ÎCCJ, Secția penală

HOTĂRÂRE

08.10.2024

CAMERĂ

penal

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2024
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2024)

Ședința publică din data de 08 octombrie 2024

Deliberând asupra cauzei de față, în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 381/CC/2024 din 25 iunie 2024, pronunțată de Judecătoria Dej, în temeiul art. 47, art. 50 C. proc. pen. raportat la art. 529 C. proc. pen., s-a admis excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Dej, invocată din oficiu și s-a declinat competența de soluționare a cauzei având ca obiect cererea de reabilitare judecătorească formulată de petentul A., în favoarea Tribunalului Militar Cluj.

Pentru a dispune astfel, Judecătoria Dej a reținut, în esență, că, prin cererea înregistrată la data de 11.04.2024, petentul A. a formulat o cerere de reabilitare judecătorească de sub efectele sentinței penale nr. 2461/22.11.2001 a Judecătoriei Arad, precum și a sentinței penale nr. 126/05.12.2002 a Tribunalului Militar Cluj, pronunțată în dosar nr. x/2002, definitivă prin decizia penală nr. 41/13.03.2003 a Tribunalului Teritorial București, prin care a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare sub aspectul săvârșirii infracțiunii de furt calificat.

În drept, s-au invocat dispozițiile art. 165, art. 166 C. pen. și dispozițiile art. 527-529 C. proc. pen.

Analizând excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Dej, invocată din oficiu, instanța a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 529 C. proc. pen., competentă să se pronunțe asupra reabilitării judecătorești este fie instanța care a judecat în primă instanță cauza în care s-a pronunțat condamnarea pentru care se cere reabilitarea, fie instanța corespunzătoare în a cărei circumscripție domiciliază condamnatul sau în care a avut ultimul domiciliu, dacă la data introducerii cererii domiciliază în străinătate.

Sub imperiul C. proc. pen. din 1968, Înalta Curte de Casație și Justiție Secțiile Unite, în soluționarea unui recurs în interesul legii, a stabilit prin Decizia nr. LXXXIII (83) din 10.12.2007 că "dispozițiile art. 494 teza I C. proc. pen. se interpretează în sensul că în caz de modificare a normelor de competentă, cererea de reabilitare se soluționează de instanța competentă să judece cauza în primă instanță, potrivit legii în vigoare la momentul introducerii cererii." Cum textul art. 494 teza I C. proc. pen. 1968, interpretat de instanța supremă, avea același conținut cu cel din actuala reglementare din art. 529 teza I C. proc. pen., iar practica instanțelor a fost constantă în sensul că cererea de reabilitare judecătorească, fiind subsecventă condamnării, urmează, sub aspectul competenței, regimul cauzei în care a fost pronunțată condamnarea, existent la momentul introducerii cererii de reabilitare, Decizia nr. LXXXIII (83) din 10.12.2007 își păstrează aplicabilitatea.

Astfel, în speța de față, în privința condamnării dispuse prin sentința penală nr. 126 din 05.12.2002 a Tribunalului Militar Cluj, instanța a constatat că infracțiunea de furt calificat pentru care a fost condamnat petentul -sergent A. este în prezent incriminată prin art. 228, art. 229 C. pen., iar potrivit art. 35 alin. (1). judecătoria este competentă să judece în primă instanță această infracțiune. În măsura în care făptuitorul a avut calitatea de militar la data săvârșirii faptei, competența aparține, în prezent, tribunalului militar în considerarea disp. art. 37 alin. (1) C. pen.

Instanța a mai reținut că stabilirea competenței se efectuează în raport cu instanța competentă material, personal si teritorial la data introducerii cererii de către petent. Prin urmare, competenta de soluționare aparține Tribunalului Militar Cluj, reprezentând instanța care a judecat în primă instanță cauza în care s-a pronunțat condamnarea pentru care se cere reabilitarea, Judecătoria Dej neputând fi apreciată ca instanță corespunzătoare în grad celei care a judecat cauza în primă instanță în a cărei circumscripție domiciliază condamnatul, în sensul dispozițiilor art. 529 C. proc. pen., fiind totodată fără relevanță că, alături de petentul militar au fost condamnate și alte persoane care nu aveau această calitate.

Prin sentința penală nr. 106 din 23 septembrie 2024, pronunțată de Tribunalul Militar Cluj, în temeiul art. 47 alin. (4), art. 529 rap. la art. 37 alin. (1) C. proc. pen., s-a admis excepția necompetenței după calitatea persoanei a Tribunalului Militar Cluj, invocată din oficiu de către instanță, iar în temeiul art. 50 alin. (1), art. 529 rap. la art. 35 C. proc. pen., s-a declinat competența de soluționare a cererii de reabilitare formulată de petentul A., în favoarea Judecătoriei Dej.

În temeiul art. 51 alin. (1), (2) C. proc. pen. s-a constatat ivit conflictul negativ de competența între Judecătoria Dej și Tribunalul Militar Cluj și s-a dispus trimiterea cauzei la instanța superioară comună, Înalta Curte de Casație și Justiție, în vederea soluționării conflictului de competență.

Pentru a dispune astfel, Tribunalul Militar a reținut, în esență, că, potrivit art. 529 C. proc. pen., competentă să se pronunțe asupra reabilitării judecătorești este fie instanța care a judecat în primă instanță cauza în care s-a pronunțat condamnarea pentru care se cere reabilitarea, fie instanța corespunzătoare în a cărei circumscripție domiciliază condamnatul sau în care a avut ultimul domiciliu, dacă Ia data introducerii cererii domiciliază în străinătate.

Potrivit dispozițiilor legale, în cazul reabilitării judecătorești competența este alternativă, fiind deopotrivă competente a judeca atât instanța de la domiciliul comandantului cât și instanța care a judecat în primă instanță cauza.

În pezenta speță condamnatul a investit inițial Judecătoria Dej, instanța de la domiciliul său, potrivit art. 529 C. proc. pen.

În același timp, la data învestirii Judecătoriei Dej cu cererea de reabilitare, condamnatul nu mai avea calitatea de militar.

Așa cum a reținut Înalta Curte de Casație și Justiție în decizia 83 din 10.12.2007, o cerere de reabilitare judecătorească este subsecventă condamnării, așa încât determinarea competenței trebuie să urmeze regimul judecății cauzei în care s-a formulat cererea ulterioară, cum este în cazul reabilitării.

Reiese deci că într-o asemenea situație ne aflăm în fața a două cauze diferite: cea dintâi, în care s-a pronunțat condamnarea, având ca obiect rezolvarea unui raport de drept penal de conflict, stins prin tragerea la răspundere penală a autorului, în vreme ce, în a doua cauză, activitatea jurisdicțională de soluționare a cererii de reabilitare rezolvă un aspect adiacent obiectivului principal al procesului penal.

Mai mult, în timp ce prima activitate jurisdicțională este integrată într-o fază specifică procesului penal, cea de a doua, privind reabilitarea, se situează în afara acestuia, după executarea hotărârii.

De altfel, însuși titlul VI al părții speciale a C. proc. pen., care reglementează instituția reabilitării, este particularizat prin denumirea "Proceduri speciale".

Ca urmare, față de acest caracter autonom al reabilitării, se impune să fie incidentă regula tempus regit actum în aplicarea normelor de procedură penală.

Așa fiind, instanța corespunzătoare celei care a judecat în primă instanță nu poale fi decât aceea care, la data introducerii cererii prin care se solicită reabilitarea, este competentă să judece în primă instanță infracțiunea pentru care inculpatul a fost condamnat.

Or, potrivit art. 35 C. proc. pen., judecătoria judecă în primă instanță toate infracțiunile, cu excepția celor date prin lege în competența altor instanțe, judecătoria fiind instanța competentă să judece o infracțiune de furt calificat săvârșită de un civil la data la care a fost investită cu cererea de reabilitare.

Având în vedere că la data investirii cu cererea de reabilitare condamnatul nu mai avea calitatea de militar și având în vedere caracterul autonom al reabilitării rezultă că Judecătoria Dej este instanța competentă a judeca prezenta cerere de reabilitare, deoarece acesta este instanța corespunzătoare de la domiciliul condamnatului.

Fiind sesizată, în temeiul art. 51 alin. (1) și (2) C. proc. pen., cu rezolvarea conflictului negativ de competență, Înalta Curte constată că Judecătoria Dej este competentă să soluționeze cererea de reabilitare formulată de petentul A., motiv pentru care, în conformitate cu dispozițiile art. 51 alin. (6) C. proc. pen., va trimite dosarul acestei instanțe.

Reglementând competența de soluționare a cererii de reabilitare, art. 529 C. proc. pen. stabilește că aceasta revine fie instanței care a judecat în primă instanță cauza în care s-a pronunțat condamnarea pentru care se solicită reabilitarea, fie celei corespunzătoare în a cărei circumscripție domiciliază condamnatul, competența fiind, așadar, alternativă.

Examinând, în acest context, cererea formulată de petentul A., se constată că acesta a solicitat instanței să dispună reabilitarea sa în raport de condamnarea la pedeapsa de 3 ani și 6 lui închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, aplicată prin sentința penală nr. 126 din 05.12.2002 a Tribunalului Militar Cluj, pronunțată în dosarul nr. x/2002, definitivă prin decizia penală nr. 41 din 13.03.2003 a Tribunalului Teritorial București.

Astfel, Înalta Curte constată că, deși pedeapsa pentru care se solicită reabilitarea, a fost pronunțată de Tribunalul Militar Cluj, acest aspect nu prezintă relevanță din perspectiva stabilirii competenței de soluționare a cererii petentului A., având în vedere cele stabilite prin decizia pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii nr. 83/2007 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 780 din 21 noiembrie 2008), referitoare la instanța competentă să se pronunțe asupra reabilitării judecătorești în situația în care, prin schimbarea normelor legale de competență, instanța care a judecat cauza în primă instanță nu mai are această competență în momentul introducerii cererii, cum este situația în cauză.

Astfel, potrivit deciziei menționate, care, în continuare, își găsește aplicabilitate, "în caz de modificare a normelor de competență, cererea de reabilitare va fi soluționată de instanța competentă să judece cauza în primă instanță, potrivit legii în vigoare la momentul introducerii cererii".

În prezent, potrivit art. 44 alin. (4) C. proc. pen., dacă dintre instanțe una este civilă, iar alta este militară, competența revine instanței civile.

Cum, la momentul formulării cererii de reabilitare (11 aprilie 2024), infracțiunea pentru care petentul A. a fost condamnat prin sentința penală nr. 126/05.12.2002 a Tribunalului Militar Cluj, pronunțată în dosar nr. x/2002, definitivă prin decizia penală nr. 41/13.03.2003 a Tribunalului Teritorial București, sunt date, potrivit art. 35 C. proc. pen., în competența judecătoriei, ca instanță civilă, neavând relevanță că la data comiterii faptei, petentul avea calitatea de militar, astfel că, în raport cu dispozițiile art. 529 C. proc. pen., Judecătoriei Dej îi revine competența de soluționare a cererii de reabilitare formulată de petent.

Totodată, stabilirea competenței de soluționare a prezentei cereri de reabilitare în favoarea Judecătoriei Dej se fundamentează și pe împrejurarea că petentul A. are domiciliul în mun. Dej, Aleea x, Jud. Cluj, localitate care se află în circumscripția Judecătoriei Dej, și, ca atare, această instanță ar trebui să soluționeze cererea de reabilitare judecătorească.

Pe cale de consecință, în temeiul art. 51 alin. (6) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție va stabili competența de soluționare a cauzei privind pe petentul A. în favoarea Judecătoriei Dej, instanță căreia i se va trimite dosarul.

Conform art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.