare condamnării la pedeapsa de 6 ani și 6 luni închisoare dispusă prin Sentința penală nr. 99/D din data de 19 martie 1998 a Tribunalului Bacău pronunțată în dosarul x/1997 definitivă prin Decizia penală nr. 141 din 19 mai 1998 a Curții de Apel Bacău.

Tribunalul Bacău, analizând cererea formulată de petent, a constatat că nu este competent material să soluționeze această cerere, având în vedere modificările legislative intervenite în materie substanțială și procedurală, atât sub aspectul infracțiunii pentru care a primit această condamnare inculpatul, precum și sub aspectul competenței materiale de soluționare a unor astfel de cereri, declinând competența de soluționare în favoarea Judecătoriei Bacău.

Din analiza sentinței penale de condamnare, (19 martie 1998) a observat Tribunalul Bacău că la acel moment, competent a soluționa pe fond o astfel de infracțiune ("tâlhărie) era tribunalul. Ulterior, de la 1 februarie 2014, această infracțiune este competența judecătoriei pentru soluționarea ei pe fond, în primă instanță, potrivit art. 36 noul C. proc. pen.

În soluționarea acestei excepții, Tribunalul Bacău a avut în vedere și decizia dată cu prilejul soluționării Recursului în interesul legii nr. 83/2007 care stabilește că în caz de modificare a normelor de competență, cererea de reabilitare va fi soluționată de instanța competentă să judece cauza în primă instanță, potrivit legii în vigoare la momentul introducerii cererii.

Art. 529 C. proc. pen. stabilește că "Competentă să se pronunțe asupra reabilitării judecătorești este fie instanța care a judecat în primă instanță cauza în care s-a pronunțat condamnarea pentru care se cere reabilitarea, fie instanța corespunzătoare în a cărei circumscripție domiciliază condamnatul sau în care a avut ultimul domiciliu, dacă la data introducerii cererii domiciliază în străinătate".

La data de 27 iunie 2018, cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Bacău, sub nr. x/2018, care, prin Sentința penală nr. 2249 din data de 23 noiembrie 2018, a declinat competența de soluționare a cererii de reabilitare formulată de petentul A. în favoarea Tribunalului Militar Iași, cu motivarea că, în situația în care obiectul cauzei a constat într-o infracțiune sau un concurs de infracțiuni comis de unul sau mai mulți militari, iar soluția a fost pronunțată de o instanță militară, competența de soluționare a cererii de reabilitare judecătorească aparține instanței militare căreia i-ar reveni, după 1 februarie 2014 competența să judece cauza în prima instanță.

La primul termen de judecată cu procedura legal îndeplinită, respectiv 8 ianuarie 2019, Tribunalul Militar Iași a pus în discuție competența după calitatea persoanei, motivat de următoarele:

Au fost descontopite pedepsele contopite prin Sentința nr. 994/1996 a Judecătoriei Onești și au fost repuse în individualitatea lor, astfel:

- o pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 208 - 209 lit. g) C. pen.; - trei pedepse a câte 1 an și 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 208 - 209 lit. e) și g) C. pen.; o pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 208 - 209 lit. e) și g) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.; o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 208 - 209 lit. e) și g) C. pen.; o pedeapsă de 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 36 alin. (1) din Decretul 328/1966, toate aplicate prin Sentința penală nr. 994/1996 a Judecătoriei Onești; o pedeapsă de 1 an și 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 208 - 209 lit. b) și g) C. pen. și - o pedeapsă de 7 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 192 alin. (2) C. pen.,ambele aplicate prin Sentința nr. 1666 din 27 septembrie 1994 a Judecătoriei Onești.

În baza art. 89 alin. (1) C. pen. și potrivit art. 94 C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate prin Sentința nr. 7 din data de 21 ianuarie 1997 cu pedepsele de 1 an și 2 luni închisoare și 7 luni închisoare, aplicate prin Sentința nr. 1666/1994 a Judecătoriei Onești și a fost aplicată inculpatului pedeapsa de 1 an și 4 luni închisoare.

În temeiul art. 96 C. pen. și potrivit disp. art. 34 C. pen., a fost contopită pedeapsa rezultantă de 1 an și 4 luni închisoare cu pedepsele aplicate prin Sentința nr. 994/1996 a Judecătoriei Onești și a fost aplicată inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare, care a fost sporită cu 8 luni închisoare, inculpatul urmând să execute 2 (doi) ani și 8 (opt) luni închisoare, în baza art. 71 C. pen. fiindu-i interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 C. pen.

Sentința penală nr. 7 din 21 ianuarie 1997 a Tribunalului Militar lași a rămas definitivă prin neapelare la data de 3 februarie 1997.

A fost revocată liberarea condiționată pentru restul de pedeapsă de 1 an și 12 zile închisoare, rămas de executat din pedeapsa de 2 ani și 8 luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 7 din 21 ianuarie 1997 pronunțată de Tribunalul Militar Iași în dosarul nr. x/1996, definitivă prin neapelare la data de 3 februarie 1997 și i-a fost aplicată inculpatului A. pedeapsa rezultantă de 6 ani și 6 luni închisoare.

Tribunalul Militar Iași, având în vedere că ultima condamnare dispusă față de petentul A. a fost dispusă prin Sentința penală nr. 99/D din data de 19 martie 1998 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr. x/1997, definitivă prin Decizia penală nr. 141 din 19 mai 1998 a Curții de Apel Bacău, prin respingerea apelului declarat de inculpatul A., petentul fiind condamnat la pedeapsa rezultantă de 6 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prev. de art. 211 alin. (2) C. pen. 1969, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. 1969, dosar în care acesta nu avea calitate de militar, a constatat că nu este competent material să soluționeze această cerere.

Art. 529 C. proc. pen. stabilește că "Competentă să se pronunțe asupra reabilitării judecătorești este fie instanța care a judecat în primă instanță cauza în care s-a pronunțat condamnarea pentru care se cere reabilitarea, fie instanța corespunzătoare în a cărei circumscripție domiciliază condamnatul sau în care a avut ultimul domiciliu, dacă la data introducerii cererii domiciliază în străinătate."

Prin urmare, pentru considerentele arătate a fost admisă excepția necompetenței materiale a Tribunalului Militar Iași și în baza disp. art. 50 C. proc. pen., raportat la art. 47 C. proc. pen., a declinat competența de soluționare a cererii de reabilitare formulată de A., cu privire la pedeapsa de 6 ani și 6 luni închisoare, ce i-a fost aplicată prin Sentința penală nr. 99/D din data de 19 martie 1998 de Tribunalul Bacău, pronunțată în dosarul nr. x/1997, definitivă prin Decizia penală nr. 141 din 19 mai 1998 a Curții de Apel Bacău, în favoarea Judecătoriei Bacău.

III. Fiind învestită cu soluționarea conflictului negativ de competență, în temeiul art. 51 C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că instanța competentă să soluționeze cauza este Judecătoria Bacău.

Problema de drept în prezenta cauză o reprezintă aprecierea competenței de soluționare a cererii de reabilitare formulată de condamnat care la momentul formulării cererii nu mai avea calitatea de soldat în termen, iar ultima condamnare dispusă față de petentul A. a fost dispusă prin Sentința penală nr. 99/D din data de 19 martie 1998 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr. x/1997, definitivă prin Decizia penală nr. 141 din 19 mai 1998 a Curții de Apel Bacău, prin respingerea apelului declarat de inculpatul A..

Potrivit art. 529 C. proc. pen. competentă să se pronunțe asupra reabilitării judecătorești este, fie instanța care a judecat în primă instanță cauza în care s-a pronunțat condamnarea pentru care se cere reabilitarea, fie instanța corespunzătoare în a cărei circumscripție domiciliază condamnatul sau în care a avut ultimul domiciliu, dacă la data introducerii cererii domiciliază în străinătate.

Textul art. 529 C. proc. pen. trebuie să fie interpretat, în sensul, că soluționarea cererii de reabilitare este de competența instanței care a judecat în primă instanță cauza în care s-a pronunțat condamnarea pentru care se cere reabilitarea, dacă cel condamnat domiciliază în circumscripția acestei instanțe; în cazul în care cel condamnat locuiește în altă localitate, competentă este instanța corespunzătoare în a cărei circumscripție domiciliază condamnatul.

Dacă judecata în primă instanță a fost de competența unei instanțe militare, prin "instanța corespunzătoare în a cărei circumscripție domiciliază condamnatul" se înțelege instanța civilă corespunzătoare în grad.

În speță, petentul condamnat a avut ultimul domiciliu în Dofteana, după care, din cursul anului 2007 locuiește în Spania, localitatea Dofteana de la ultimul domiciliu din țară care se află în circumscripția Tribunalului Bacău, instanța care a judecat în primă instanță cauza în care s-a pronunțat condamnarea pentru care se cere reabilitarea și, ca atare, această instanță ar trebui să soluționeze cererea de reabilitare judecătorească.

Însă, prin Decizia nr. LXXXIII (83) din 10 decembrie 2007, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite, a admis recursul în interesul legii și a stabilit că:

"Dispozițiile art. 494 teza I din C. proc. pen. (1968 - nn.) se interpretează în sensul că: în caz de modificare a normelor de competență, cererea de reabilitare va fi soluționată de instanța competentă să judece cauza în primă instanță, potrivit legii în vigoare la momentul introducerii cererii."

Pentru a pronunța această decizie, instanța supremă a reținut că o cerere de reabilitare judecătorească este subsecventă condamnării, așa încât determinarea competenței trebuie să urmeze regimul judecății cauzei în care s-a formulat cererea ulterioară, cum este în cazul reabilitării. Reiese, deci, că într-o asemenea situație ne aflăm în fața a două cauze diferite. Cea dintâi în care s-a pronunțat condamnarea, având ca obiect rezolvarea unui raport de drept penal de conflict, stins prin tragerea la răspundere penală a autorului, în vreme ce, în a doua cauză, activitatea jurisdicțională de soluționare a cererii de reabilitare rezolvă un aspect adiacent obiectivului principal al procesului penal. Mai mult, în timp ce prima activitate jurisdicțională este integrată într-o fază specifică procesului penal, cea de a doua, privind reabilitarea, se situează în afara acestuia, după executarea hotărârii. Față de acest caracter autonom al reabilitării, se impune să fie incidentă regula tempus regit actum, în aplicarea normelor de procedură penală.

Așa fiind, s-a conchis că instanța corespunzătoare celei care a judecat în primă instanță nu poate fi decât aceea care, la data introducerii cererii prin care se solicită reabilitarea, este competentă să judece în primă instanță infracțiunea pentru care inculpatul a fost condamnat.

Textul art. 494 C. proc. pen. 1968 a fost preluat în art. 529 C. proc. pen., în noua reglementare adăugându-se în final sintagma "sau în care a avut ultimul domiciliu, dacă la data introducerii cererii domiciliază în străinătate", astfel că Decizia nr. LXXXIII (83) din 10 decembrie 2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite își păstrează actualitatea și în ceea ce privește dispozițiile an. 529 teza I C. proc. pen.

Astfel, la data săvârșirii infracțiunilor de tâlhărie, prev. de art. 211 alin. (2) C. pen. 1969, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. 1969, pedeapsa dispusă prin Sentința penală nr. 99/D din data de 19 martie 1998 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr. x/1997, definitivă prin Decizia penală nr. 141 din 19 mai 1998 a Curții de Apel Bacău,sentință asupra căreia se solicită reabilitarea și prin care petentul a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 6 ani și 6 luni închisoare, acesta nu mai avea calitate de militar, și în atare situație, se constată că instanța militară nu este competentă material să soluționeze această cerere.

Pe de altă parte, ulterior hotărârii de condamnare, dispozițiile C. proc. pen. 1968 au suferit modificări substanțiale prin intrarea în vigoare a Legilor nr. 281/2003 și 356/2006, dar și ca urmare a hotărârii CEDO Maszni contra României, doar tribunalul militar teritorial fiind competent să judece în primă instanță infracțiunile menționate în art. 27 pct. 1 lit. a) - e), săvârșite în legătură cu îndatoririle de serviciu, de militari până la gradul de colonel inclusiv: alte infracțiuni date prin lege în competența sa, iar în caz de conexitate sau indivizibilitate, dacă dintre instanțe una este civilă, iar alta militară, competența revenea instanței civile.

În speță, infracțiunile de tâlhărie, prev. de art. 211 alin. (2) C. pen. 1969, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. 1969 săvârșite de către petent sunt de competența de primă instanță a unei instanțe civile, respectiv a judecătoriei.

Față de modificarea normelor de competență și având în vedere Decizia nr. LXXXIII (83) din 10 decembrie 2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite, care îți păstrează actualitatea, dispozițiile art. 529 teza 1 din C. proc. pen. (instanța care a judecat în primă instanță cauza în care s-a pronunțat condamnarea pentru care se cere reabilitarea) se interpretează în sensul că cererea de reabilitare va fi soluționată de instanța competentă să judece cauza în primă instanță, potrivit legii în vigoare la momentul introducerii cererii, dacă cel condamnat domiciliază în circumscripția acestei instanțe.

În consecință, cum Judecătoria Bacău ar fi în prezent instanța competentă din punct de vedere material, al calității persoanei, dar și din punct de vedere teritorial să judece cauza în primă instanță, potrivit legii în vigoare la momentul introducerii cererii și cererea de reabilitare trebuie să fie soluționată tot de către această instanță civilă.

Având în vedere considerentele mai sus expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 51 alin. (6) C. proc. pen. rap. la art. 529 alin. (1) din C. proc. pen., va stabili competența de soluționare a cauzei privind pe condamnatul A. în favoarea Judecătoriei Bacău, instanță căreia, i se va trimite dosarul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2018 privind pe petentul A. în favoarea Judecătoriei Bacău, instanță căreia i se va trimite dosarul.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 31 ianuarie 2019.

Procesat de GGC - CL