ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1406/2024

Ședința publică din data de 19 iunie 2024

Analizând actele de la dosar și decizia atacată, reține următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a III-a civilă la 20.04.2021, sub nr. x/2021, reclamanta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, în contradictoriu cu pârâta A., a solicitat instanței, ca prin hotărârea pe care o va pronunța, să oblige pârâta la restituirea sumei de 500.000 RON reprezentând contravaloarea Titlului de plată nr. x/24.08.2009 emis în favoarea doamnei B., sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflație până la data plății efective.

În drept, a invocat dispozițiile art. 1350 C. civ., ale Legii nr. 247/2005, ale H.G. nr. 572/2013, ale O.U.G. nr. 80/2013, precum și contractul cadru de prestări servicii nr. x/2006, ca izvor al obligației necorespunzător îndeplinită.

Pârâta a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția necompetenței procesuale a secției a III-a Civilă a Tribunalului București, solicitând admiterea excepției și, pe cale de consecință, trimiterea cauzei spre legală soluționare către secția a VI-a Civilă, excepția prescripției dreptului material la acțiune, iar pe fond a solicitat respingerea cererii ca fiind neîntemeiată și nefondată.

La termenul de judecată din 20.10.2021, instanța a invocat din oficiu excepția necompetenței funcționale a secției a III-a Civilă și a reținut cauza în pronunțare, când, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la 03.11.2021 și, ulterior, la 10.11.2021.

Prin sentința civilă nr. 1697/10.11.2021, Tribunalul București, secția a III-a civilă a admis excepția necompetenței sale funcționale și a declinat cauza spre competentă soluționare secției a VI-a Civilă complet specializat.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă la 20.04.2022, sub nr. x/2021*.

Prin sentința civilă nr. 289/08.02.2023, Tribunalul București, secția a VI-a civilă a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune și a respins acțiunea formulată de reclamantă ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel reclamanta, solicitând anularea acesteia și admiterea cererii de chemare în judecată.

Prin decizia civilă nr. 1764A/22.11.2023, Curtea de București, secția a VI-a civilă a respins apelul reclamantei ca nefondat.

Împotriva deciziei menționate a formulat recurs reclamanta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, solicitând admiterea căii de atac, casarea deciziei atacate și admiterea cererii de chemare în judecată.

Prin memoriul de recurs, autoarea demersului procesual a susținut că decizia atacată este nelegală și netemeinică deoarece instanțele devolutive au reținut că aceasta trebuia să specifice în concret ce obligații contractuale au fost încălcate de pârâtă, deși din actele dosarului reieșea faptul că au fost efectuate două verificări ce au condus la concluzia nerespectării Standardelor Internaționale de Evaluare.

A precizat că informațiile solicitate se regăseau în raportul Curții de Conturi care, prin decizia nr. 2/15.06.2009 a dispus măsuri privind expertizarea și reevaluarea imobilelor ce fac obiectul unui număr de 2.843 de rapoarte de evaluare, stabilirea întinderii prejudiciului cauzat bugetului de stat și recuperarea acestuia de la partenerii contractuali sau de la persoanele responsabile pentru efectuarea plăților.

În altă ordine de idei, a învederat că, în baza Contractului-cadru de prestări servicii nr. x/2006, în dosarul de despăgubire nr. x, pârâta a evaluat imobilul situat în municipiul București, bd. x, solicitant fiind doamna B., stabilind valoarea de piață a acestuia la suma de 3.024,045 RON și pentru care Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a emis decizia nr. 5063/30.06.2009.

A mai menționat recurenta că în baza acestei decizii, ce reprezentă titlul de despăgubire în favoarea doamnei B., a fost emis Titlul de plată nr. x/24.08.2009 în cuantum de 500.000 RON în favoarea acesteia, precum și Titlul de conversie nr. 936/24.08.2009 în cuantum de 2.524.045 RON, reprezentând numărul total de acțiuni atribuite la Fondul Proprietatea.

Potrivit titularei recursului, în economia speței prezintă relevanță faptul că, urmare a reevaluării imobilului, S.C. C. S.R.L. a stabilit că valoarea reală a imobilului era, la data de referință 31.08.2009, de 1.030,350 RON (echivalentul a 262.516 euro).

Prin urmare, comparând cele două rapoarte de evaluare, se putea constata cu ușurință faptul că pârâta a supraevaluat imobilul.

A mai susținut recurenta că raportul de evaluare întocmit de pârâtă a fost verificat de societatea D., iar concluzia raportului de reevaluare a fost în sensul că:

"Raportul de evaluare nu a fost întocmit conform Standardelor Internaționale de Evaluare și a prevederilor legale aplicabile și se încadrează în categoria Nesatisfăcător - raportul de evaluare este incomplet și conține neconformități care au afectat rezultatul evaluării".

În fine, a susținut că Standardele Internaționale de Evaluare pe care orice evaluator autorizat trebuie să le cunoască și să le aplice nu au fost avute în vedere de pârâtă, Statul Român fiind, astfel, prejudiciat.

În drept, a invocat dispozițiile art. 483 și ale art. 488 C. proc. civ.

Intimata-pârâtă nu a uzat de dreptul procesual de a formula întâmpinare.

Prin rezoluția din 22.04.2024 s-a fixat termen de judecată 19.06.2024, în ședință publică, cu citarea părților.

La acest termen de judecată, instanța supremă a rămas în pronunțare asupra excepției nulității căii extraordinare de atac, invocată din oficiu.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 494 C. proc. civ., excepția nulității recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., "cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni: motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat", iar potrivit art. 486 alin. (3) teza I din același cod, "mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c)-e), precum și cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității".

Totodată, art. 489 alin. (2) C. proc. civ. prevede sancțiunea nulității în cazul în care motivele invocate de recurent nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488.

Soluția la care s-a oprit legiuitorul se explică prin aceea că recursul este o cale extraordinară de atac, de reformare, în care se examinează numai conformitatea hotărârii atacate cu normele de drept aplicabile, potrivit art. 483 alin. (3) C. proc. civ.

Motivele de recurs nu sunt invocate procedural atunci când, deși se invocă nelegalitatea hotărârii, în realitate este criticată situația de fapt reținută sau modul de interpretare a probelor ori alte elemente care, deși au și o semnificație juridică, acestea implică un grad mare de apreciere a instanțelor de fond, care sunt suverane în ce le privește.

În cauză, Înalta Curte constată că aspectele evidențiate în cererea de recurs, astfel cum au fost formulate, nu conțin precizări care să reprezinte o argumentare în drept a unei critici de nelegalitate care să permită încadrarea în vreunul dintre motivele de nelegalitate expres prevăzute de dispozițiile art. 488 C. proc. civ., nefiind relevate motive de nelegalitate în privința deciziei pronunțate în apel.

Demersul procesual al reclamantei a vizat obligarea pârâtei la restituirea sumei de 500.000 RON, reprezentând contravaloarea Titlului de plată nr. x/24.08.2009, cu titlu de prejudiciu ca urmare a neexecutării obligației de a livra raportul solicitat în acord cu Standardele Internaționale de Evaluare, acțiunea fiind respinsă ca neîntemeiată de tribunal, soluție confirmată de curtea de apel prin respingerea ca nefondat a apelului formulat de autoritate.

În calea extraordinară de atac se invocă faptul că instanța de apel în mod netemeinic ar fi concluzionat că aceasta trebuia să menționeze în concret ce obligații contractuale au fost încălcate de pârâtă, în condițiile în care la dosarul cauzei se regăseau atât raportul de evaluare întocmit de pârâtă în luna decembrie a anului 2008, prin care s-a stabilit că valoarea de piață a imobilului era de 3.024.045 RON (echivalentul a 765.000 euro), cât și cel întocmit de societatea C. S.R.L. în luna octombrie a anului 2010, prin care s-a apreciat că valoarea de piață a imobilului era, în realitate, de 1.030.350 RON (echivalentul a 262.516 euro), iar din compararea acestora rezulta cu ușurință faptul că pârâta, cu nerespectarea Standardelor Internaționale de Evaluare și a prevederilor legale aplicabile, a supraevaluat imobilul, fiind, astfel, responsabilă de prejudiciul produs Statului Român prin îndeplinirea necorespunzătoare a obligațiilor asumate prin contractul-cadru de prestări servicii nr. x/2006.

Prin decizia recurată, analizând apelul formulat de reclamantă împotriva sentinței pronunțate de tribunal, instanța de apel a validat soluția de respingere a acțiunii apreciind că, în raport de obiectul cererii de chemare în judecată - acțiune în răspundere civilă contractuală - reclamantei îi revenea sarcina, conform art. 249 C. proc. civ., de a proba elementele acestei răspunderi, or aceasta nu a indicat în mod concret care obligații au fost încălcate de pârâtă, susținând, cu titlu general, nerespectarea Standardelor Internaționale de Evaluare. De asemenea, cu privire la noul raport de evaluare, a apreciat că nu se poate reține, exclusiv pe baza afirmațiilor generale ale reclamantei, că acesta exprimă valoarea corectă.

Astfel, pentru ca susținerile formate prin cererea de recurs să poate fi circumscrise motivelor de casare strict reglementate de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., prin acestea trebuiau să fie aduse critici concrete de nelegalitate strecurate în raționamentului instanței care a dus la adoptarea soluției de respingere a apelului.

Or recurenta-reclamantă nu a formulat critici care să vizeze argumentele instanței de apel din perspectiva aspectelor reținute cu privire la reglementarea referitoare la sarcina probei sau la raționamentul juridic expus, ci s-a rezumat la a relua solicitările pe care, anterior, le-a mai formulat pe parcursul procesului.

O astfel de modalitate de redactare a memoriului de recurs nu se circumscrie exigențelor art. 488 C. proc. civ., care presupun ca, în calea de atac a recursului, să fie deduse judecății critici de nelegalitate împotriva dezlegărilor instanței de apel.

Înalta Curte reține că motivarea recursului înseamnă nu doar exprimarea nemulțumirii față de hotărârea pronunțată, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat o hotărâre nelegală, cu indicarea textului de lege încălcat. Dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul arătării cu claritate a acelor critici care, circumscrise fiind motivelor de recurs îngăduite de lege, sunt de natură a evidenția nelegalitatea hotărârii.

Cu alte cuvinte, față de cerința legală de a motiva propriu-zis calea de atac, autoritatea avea obligația să invoce, punctual, motivele de nelegalitate identificate prin raportare la judecata realizată de instanța de apel, având în vedere că obiectul recursului îl constituie decizia dată în apel iar instanța de recurs se pronunță exclusiv din perspectiva legalității.

Față de cele anterior expuse, reținând că recurenta nu a indicat în care anume motive de casare, dintre cele prev. de art. 488 pct. 1-8 C. proc. civ., înțelege să își încadreze argumentele expuse în cerere și constatând că, în speță, nu este posibilă o încadrare a criticilor de recurs în dispozițiile art. 488 C. proc. civ., ceea ce echivalează cu nemotivarea căii de atac, în condițiile art. 496 alin. (1) C. proc. civ., coroborate cu prevederile art. 489 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a aplica sancțiunea expres prevăzută de lege, respectiv anularea căii de atac.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 489 alin. (2) din același cod, Înalta Curte va anula recursul declarat de recurenta-reclamantă Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților împotriva deciziei civile nr. 1764A/22.11.2023, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta-reclamantă Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților împotriva deciziei civile nr. 1764A/22.11.2023, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 19 iunie 2024.