ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 04 iunie 2024

Deliberând asupra conflictului de competență de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 845 din data de 26.03.2024 pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București în baza art. 47 alin. (1) și a art. 50 raportat la art. 598 alin. (1) lit. c) teza I și alin. (2) teza a II-a din C. proc. pen. s-a admis excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Sectorului 5 București, invocată din oficiu.

S-a declinat competența de soluționare a cauzei având ca obiect contestație la executare formulată de petentul A. în favoarea Curții de Apel București.

Pentru a se pronunța în acest sens, s-a reținut că petentul ar fi nelămurit cu privire la hotărârea definitivă a Curții de Apel București nr. 74/A/23.01.2024, astfel că instanța competentă să dispună asupra contestației la executare întemeiată pe dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. este instanța care a pronunțat hotărârea ce se execută, iar obiectul contestației este format dintr-o dispoziție ce aparține acestei instanțe.

Prin decizia penală nr. 479/A din data de 23.04.2024 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală în temeiul art. 47, art. 50 raportat la art. 598 alin. (1) lit. c) teza a II-a și alin. (2) din C. proc. pen. s-a admis excepția de necompetență materială invocată de instanță din oficiu.

S-a declinat competența de soluționare a contestației la executare formulată de persoana condamnată A. în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 București.

S-a constatat ivit conflictul negativ de competență și s-a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Pentru a se pronunța în acest sens, s-a reținut că împrejurarea învederată de către persoana condamnată, respectiv faptul că hotărârea pronunțată nu era motivată la momentul pronunțării, nu reprezintă o nelămurire cu privire la hotărârea care se execută, ci o împiedicare la executare. Astfel, s-a arătat că dacă, într-adevăr, aspectele învederate ar fi adevărate, hotărârea de condamnare nu ar putea fi pusă în executare și din acest motiv temeiul contestației la executare îl reprezintă art. 598 alin. (1) lit. c) teza a II-a din C. proc. pen.

Cu privire la competență, Curtea a apreciat că aceasta aparține instanței de executare, respectiv Judecătoriei Sectorului 5 București, deoarece art. 597 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. reglementează două cazuri distincte de contestație la executare, și anume un caz este nelămurirea cu privire la hotărârea ce se execută și celălalt este împiedicarea la executare, iar potrivit art. 598 alin. (2) teza a II-a din C. proc. pen. numai în caz de nelămurire a deciziei instanței de apel, competența revine Curții de Apel sau Înaltei Curți de Casație și Justiție, ceea ce înseamnă că, per a contrario, în caz de împiedicare la executare competența aparține întotdeauna instanței cărei hotărâre se execută.

Fiind învestită cu soluționarea conflictului negativ de competență, în temeiul art. 51 din C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că instanța competentă să soluționeze cauza este Judecătoria Sectorului 5 București pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 51 alin. (1) din C. proc. pen., când două sau mai multe instanțe se recunosc competente a judeca aceeași cauză ori își declină competența reciproc, conflictul pozitiv sau negativ de competență se soluționează de instanța ierarhic superioară.

Potrivit art. 51 alin. (2) din C. proc. pen., instanța ierarhic superioară comună este sesizată, în caz de conflict pozitiv, de către instanța care s-a declarat cea din urmă competentă, iar în caz de conflict negativ, de către instanța care și-a declinat cea din urmă competența.

Analizând conflictul negativ de competență ce face obiectul cauzei pendinte, Înalta Curte constată că determinarea competenței de soluționare a cererii formulate de persoana condamnată A. este condiționată de clarificarea prealabilă a obiectului cauzei.

În acest sens, Înalta Curte reține că prin cererea formulată la data de 16 februarie 2024 persoana condamnată A. a formulat contestație la executare cu referire la mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 1141/23.01.2024 emis de Judecătoria Sectorului 5 București, arătând că a sunat la arhiva secției penale a Judecătoriei Sectorului 5 București pentru a intra în posesia deciziei penale 74/A/23.01.2024, însă i s-a comunicat că nu se află la dosar, iar dosarul nu este restituit de la Curtea de Apel București. Ulterior, persoana condamnată a arătat că a sunat la Curtea de Apel București, secția I penală, la arihivă, solicitând informații despre decizia penală 74/A/23.01.2024, ocazie cu care i s-a comunicat că decizia penală nu se afla la această instanță și că nu a fost comunicată părților, astfel că acesta a considerat că a fost încălcată Decizia Curții Constituționale din data de 07.04.2021, care stabilește că hotărârea în procesele penale trebuie să fie pronunțată odată cu motivarea, motiv pentru care a formuat contestație la executare, întemeiată pe dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen.

Se mai reține că prin decizia penală nr. 74 din data de 23.01.2024, pronunțată în dosarul nr. x/2021, Curtea de Apel București, secția I penală, în baza art. 421 pct. 1 lit. a) din C. proc. pen., a respins ca nefondat apelul formulat de apelantul Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 5 București împotriva sentinței penale nr. 901/06.04.2023 pronunțate de Judecătoria Sectorului 5 București, în dosarul nr. x/2021.

În baza art. 421 pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., a admis apelul formulat de apelantul-inculpat A. împotriva sentinței penale nr. 901/06.04.2023, pronunțate de Judecătoria Sectorului 5 București, în dosarul nr. x/2021.

A desființat, în parte, sentința penală apelată, și rejudecând:

În temeiul art. 396 alin. (1), (6) raportat la art. 16 alin. (1) lit. e) teza I din C. proc. pen., a dispus încetarea procesului penal față de inculpatul A. cu privire la comiterea infracțiunii de loviri sau alte violențe, prevăzută de art. 193 alin. (1) din C. pen. (persoană vătămată B.) ca urmare a lipsei plângerii prealabile.

A menținut pedeapsa de 1 an închisoare aplicată inculpatului pentru comiterea infracțiunii de loviri sau alte violențe, prevăzută de art. 193 alin. (2) din C. pen. (persoană vătămată C.).

În baza art. 65 alin. (1) și alin. (3) din C. pen. și 66 alin. (1) lit. a), b), h), n) și o) din C. pen., a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, dreptul de a deține, purta și folosi orice categorie de arme, dreptul de a comunica cu victima C., ori de a se apropia de aceasta sau de locuința acesteia la o distanță mai mică de 100 m din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei închisorii.

În baza art. 67 din C. pen. și 66 alin. (1) lit. a), b), h), n) și o) din C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, dreptul de a deține, purta și folosi orice categorie de arme, dreptul de a comunica cu victima C., ori de a se apropia de aceasta sau de locuința acesteia la o distanță mai mică de 100 m, pe o durată de 4 ani, pedeapsă care se execută potrivit art. 68 alin. (1) lit. c) din C. pen.

A constatat că infracțiunea pentru care inculpatul a fost condamnat în cauză era concurentă cu infracțiunile pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr. 2939/08.11.2019 pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București, definitivă prin decizia penală nr. 541/A/19.06.2020 a Curții de Apel București.

În baza art. 97 alin. (1) din C. pen., a anulat suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei de 2 ani și 11 luni închisoare aplicate prin sentința penală nr. 2939/08.11.2019 pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București, definitivă prin decizia penală nr. 541/A/19.06.2020 a Curții de Apel București.

A descontopit pedeapsa rezultantă de 2 ani și 11 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 2939/08.11.2019 pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București, definitivă prin decizia penală nr. 541/A/19.06.2020 a Curții de Apel București și a repus pedepsele în individualitatea lor: de 2 ani și 6 luni închisoare, 9 luni închisoare și 6 luni închisoare.

În baza art. 40 alin. (1) și (2) din C. pen., art. 38 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., a contopit cele 4 pedepse, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 2 ani și 6 luni închisoare, sporită cu 9 luni (o treime din 12 luni + 9 luni + 6 luni), în total 3 ani și 3 luni închisoare.

În baza art. 45 alin. (3) lit. a) din C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, dreptul de a comunica cu victima D. sau cu victima E. sau cu membri de familie ai acestora, dreptul de a deține, purta și folosi orice categorie de arme, dreptul de a comunica cu victima C., ori de a se apropia de aceasta sau de locuința acesteia la o distanță mai mică de 100 m, pe o durată de 4 ani, pedeapsă care se execută potrivit art. 68 alin. (1) lit. c) din C. pen.

În temeiul art. 45 alin. (4) din C. pen., a scăzut din pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, precum și dreptul de a comunica cu victima D. sau cu victima E. sau cu membri de familie ai acestora, perioada executată de la data de 19.06.2020 și până la data rămânerii definitive a sentinței apelate.

În baza art. 45 alin. (5) din C. pen. raportat la art. 45 alin. (3) lit. a) din C. pen., art. 65 alin. (1) și alin. (3) din C. pen. și 66 alin. (1) lit. a), b), h), n) și o) din C. pen., a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, dreptul de a comunica cu victima D. sau cu victima E. sau cu membri de familie ai acestora, dreptul de a deține, purta și folosi orice categorie de arme, dreptul de a comunica cu victima C., ori de a se apropia de aceasta sau de locuința acesteia la o distanță mai mică de 100 m din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei închisorii.

În temeiul art. 25 alin. (5) din C. proc. pen., a lăsat nesoluționată acțiunea civilă exercitată de partea civilă B..

A menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate, în măsura în care nu contraveneau deciziei.

Potrivit art. 598 alin. (1) din C. proc. pen. contestația împotriva executării hotărârii penale se poate face printre altele: "când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare."

De asemenea, se observă că în conformitate cu art. 598 alin. (2) teza a II-a din C. proc. pen. doar "în cazul în care nelămurirea privește o dispoziție dintr-o hotărâre pronunțată în apel sau în recurs în casație, competența revine, după caz, instanței de apel sau Înaltei Curți de Casație și Justiție", ceea ce înseamnă că per a contrario în situația existenței unei împiedicări la executare, contestația la executare se soluționează potrivit dispozițiilor art. 597 din C. proc. pen. de către instanța de executare.

Înalta Curte reține că, prin cererea formulată, persoana condamnată reclamă faptul că hotărârea nu era motivată la momentul pronunțării și din acest motiv nu putea fi pusă în executare, ceea ce nu echivalează cu o nelămurire cu privire la hotărârea care se execută, astfel cum prevăd dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) teza I din C. proc. pen. pentru a atrage competența curții de apel în condițiile art. 598 alin. (2) teza a II-a din C. proc. pen., ci se referă la o împiedicare la executare, situație prevăzută în art. 598 alin. (1) lit. c) teza a II-a din C. proc. pen. și în această situație competența de soluționare a unei contestații la executare întemeiată pe acest considerent aparține instanței a cărei hotărâre se execută.

Cum în speță ceea ce se pune în executare este sentința penală nr. 901 din data de 06.04.2023 pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București în dosarul nr. x/2021, astfel cum aceasta a fost modificată prin decizia penală nr. 74 din data de 23.01.2024 a Curții de Apel București, secția I penală, iar cazul de contestație la executare invocat de persoana condamnată A. se referă la existența unei împiedicări la executare, caz reglementat în art. 598 alin. (1) lit. c) teza a II-a din C. proc. pen., rezultă că, în cauză, competența de a soluționa contestația la executare formulată de persoana condamnată A. aparține în primă instanță Judecătoriei Sectorului 5 București.

Prin urmare, Înalta Curte constată că, în raport de dispozițiile art. 597 alin. (1) din C. proc. pen. cu referire la art. 598 alin. (2) teza a II-a din C. proc. pen., în speță, competentă în a soluționa cererea de contestație la executare formulată de contestatorul A. aparține în primă instanță Judecătoriei Sectorului 5 București.

Pentru aceste considerentele, în temeiul art. 51 alin. (6) din C. proc. pen., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei privind pe contestatorul A. în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 București, instanță căreia i se va trimite dosarul.

În temeiul art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DISPUNE

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe contestatorul A. în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 București, instanță căreia i se va trimite dosarul.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 04 iunie 2024.