ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2229/2024

HOTĂRÂRE

16.10.2024

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2024
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2229/2024 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2024)

Ședința publică din data de 16 octombrie 2024

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a II-a Penală la data de 22.01.2024, revizuentul A. a solicitat revizuirea sentinței penale nr. 485/06.06.2023 a Judecătoriei Sectorului 3 București, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 1943/A/29.11.2023, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I a Penală, exclusiv în ceea ce priveste soluționarea laturii civile a cauzei, solicitând, în conformitate cu art. 513 alin. (4) C. proc. civ., schimbarea în parte a deciziei a cărei revizuire se cere, relativ cu privire la soluția dată pe latura civilă a cauzei, iar, pe cale de consecință, înlăturarea considerentelor prin care se stabilesc cote de contribuție egale cu celălalt coinculpat la producerea prejudiciului.

Prin decizia penală nr. 310/A din 11 martie 2024, Curtea de Apel București, secția a II-a penală a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 București, secția civilă.

Pentru a pronunța această soluție, curtea de apel a făcut aplicarea art. 510 alin. (1) C. proc. civ., și a apreciat că Judecătoria Sectorului 3 București (secția civilă) este competentă material a soluționa cauza, sentința penală fiind pronunțată în fond de către această instanță. De altfel, soluția a fost modificată în calea de atac numai sub aspectul pedepselor complementare, fiind menținute dispozițiile instanței de fond privind soluționarea laturii civile a cauzei.

Învestită prin declinare, Judecătoria Sectorului 3 București, secția civilă, prin sentința civilă nr. 6001 din 30 mai 2024, a admis excepția necompetenței materiale, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Curții de Apel București, a constatat ivit conflictul negativ de competență și, suspendând din oficiu judecata cauzei, a trimis dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

În motivare, instanța a reținut incidența acelorași dispoziții procedurale, respectiv ale art. 510 alin. (1) C. proc. civ., însă a apreciat că prin cererea de revizuire nu se solicită revizuirea niciunui element din cuprinsul sentinței pronunțate de către Judecătoria Sectorului 3 București, ci revizuentul cere expres revizuirea unor considerente ale deciziei penale pronunțate de către Curtea de Apel București și care ar depăși cadrul fixat prin motivarea instanței de fond.

Astfel, a reținut că obiectul prezentei cauze este reprezentat de revizuirea deciziei penale nr. 1943/A/29.11.2023, pronunțată de către Curtea de Apel București în dosarul nr. x/2021, iar nu a sentinței penale nr. 485/06.06.2023, pronunțată de către Judecătoria Sectorului 3 București în dosarul nr. x/2021.

Pentru aceste motive, s-a apreciat că revine Curții de Apel București - prin una dintre secțiile sale civile - competența exclusivă de soluționare a litigiului de față.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza dispozițiilor art. 133 pct. 2, raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 133 alin. (2) C. proc. civ., există conflict de competență "când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanță învestită își declină la rândul său competența în favoarea uneia dintre instanțele care anterior s-au declarat necompetente."

Pentru a se reține existența conflictului negativ de competență este necesară, așadar, întrunirea cumulativă a următoarelor condiții: prima teză a normei citate impune ca două sau mai multe instanțe să se fi dezînvestit de soluționarea unei cauze, iar dezînvestirea să fie reciprocă iar, cea de-a doua teză impune existența unei dezînvestiri succesive, ultima dintre instanțele învestite ca urmare a declinării de competență să își decline competența, la rândul său, în favoarea uneia dintre celelalte instanțe care s-au declarat necompetente.

În speță nu se identifică niciuna dintre premisele necesare nașterii unui conflict negativ de competență, analizat prin prisma art. 133 C. proc. civ.

Așa cum reiese în mod expres din cuprinsul sentinței civile nr. 6001 din 30 mai 2024, Judecătoria Sectorului 3 București a apreciat că revine secției civile a Curții de Apel București competența de soluționare a cauzei.

Astfel, Judecătoria Sectorului 3 București nu și-a declinat competența în favoarea secției penale a curții de apel, nefăcând nicio apreciere cu privire la competența sa materială funcțională în soluționarea pricinii, ci, constatând că se solicită revizuirea deciziei penale nr. 1943/2023 a Curții de Apel București, exclusiv din perspectiva laturii civile, a reținut că, în conformitate cu dispozițiile art. 510 alin. (1) C. proc. civ., revine Curții de Apel București - prin una din secțiile sale civile - competența de soluționare a litigiului, sens în care a dispus declinarea cauzei către această instanță.

În raport cu acest aspect, este evident că, în speță, nu este îndeplinită condiția existenței unei declinării reciproce impusă de art. 133 alin. (2) teza I C. proc. civ., deoarece prin sentința civilă nr. 6001 din 30 mai 2024, Judecătoria Sectorului 3 București nu s-a dezînvestit în favoarea secției a II-a penale a Curții de Apel București, aceasta fiind instanța care a dispus declinarea cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 București.

Cum în cauză nu există instanțe care să-și fi declinat reciproc competența, nu se poate reține existența unui conflict negativ de competență asupra căruia Înalta Curte să se poată pronunța, în temeiul art. 135 alin. (1) C. proc. civ.

Pentru considerentele expuse, constatând că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge sesizarea privind pronunțarea regulatorului de competență, dosarul urmând a fi restituit instanței care a transmis sesizarea, respectiv Judecătoriei Sectorului 3 București.