ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 16 ianuarie 2024

Deliberând asupra cauzei de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București – secția I Penală la data de 04.10.2023 sub nr. x/2023, petentul-condamnat A. a solicitat restituirea tuturor bunurilor și sumelor de bani ce nu au fost confiscate în dosarul cu nr. x/2015, nefiind invocate temeiuri de drept.

Fiind recalificată cererea petentului în sensul că este o vorba de o cerere de înlăturare a omisiunii vădite, prin încheierea din 17.11.2023, Tribunalul București – secția I Penală, în baza art. 279 rap. la art. 277 alin. (1) C. proc. pen., a fost admisă excepția necompetenței materiale invocată de către reprezentantul Ministerului Public și, pe cale de consecință, a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București.

Tribunalul București – secția I Penală a avut în vedere faptul că instanța de apel este cea care a modificat sub aspectul laturii civile întinderea reparațiilor civile, procedând la pronunțarea unor alte soluții în ceea ce le privește pe părțile civile din dosar.

Ulterior, cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București – secția I Penală la data de 22.11.2023, iar prin decizia penală nr. 2047/A din 15.12.2023, în temeiul art. 47, art. 50 rap. la art. 279 C. proc. pen., a fost admisă excepția de necompetență materială invocată de instanță din oficiu, a fost declinată competența de soluționare a cererii de înlăturare a unei omisiuni vădite formulate de inculpatul A. în favoarea Tribunalului București și, pe cale de consecință, în temeiul art. 51 C. proc. pen., s-a constatat ivit conflictul de competență.

Curtea de Apel București – secția I Penală a avut în vedere faptul că potrivit art. 404 alin. (4) lit. f) C. proc. pen. revine, în primul rând, instanței de fond obligația ca, prin sentința penală, să dispună asupra restituirii lucrurilor, și, de altfel, efectul devolutiv al căii de atac a apelului, prevăzută de art. 417 C. proc. pen., cunoaște totuși anumite limitări, astfel cum rezultă din alin. (2) al acestui articol. Faptul că solicitarea inculpatului A. de restituire a unor lucruri ar fi putut constitui un motiv de apel, a evidențiat, așadar, imposibilitatea Curții de a se pronunța în primă și ultimă instanță asupra cererii ce face obiectul acestei cauze.

Cauza a fost înregistrată la data de 12.01.2024 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție – secția penală, fiind repartizată aleatoriu Completului nr. 2, cu termen de judecată la data de 16.01.2024.

Fiind sesizată, în temeiul art. 51 alin. (1) C. proc. pen., cu rezolvarea conflictului negativ de competență, Înalta Curte reține următoarele:

Prin cererea formulată de petent, astfel cum a fost precizată în fața Curții de Apel București – secția I Penală, se solicită restituirea unor bunuri, respectiv telefoanele mobile, laptopurile, hard-diskurile și sumele de bani sechestrate în anul 2010 (suma de 1.845 de euro și suma de 400 de RON).

Se observă că prin sentința penală nr. 1225/19.07.2019 a Tribunalului București, a fost condamnat inculpatul A. la o pedeapsă rezultantă de 8 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 367 alin. (1) C. pen., art. 210 alin. (1) lit. c) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 244 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

În ceea ce privește latura civilă, tribunalul a dispus, printre altele, în temeiul dispozițiilor art. 397 alin. (1) C. proc. pen., art. 19, art. 25 C. proc. pen. și al dispozițiilor art. 1349, 1357, 1531, 1532 și art. 1381-1383 C. civ., admiterea în parte a acțiunilor civile formulate în cauză și obligarea inculpaților la despăgubiri după cum urmează:

- față de partea civilă B.: pe inculpatul A. la 400 euro, în echivalentul în RON la cursul BNR la data executării obligației, cu titlu de daune materiale și 600 euro, în echivalentul în RON la cursul BNR la data executării obligației, cu titlu de daune morale;

- față de partea civilă C.: pe inculpații A., D. și E., în solidar, la 1.000 RON și 300 euro, în echivalentul în RON la cursul BNR la data executării obligației, cu titlu de daune materiale;

- față de partea civilă F.: pe inculpatul A., la 700 euro în echivalentul în RON la cursul BNR la data executării obligației, cu titlu de daune materiale și 200 euro, în echivalentul în RON la cursul BNR la data executării obligației, cu titlu de daune morale;

- față de partea civilă G. pe inculpații A., H. și E., în solidar, la 500 RON și 200 euro, în echivalentul în RON la cursul BNR la data executării obligației, cu titlu de daune materiale și 600 euro, în echivalentul în RON la cursul BNR la data executării obligației, cu titlu de daune morale.

Prin decizia penală nr. 481/A din 02.04.2021 a Curții de Apel București – secția I penală, au fost admise apelurile împotriva sentinței penale nr. 1225/19.07.2019 pronunțate de Tribunalul București, în dosarul nr. x/2015, declarate de procuror și de inculpatul A. și s-a dispus încetarea procesului penal pentru infracțiunile prevăzute de art. 367 alin. (1) C. pen., și art. 244 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale, iar pentru infracțiunea prevăzută de art. 210 alin. (1) lit. c) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. s-a dispus condamnarea la o pedeapsă de 7 ani închisoare.

Cu privire la acțiunea civilă exercitată împotriva inculpatului A., instanța de control judiciar a decis următoarele:

În temeiul art. 397 C. proc. pen., raportat la art. 25 C. proc. pen. cu aplicarea art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., a respins ca neîntemeiate acțiunile civile exercitate împotriva inculpatului de către părțile civile G. și F..

În temeiul art. 397 C. proc. pen., raportat la art. 25 C. proc. pen. cu aplicarea art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen. a lăsat nesoluționate acțiunile civile exercitate împotriva inculpatului de către părțile civile I., J. și K..

În temeiul art. 397 C. proc. pen., raportat la art. 25 C. proc. pen. a lăsat nesoluționate acțiunile civile exercitate de către părțile civile L. (față de inculpatul A.), M. (față de inculpații A. și N.) și O. (față de inculpatul A.).

A luat act că partea civilă C. a renunțat la pretenții față de inculpatul A..

A luat act că partea civilă B. a renunțat la daunele morale solicitate de la inculpatul A. (600 de euro).

Prin urmare, în raport cu aceste aspecte, cadrul procesual cu privire la care Înalta Curte de Casație și Justiție urmează să se pronunțe în soluționarea conflictului negativ de competență se referă la o cerere de restituire a unor bunuri, respectiv telefoanele mobile, laptopurile, hard-diskurile și sumele de bani sechestrate în anul 2010 (suma de 1.845 de euro și suma de 400 de RON).

De asemenea, în acord cu Tribunalul București și Curtea de Apel București, se constată că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 279 C. proc. pen., respectiv omisiunea de pronunțare cu privire la restituirea lucrurilor.

Înalta Curte reține că potrivit art. 279 rap. la art. 278 C. proc. pen., în cazul când organul judiciar, ca urmare a unei omisiuni vădite, nu s-a pronunțat asupra sumelor pretinse de martori, experți, interpreți, avocați, potrivit art. 272 și 273, precum și cu privire la restituirea lucrurilor sau la ridicarea măsurilor asigurătorii, înlăturarea omisiunii se realizează, în cazul de față, de instanța care a întocmit actul.

Potrivit art. 397 alin. (3) C. proc. pen., rezolvând acțiunea civilă alăturată acțiunii penale, instanța se pronunță prin hotărâre și asupra restituirii lucrurilor, având obligația, totodată, conform art. 404 alin. (4) lit. f) C. proc. pen. (care se regăsește în Titlul III al Părții Speciale a C. proc. pen. – Judecata, Capitolul II – Judecata în primă instanță), să menționeze în dispozitivul hotărârii, printre altele, și cele hotărâte cu privire la restituirea lucrurilor.

Or, din datele cauzei, se observă, pe de o parte, că prima instanță, Tribunalul București, nu s-a pronunțat prin sentința penală nr. 1225/19.07.2019 și cu privire la bunurile care au fost ridicate de la inculpat (aspect care rezultă și din faptul că, ulterior pronunțării sentinței penale, dar anterior soluționării apelurilor declarate în cauză, a fost admisă o cerere de înlăturare a omisiunii vădite cu privire la dispozițiile de confiscare a bunurilor ridicate de la inculpați).

Pe de altă parte, în virtutea art. 417 C. proc. pen. care se referă la efectul devolutiv al apelului și limitele sale, se reține că nici inculpatul A. și nici procurorul, prin apelurile declarate, nu au adus critici sentinței penale pronunțate de Tribunalul București sub aspectul omisiunii de a se pronunța cu privire la restituirea lucrurilor, situație în care ar fi excedat limitelor învestirii instanței de apel.

În acest context, chiar dacă instanța de apel a adus modificări, printre altele, și acțiunii civile, Înalta Curte reține că acestea nu au privit restituirea lucrurilor, motiv pentru care cererea petentului este de competența primei instanțe, în speță Tribunalul București.

S-ar fi putut aprecia că o atare cerere de înlăturarea a omisiunii vădite este de competența instanței de apel în ipoteza în care, spre exemplu, Curtea de Apel București, soluționând apelurile, implicit din perspectiva acțiunii civile, s-ar fi pronunțat doar cu privire la restituirea anumitor lucruri, omițând astfel să se pronunțe și cu privire la celelalte.

Pentru aceste motive, pe calea regulatorului de competență, în temeiul art. 51 alin. (6) rap. la art. 40 alin. (4) C. proc. pen., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cererii petentului A. în favoarea Tribunalului București, instanță căreia i se trimite dosarul, iar cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru petent, în sumă de 340 RON, va rămâne în sarcina statului și se va plăti din fondurile Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe petentul A. în favoarea Tribunalului București, instanță căreia i se trimite dosarul.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru petent, în sumă de 340 RON, rămâne în sarcina statului și se plătește din fondurile Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16 ianuarie 2024.