ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 64/2024
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 64/2024 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2024)
Ședința publică din data de 18 ianuarie 2024
Deliberând asupra cererii de recurs, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a IV-a civilă la data de 02.06.2021, sub nr. x/2021, reclamanta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Societatea Generală a Experților Tehnici S.A., să se dispună obligarea acesteia la restituirea sumei de 500.000 RON, reprezentând contravaloarea Titlului de plată nr. x/05.08.2009, emis de A.N.R.P. în favoarea lui A., sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflație până la data plății efective.
Prin încheierea din data de 23.02.2022, pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă în dosarul nr. x/2021, a fost admisă excepția necompetenței materiale procesuale și a fost trimisă cauza privind pe reclamanta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților în contradictoriu cu pârâta Societatea Generală a Experților Tehnici S.A. spre competentă soluționare secției a VI-a civile a Tribunalului București.
Pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă cauza a fost înregistrată la data de 01.04.2022, sub nr. x/2021*.
Prin sentința civilă nr. 2745/14.11.2022, Tribunalul București, secția a VI-a civilă a admis excepția prescripției dreptului la acțiune, invocată de pârâtă, și a respins acțiunea ca prescrisă.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta.
II. Hotărârea recurată.
Prin decizia civilă nr. 984 A din 9 iunie 2023, Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă a respins apelul formulat de apelanta-reclamantă Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților împotriva sentinței civile nr. 2745/14.11.2022, pronunțate de Tribunalul București, secția a VI-a civilă în dosarul nr. x/2021, în contradictoriu cu intimata-pârâtă Societatea Generală a Experților Tehnici, ca nefondat.
III. Calea de atac exercitată.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, solicitând admiterea recursului, anularea deciziei civile recurate și admiterea cererii de chemare în judecată.
În susținere, recurenta reclamantă a arătat că instanța de apel a considerat în mod greșit că termenul de prescripție pentru pretențiile deduse judecății a început să curgă la data depunerii raportului de evaluare întocmit de prestator, evocând, în continuare, prevederile art. 2537 pct. 4 C. civ. și considerații teoretice cu privire la întreruperea termenului de prescripție prin introducerea cererii de chemare în judecată și prin punerea în întârziere a celui în folosul căruia curge prescripția.
Consideră recurenta că termenul de prescripție a fost întrerupt prin decizia nr. 10/VI/2013/2022, prin care s-a prelungit termenul pentru implementarea măsurilor dispuse prin Raportul de control nr. x/26.04.2013, până la 31.12.2022.
În argumentarea acestei susțineri, recurenta invocă regula potrivit căreia prescripția nu curge în contra celui care nu poate să acționeze, precum și intervenirea unui caz de forță majoră.
Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, la data de 24 august 2023, sub nr. x/2021*.
Apărarea în cauză
Intimata pârâtă SOCIETATEA GENERALĂ A EXPERȚILOR TEHNICI S.A. nu a formulat întâmpinare la recurs.
IV. Aplicabilitatea dispozițiilor art. 493 din C. proc. civ., în forma cu modificările aduse prin Legea nr. 310/2018
În cauză nu este aplicabilă procedura de filtrare a recursului, reglementată de art. 493 din C. proc. civ., deoarece procesul a început ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 310/2018, fiind astfel incident art. I pct. 56 din Legea nr. 310/2018, care prevede că art. 493 se abrogă, raportat la conținutul art. 24 din C. proc. civ., conform căruia, "Dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare".
Procedura de soluționare a recursului
În etapa recursului s-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs și de comunicare a actelor de procedură între părți, prin intermediul grefei instanței, în conformitate cu dispozițiile art. 490 C. proc. civ.
Prin rezoluția din 18 octombrie 2023 a completului învestit aleatoriu cu soluționarea dosarului, a fost fixat termen de judecată pentru soluționarea recursului în ședință publică, la data de 18 ianuarie 2024, cu citarea părților.
V. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului declarat în cauză
Înalta Curte de Casație și Justiție, analizând recursul în limitele controlului de legalitate, în conformitate cu dispozițiile art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., constată că acesta nu este fondat, pentru considerentele ce succed:
În ce privește motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în care se încadrează criticile formulate de recurenta reclamantă, se reține că acest caz de casare privește aplicarea greșită a normelor de drept material și are în vedere situațiile în care instanța recurge la textele de lege ce sunt de natură să ducă la soluționarea cauzei, dar fie le încalcă, în litera sau spiritul lor, fie le aplică greșit, interpretarea pe care le-o dă fiind prea întinsă, prea restrânsă sau cu totul eronată.
Deși nu indică în concret care norme materiale au fost încălcate sau aplicate greșit, dezvoltarea motivelor de recurs relevă faptul că recurenta are în vedere normele din materia prescripției extinctive, aplicabile în speță, referitoare la data nașterii dreptului material la acțiune și la cauzele de întrerupere sau suspendare a cursului prescripției.
Astfel, recurenta se prevalează de Decizia Curții de Conturi nr. 10/VI/2013/2022, prin care s-a prelungit termenul pentru implementarea măsurilor dispuse în vederea înlăturării deficiențelor constatate prin Raportul de control nr. x/26.04.2013, arătând că acest act marchează începutul termenului de prescripție pentru formularea acțiunii în despăgubiri ce formează obiectul litigiului sau, după caz, că același act constituie o cauză de întrerupere ori suspendare a cursului prescripției.
Cu titlu prealabil, Înalta Curte reține că obiectul litigiului îl constituie acțiunea în pretenții întemeiată pe răspunderea contractuală formulată de reclamantă împotriva pârâtei Societatea Generală a Experților Tehnici S.A., prin care se solicită despăgubiri pentru executarea necorespunzătoare a obligațiilor născute în sarcina pârâtei din Contractul - cadru de prestări servicii nr. x/2006.
Față de fundamentul pretențiilor deduse judecății, instanța de apel a stabilit în mod corect că pentru determinarea momentului la care a început să curgă termenul general de prescripție de 3 ani, prevăzut de art. 3 din Decretul nr. 167/1958, sunt incidente dispozițiile art. 8 din Decretul nr. 167/1958, aplicabile inclusiv în ipoteza răspunderii contractuale, potrivit cărora prescripția dreptului la acțiunea în repararea pagubei pricinuite prin fapta ilicită începe să curgă de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască paguba și pe cel care răspunde de ea.
Recurenta critică această soluție, raportându-se la momentul Deciziei nr. 10/VI/2013/2022 a Curții de Conturi, fără însă a argumenta în vreun fel această susținere.
Înalta Curte constată că nu poate fi primită această critică, fiind lipsită de temei legal, raportat la conținutul dispozițiilor legale care reglementează cursul prescripției în materia ilicitului contractual, dar și la împrejurarea că identificarea momentului obiectiv concret la care păgubitul trebuia să cunoască paguba și pe cel care răspunde de ea constituie atributul instanțelor de fond, fiind o chestiune de fapt, care nu poate fi cenzurată în calea de atac a recursului, față de limitele în care se exercită controlul de legalitate, conform art. 483 alin. (3) C. proc. civ.
În ce privește pretinsa aplicare greșită sau încălcare a dispozițiilor legale referitoare la cauzele de întrerupere și suspendare a cursului prescripției, Înalta Curte constată că nu poate fi reținută, raportat la momentul la care a început să curgă termenul de prescripție de 3 ani, și anume anul 2009, și la împrejurarea că actele de care se prevalează recurenta reclamantă sunt ulterioare anului 2012, astfel că, în nicio situație, acestea nu puteau produce efectul pretins, fiind ulterioare împlinirii cursului prescripției.
De altfel, deși invocă formal prevederile legale referitoare la întreruperea prescripției cuprinse în C. civ. și face referire la suspendarea prescripției ca efect al intervenirii forței majore, recurenta reclamantă nu arată, în concret, care este cazul de întrerupere de care se prevalează, respectiv cum anume emiterea actelor de control de către Curtea de Conturi a împiedicat-o pe aceasta să acționeze pentru a obține recunoașterea sau valorificarea dreptului subiectiv afirmat.
Pentru toate aceste motive, nefiind încălcate sau aplicate greșit normele de drept material care reglementează materia prescripției extinctive, Înalta Curte constată că în speță nu este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., astfel încât, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-reclamantă împotriva deciziei civile nr. 984 A din 9 iunie 2023, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.
Văzând că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR împotriva deciziei civile nr. 984 A din 9 iunie 2023, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 18 ianuarie 2024.