ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1779/2023

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 București la data de 22.05.2019, sub nr. x/2019, reclamantul A., a solicitat, în contradictoriu cu pârâții B. și C., obligarea acestora la plata daunelor morale și materiale în cuantum de 100.000 euro. Reclamantul a depus precizări prin care a menționat că acțiunea a fost introdusă pentru a recupera sumele de bani achitate de acesta în procesele intentate de pârâți împotriva sa. Pârâții au depus întâmpinare, prin care au solicitat respingerea acțiunii. Pe cale de excepție, au invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 3 București, lipsa calității procesual pasive, excepția prescripției dreptului material la acțiune și excepția autorității de lucru judecat. Prin sentința nr. 12308/20.11.2019, Judecătoria Sectorului 3 București a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 București. Prin sentința nr. 1921/19.05.2020, Judecătoria Sectorului 6 București a admis excepția necompetenței materiale, dispunând declinarea cauzei spre competentă soluționare Tribunalului București.

Sentința pronunțată de Tribunalul București Prin sentința nr. 1256/16.10.2020, Tribunalul București, secția a V-a civilă a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune și a respins acțiunea, ca prescrisă.

Decizia pronunțată de Curtea de Apel București Prin decizia nr. 813A/25.05.2022, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă a respins, ca nefondat, apelul reclamantului împotriva sentinței nr. 1256/16.10.2020.

Calea de atac a recursului exercitată în cauză Împotriva deciziei nr. 813A/25.05.2022 a declarat recurs neîncadrat în drept, reclamantul A., arătând că nu a solicitat 100.000 euro astfel cum s-a menționat în hotărâre, această sumă fiind derizorie prin raportare la comportamentul intimaților. Pretinde recurentul că acțiunea nu este prescrisă, întrucât pârâții au achitat sumele de bani reclamantului în luna octombrie a anului 2016, iar procesul a fost inițiat în luna mai a anului 2019, astfel încât nu au trecut 3 ani. A mai arătat recurentul că intimații l-au înșelat cu suma de 12.000 euro, iar aceștia au efectuat demersuri privind înscrierea autoturismului D. cu scopul de a induce în eroare organele judiciare. Recurentul învederează că a avut cunoștință că poate solicita daune după finalizarea litigiilor întrucât nu era determinat cuantumul onorariilor de avocați, taxelor de timbru, cheltuielile aferente xeroxurilor pe care le-a efectuat. Arată că procesele au fost demarate în anul 2009 și au fost finalizate în anul 2016, cheltuielile fiind în cuantum de 7.000 euro -8.000 euro, la care se adaugă suma de 12.000 euro.

Apărările formulate în cauză La data de 20 aprilie 2023 intimata-pârâtă B. a formulat concluzii scrise prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Examinând decizia recurată, Înalta Curte constată că recursul este nul pentru considerentele ce urmează să fie expuse. Dispozițiile imperative înscrise în art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. prevăd că cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază, precum și dezvoltarea lor, iar dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 1-8 din același act normativ, prevăd, limitativ, motivele pentru care se poate cere casarea unei hotărâri. Dat fiind că recursul este o cale extraordinară de atac, ce nu are caracter devolutiv, verificarea legalității hotărârii atacate se face numai în raport de motivele prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ. Condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs implică invocarea motivelor de nelegalitate ale hotărârii pronunțate de instanța a cărei hotărâre se atacă și încadrarea acestora în motivele de casare limitativ prevăzute de lege, ori a unor critici care să permită o astfel de încadrare juridică, pentru ca instanța de recurs să poată exercita controlul de legalitate. În măsura în care recursul nu este motivat ori atunci când aspectele învederate în cuprinsul cererii de recurs nu pot fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., recursul este lovit de nulitate. Prin decizia recurată, Curtea de Apel București a respins apelul, ca nefondat, motivat de faptul că este corectă soluția tribunalului -prin care a fost admisă excepția prescripției dreptului material la acțiune- fiind depășit termenul de prescripție de 3 ani, prin raportare la data la care a început să curgă termenul de prescripție, 8.12.2014 și data înregistrării cererii de chemare în judecată, 22.05.2019. Prin recursul formulat, recurentul nu a indicat, nici măcar formal, motivul de casare invocat și nici nu a dezvoltat critici care să poată fi încadrate în vreunul din cazurile de casare reglementate de art. 488 alin. (1) punctele 1 - 8 C. proc. civ. Din lecturarea memoriului de recurs reiese că toată expunerea de motive -inclusiv pretinsa remitere a unei sume în luna octombrie a anului 2016- este străină soluției adoptate de instanță, fiind invocate simple nemulțumiri ale recurentului cu privire la raporturile juridice dintre părți. Ca atare, se constată că nu poate fi realizat controlul judiciar, din moment ce recurentul-reclamant nu a adus critici punctuale deciziei atacate și nu a arătat în ce au constat greșelile de judecată săvârșite de instanța de apel, sub aspectul normelor legale interpretate ori aplicate greșit de către instanța de apel. Cum, în raport de scopul recursului, instituit de art. 483 alin. (3) C. proc. civ., în această etapă procesuală se realizează controlul judiciar de către instanța superioară celei care a pronunțat decizia în apel, instanță care nu rejudecă fondul pricinii, ci verifică, în condițiile legii, conformitatea hotărârii recurate cu regulile de drept aplicabile, Înalta Curte constată că, fără să combată în vreun fel argumentele instanței de apel, astfel cum au fost menționate în decizia atacată și fără a formula critici susceptibile de cenzură în recurs, reiterând pe cele deduse judecății în calea devolutivă de prim control judiciar, recurentul-reclamant a nesocotit existența judecății anterioare și natura căii extraordinare de atac a recursului. Drept urmare constatându-se că nu au fost formulate motive de nelegalitate, în condițiile prevăzute de art. 497 alin. (1) raportat la art. 488 alin. (1) C. proc. civ., precum și că nu pot fi reținute motive de ordine publică, Înalta Curte va anula recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 813 A din 25 mai 2022 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.