ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 25 ianuarie 2024

Deliberând asupra cauzei de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin decizia penală nr. 538 din data de 06 decembrie 2023, pronunțată în dosarul nr. x/2023, Tribunalul Cluj, secția penală, în temeiul art. 587 alin. (3) din C. proc. pen., a admis excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Cluj și a declinat în favoarea Tribunalului București competența de soluționare a cauzei având ca obiect contestația formulată de condamnatul A. împotriva sentinței penale nr. 318/26.09.2023 pronunțată de Judecătoria Dej, în dosarul nr. x/2023.

Cheltuielile judiciare avansate de stat, precum și onorariul apărătorului desemnat din oficiu au rămas în sarcina statului.

Pentru a decide astfel, Tribunalul Cluj a reținut, în esență, că persoana privată de libertate A. a formulat contestație împotriva sentinței penale nr. 318/26.09.2023 pronunțată de Judecătoria Dej, în dosarul nr. x/2023, prin care a fost respinsă cererea sa de liberare condiționată și s-a fixat termenul de 15.12.2023 după expirarea căruia cererea va putea fi reînnoită.

În esență, Judecătoria Dej a constatat că nu sunt îndeplinite condițiile pentru a se putea dispune liberarea condiționată a petentului-condamnat, întrucât acesta nu a dat dovezi temeinice de îndreptare în perioada detenției, nu a făcut nici dovadă că este pregătit pentru reintegrarea în societate și nici nu a făcut dovada achitării obligațiilor civile la care a fost obligat.

La termenul de judecată din data de 06.12.2023, Tribunalul Cluj a invocat, din oficiu, excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Cluj raportat la locul de deținere unde se afla contestatorul la data formulării contestației.

Astfel, analizând sentința atacată pe baza actelor și lucrărilor dosarului și a dispozițiilor legale în materie, Tribunalul Cluj, secția penală, a constatat că soluționarea contestației este de competența Tribunalului București, cu motivarea că la data formulării contestației condamnatul A. se afla în executarea pedepsei privative de libertate în Penitenciarul București Jilava - contestația fiind expediată cu poșta din acest penitenciar - conform celor menționate pe plicul depus la fila x și pe dovada de comunicare a minutei .

Astfel, instanța de contestație a admis excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Cluj și a declinat în favoarea Tribunalului București competența de soluționare a cauzei având ca obiect contestația formulată de A. împotriva sentinței penale nr. 318/26.09.2023 pronunțată de Judecătoria Dej, în dosarul nr. x/2023, cu argumentarea că persoana privată de libertate A. este nemulțumită de soluția dată în dosarul x/2023 având ca obiect liberare condiționată, iar în conformitate cu dispozițiile art. 587 alin. (3) din C. proc. pen., hotărârea judecătoriei poate fi atacată la tribunalul în a cărei circumscripție se află locul de deținere. Or, din moment ce Penitenciarul București Jilava este în circumscripția Tribunalului București, acesta din urmă este instanță competentă să soluționeze prezenta cauză.

Urmare a declinării, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția I penală, la data de 15.12.2023, sub nr. x/2023.

Prin decizia penală nr. 1412/C din data de 29 decembrie 2023, pronunțată în dosarul nr. x/2023, Tribunalul București, secția I penală, în baza art. 47 alin. (3) din C. proc. pen., a admis excepția de necompetență teritorială a Tribunalului București, iar în baza art. 50 alin. (3) raportat la art. 587 din C. proc. pen., a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe petentul A. în favoarea Tribunalului Cluj.

În baza art. 51 alin. (1), alin. (2) din C. proc. pen., a constatat ivit conflictul negativ de competență și a trimis prezentul dosar Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului de competență.

Cheltuielile judiciare avansate de stat și onorariul apărătorului desemnat din oficiu au rămas în sarcina statului.

Pentru a decide astfel, la termenul de judecată acordat în prezenta cauză la data de 29.12.2023, Tribunalul București a pus în discuție, din oficiu, excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe și a rămas în pronunțare pe acest aspect.

Analizând actele și lucrările cauzei, Tribunalul București a constatat că excepția invocată este fondată și urmează a fi admisă ca atare, cu consecința constatării necompetenței teritoriale a Tribunalului București, a declinării competenței de soluționare a cauzei privind pe petentul A. în favoarea instanței competente în prezenta cauză, Tribunalul Cluj, a constatării ca ivit a conflictului negativ de competență între cele două tribunale și a trimiterii prezentului dosar Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului de competență.

Astfel, notând dispozițiile prevăzute de art. 587 alin. (1) și (3) din C. proc. pen. coroborat cu Decizia nr. 15 din data de 17.09.2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, prin care s-a stabilit că instanța competentă să soluționeze cererile formulate de persoanele condamnate în cursul executării pedepsei este instanța în a cărei circumscripție se află locul de deținere la data formulării cererii, indiferent dacă locul de deținere este reprezentat de penitenciarul stabilit inițial sau de penitenciarul stabilit prin transferarea definitivă ori temporară a persoanei condamnate, Tribunalul București a reținut ca și criteriu de stabilire a competenței locul de deținere, la data formulării cererii de liberare condiționată, și nu la data formulării altor cereri [fiind avută aici în vedere inclusiv cererea de formulare a căii de atac a contestației].

A mai arătat că nimic din textul art. 587 alin. (3) din C. proc. pen. și nici din considerentele Deciziei nr. 15 a instanței supreme, anterior menționată, nu poate justifica o altă interpretare și a apreciat că ar fi și ilogic ca transferul persoanei condamnate ulterior introducerii cererii de liberare condiționată să aibă ca efect modificarea instanței competente să soluționeze calea de atac, astfel încât hotărârea de primă instanță să fie pronunțată de judecătoria în a cărei circumscripție se afla locul de deținere la momentul formulării cererii de liberare condiționată, iar contestația împotriva acestei hotărâri să fie soluționată de tribunalul în a cărei circumscripție se afla locul de deținere la momentul formulării căii de atac.

Or, după cum reiese din actele și lucrările dosarului, petentul a fost internat în Penitenciarul Spital Dej la data de 16.6.2023 [a se vedea dosarul Judecătoriei Dej], unde petentul se afla și la data formulării cererii, astfel cum rezultă din mențiunile de pe plicul aflat la dosar la fila x.

Faptul că ulterior petentul a fost transferat la Penitenciarul Jilava nu înseamnă că Judecătoria Dej și, implicit, Tribunalul Cluj și-ar fi pierdut competența de soluționare în primă instanță și în calea de atac a cererii persoanei condamnate.

În fine, a mai arătat că dacă prin absurd s-ar admite interpretarea că pentru soluționarea căii de atac a contestației ar fi competent tribunalul în circumscripția căruia se afla locul de deținere al condamnatului la momentul formulării căii de atac, competența de soluționare a cauzei ar aparține Tribunalului Ilfov, deoarece la momentul declarării contestației petentul se afla încarcerat în Penitenciarul Jilava [astfel cum rezultă din dovada de primire a minutei sentinței atacate, respectiv plicul prin care aceasta a fost trimisă, dosarul Tribunalului Cluj], iar localitatea Jilava se află în județul Ilfov.

Fiind sesizată, în temeiul art. 51 alin. (1) și (2) din C. proc. pen., cu soluționarea conflictului negativ de competență, Înalta Curte constată că instanța competentă să soluționeze cauza este Tribunalul Cluj, pentru următoarele considerente:

Analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că obiectul cauzei cu privire la care s-a constatat ivit conflictul negativ de competență între Tribunalul Cluj și Tribunalul București este reprezentat de contestația persoanei condamnate A. formulată împotriva unei sentințe penale pronunțată în primă instanță în materia executării hotărârilor penale.

Potrivit art. 36 alin. (2) teza finală din C. proc. pen., "Tribunalul soluționează (…) contestațiile formulate împotriva hotărârilor pronunțate de judecătorie în cazurile prevăzute de lege.".

Se mai reține că potrivit art. 587 alin. (3) din C. proc. pen., "Hotărârea judecătoriei poate fi atacată cu contestație la tribunalul în a cărei circumscripție se află locul de deținere, în termen de 3 zile de la comunicare", iar conform dispozițiilor art. 597 alin. (7) din același cod, "Hotărârile pronunțate în primă instanță în materia executării potrivit prezentului titlu pot fi atacate cu contestație la instanța ierarhic superioară, în termen de 3 zile de la comunicare.".

Ca atare, observând că hotărârea atacată de către contestatorul A. este pronunțată de Judecătoria Dej, se constată că instanța ierarhic superioară Judecătoriei Dej este Tribunalul Cluj, competența de soluționare a prezentei contestații revenind acestuia.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 51 alin. (6) din C. proc. pen., va stabili competența de soluționare a cauzei privind pe contestatorul A. în favoarea Tribunalului Cluj, instanță căreia i se trimite dosarul.

Potrivit art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul A. va rămâne în sarcina statului.

În temeiul art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe contestatorul A. în favoarea Tribunalului Cluj, instanță căreia i se va trimite dosarul.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, în sumă de 340 RON, se suportă din fondul Ministerului Justiției.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25 ianuarie 2024.