ÎCCJ, Secția penală
ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2020)
Deliberând asupra conflictului negativ de competență ivit între Judecătoria Oravița și Tribunalul Militar Timișoara constată următoarele:
Prin Sentința penală nr. 40 din 11.03.2020 pronunțată de Judecătoria Oravița în Dosarul nr. x/2020, în temeiul art. 529 C. proc. pen., raportat la art. 47 C. proc. pen., s-a admis excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Oravița, invocată de instanță din oficiu și s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cererii de reabilitare judecătorească formulată de petentul - condamnat A., în favoarea Tribunalului Militar Timișoara
Pentru a pronunța această hotărâre Judecătoria Oravița a reținut următoarele:
La data de 21.02.2020 a fost înregistrată pe rolul instanței cererea prin care condamnatul A. a solicitat să se dispună reabilitarea judecătorească în ceea ce privește pedeapsa de 5 ani închisoare, aplicată prin Sentința penală nr. 26 din 19.05.2006 a Tribunalului Militar Cluj, definitivă prin Decizia penală nr. 18 din 26.04.2007 a Curții Militare de Apel București.
La termenul de judecată din data de 11.03.2020, instanța din oficiu, a ridicat excepția necompetenței materiale, arătând că, Tribunalul Militar Cluj este instanța competentă a soluționa cererea de reabilitare judecătorească, având în vedere că a soluționat cauza în primă instanță.
Totodată, s-a reținut că și Tribunalul Militar Timișoara este competent teritorial să soluționeze cererea de reabilitare, deoarece este instanța militară corespunzătoare în a cărei circumscripție domiciliază condamnatul, motiv pentru care, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea acestei instanțe.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Militar Timișoara, la data de 19.03.2020, sub nr. x/2020.
Prin Sentința penală nr. 14 din 09.06.2020, Tribunalul Militar Timișoara a dispus în baza art. 50 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 529 C. proc. pen. declinarea competenței de soluționare a cauzei privind soluționarea cererii de reabilitare formulată de condamnatul A. în favoarea Judecătoriei Oravița, constatând, în conformitate cu art. 51 alin. (2) C. proc. pen., existența conflictului negativ de competență, cu consecința sesizării Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea stabilirii instanței competente.
Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul Militar Timișoara a reținut că, față de modificarea normelor de competență și având în vedere Decizia nr. 83 din 10 decembrie 2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii, dispozițiile art. 529 teza I C. proc. pen. se interpretează în sensul că cererea de reabilitare va fi soluționată de instanța competentă să judece cauza în primă instanță potrivit legii în vigoare la momentul introducerii cererii, dacă cel condamnat domiciliază în circumscripția acestei instanțe.
De asemenea, făcând trimitere la jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție, tribunalul militar a apreciat că aparține competența de soluționare a unei cereri de reabilitare judecătorească instanței căreia i-ar reveni competența să judece cauza în fond în raport de infracțiunile și persoana care a formulat cererea.
Prin urmare, constatând că, potrivit dispozițiilor art. 35 alin. (1) C. proc. pen., în prezent, judecătoria este instanța competentă din punct de vedere material și după calitatea persoanei să judece cauza în primă instanță, potrivit legii în vigoare la momentul introducerii cererii, iar condamnatul își are domiciliul în raza teritorială a Judecătoriei Oravița, s-a considerat că, în conformitate cu dispozițiile art. 47 cu referire la art. 529 C. proc. pen., competența de soluționare a cauzei revine Judecătoriei Oravița.
La data de 17.06.2020, s-a înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, Dosarul nr. x/2020, având ca obiect conflictul negativ de competență ivit între Judecătoria Oravița și Tribunalul Militar Timișoara cauză ce a fost repartizată aleatoriu completului C6.
Examinând conflictul negativ de competență ivit între Judecătoria Oravița și Tribunalul Militar Timișoara, Înalta Curte urmează să stabilească competența de soluționare a cauzei privind pe petentul condamnat A. în favoarea Judecătoriei Oravița, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 529 C. proc. pen. competentă să se pronunțe asupra reabilitării judecătorești este fie instanța care a judecat în primă instanță cauza în care s-a pronunțat condamnarea pentru care se cere reabilitarea, fie instanța corespunzătoare în a cărei circumscripție domiciliază condamnatul sau în care a avut ultimul domiciliu, dacă la data introducerii cererii domiciliază în străinătate.
Textul art. 529 C. proc. pen. trebuie să fie interpretat în sensul că soluționarea cererii de reabilitare este de competența instanței care a judecat în primă instanță cauza în care s-a pronunțat condamnarea pentru care se cere reabilitarea, dacă cel condamnat domiciliază în circumscripția acestei instanțe; în cazul în care cel condamnat locuiește în altă localitate, competentă este instanța corespunzătoare în a cărei circumscripție domiciliază condamnatul.
Dacă judecata în primă instanță a fost de competența unei instanțe militare, prin "instanța corespunzătoare în a cărei circumscripție domiciliază condamnatul" se înțelege instanța civilă corespunzătoare în grad.
Însă, prin prin Decizia nr. LXXXIII (83) din 10 decembrie 2007, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite, a admis recursul în interesul legii și a stabilit că: "Dispozițiile art. 494 teza I din C. proc. pen. (1968 - nn.) se interpretează în sensul că: în caz de modificare a normelor de competență, cererea de reabilitare va fi soluționată de instanța competentă să judece cauza în primă instanță, potrivit legii în vigoare la momentul introducerii cererii."
Pentru a pronunța această decizie, instanța supremă a reținut că o cerere de reabilitare judecătorească este subsecventă condamnării, așa încât determinarea competenței trebuie să urmeze regimul judecății cauzei în care s-a formulat cererea ulterioară, cum este în cazul reabilitării. Reiese, deci, că într-o asemenea situație ne aflăm în fața a două cauze diferite. Cea dintâi în care s-a pronunțat condamnarea, având ca obiect rezolvarea unui raport de drept penal de conflict, stins prin tragerea la răspundere penală a autorului, în vreme ce, în a doua cauză, activitatea jurisdicțională de soluționare a cererii de reabilitare rezolvă un aspect adiacent obiectivului principal al procesului penal. Mai mult, în timp ce prima activitate jurisdicțională este integrată într-o fază specifică procesului penal, cea de a doua, privind reabilitarea, se situează în afara acestuia, după executarea hotărârii. Față de acest caracter autonom al reabilitării, se impune să fie incidentă regula tempus regit actum, în aplicarea normelor de procedură penală.
Așa fiind, s-a conchis că instanța corespunzătoare celei care a judecat în primă instanță nu poate fi decât aceea care, la data introducerii cererii prin care se solicită reabilitarea, este competentă să judece în primă instanță infracțiunea pentru care inculpatul a fost condamnat.
Textul art. 494 C. proc. pen. (1968) a fost preluat în art. 529 C. proc. pen. în noua reglementare adăugându-se în final sintagma "sau în care a avut ultimul domiciliu, dacă la data introducerii cererii domiciliază în străinătate", astfel că Decizia nr. LXXXIII (83) din 10 decembrie 2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite își păstrează actualitatea și în ceea ce privește dispozițiile art. 529 teza I C. proc. pen.
La data săvârșirii infracțiunilor petentul condamnat A. nu era militar, ci persoană civilă, existența indivizibilității între faptele acestuia și cele ale unor militari atrăgând competența de primă instanță a Tribunalului Militar Cluj (instanță cu rang de judecătorie care a devenit instanță cu rang de tribunal începând cu data de 01.02.2014).
Ulterior hotărârii de condamnare, dispozițiile C. proc. pen. au suferit modificări substanțiale prin intrarea în vigoare a Legilor nr. 281/2003 și 356/2006, dar și ca urmare a hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului Maszni contra României, tribunalul militar fiind competent să judece în primă instanță infracțiunile prevăzute de art. 331 - 352 C. pen. (1969), precum și alte infracțiuni săvârșite în legătură cu îndatoririle de serviciu, comise de militari până la gradul de colonel inclusiv, cu excepția celor date în competența altor instanțe; în caz de conexitate sau indivizibilitate, dacă dintre instanțe una este civilă, iar alta militară, competența revenea instanței civile.
În speță, infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1) C. pen. (1969), art. 209 alin. (1) lit. a), g) și i) C. pen. (1969), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) săvârșită de inculpatul A., infracțiune ce are corespondent în legislația nouă, în art. 228 alin. (1) - 229 alin. (1) lit. b) și d) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) și art. 77 lit. a) C. pen., este de competența în primă instanță a judecătoriei, potrivit dispozițiilor art. 35 alin. (1) C. proc. pen.
Față de modificarea normelor de competență și având în vedere Decizia nr. LXXXIII (83) din 10 decembrie 2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite, care îți păstrează actualitatea, dispozițiile art. 529 teza 1 din C. proc. pen. (instanța care a judecat în primă instanță cauza în care s-a pronunțat condamnarea pentru care se cere reabilitarea) se interpretează în sensul că cererea de reabilitare va fi soluționată de instanța competentă să judece cauza în primă instanță, potrivit legii în vigoare la momentul introducerii cererii, dacă cel condamnat domiciliază în circumscripția acestei instanțe.
În ceea ce privește competența teritorială, potrivit dispozițiilor art. 41 alin. (1) C. proc. pen., Judecătoria Alba Iulia este instanța competentă să soluționeze cauza în primă instanță - infracțiunea a fost săvârșită în Alba Iulia, inculpatul civil A. a fost prins în Alba Iulia, însă petentul condamnat domiciliază în raza de competență a altei instanțe, respectiv a Judecătoriei Oravița.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 529 C. proc. pen. cererea de reabilitare este de competența Judecătoriei Oravița, în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul petentul condamnat, instanță corespunzătoare în grad Judecătoriei Alba Iulia.
Având în vedere considerentele anterior expuse, Înalta Curte constată că Judecătoria Oravița este instanța competentă a soluționa cererea de reabilitare formulată de petentul condamnat A., instanță căreia, în conformitate cu dispozițiile art. 51 alin. (6) C. proc. pen., îi va trimite dosarul.
Conform art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe petentul condamnat A. în favoarea Judecătoriei Oravița, instanță căreia i se va trimite dosarul.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25 iunie 2020.