ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 10 iunie 2025

Deliberând asupra admisibilității în principiu a cererii de recurs în casație formulată în cauză, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 1673/2024 din data de 19.12.2024, pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca, în dosarul nr. x/2024, în baza art. 431 C. proc. pen., a fost respinsă ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de către contestatorul condamnat A., în prezent deținut în Penitenciarul Satu-Mare, împotriva sentinței penale nr. 787/23.10.2020 pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul penal nr. x/2018, definitivă prin neapelare la data de 23.11.2020.

Pentru a dispune astfel, Judecătoria Cluj Napoca, examinând admisibilitatea în principiu a contestației în anulare în conformitate cu dispozițiile art. 431 din C. proc. pen., în esență, a constatat că aceasta este inadmisibilă, reținând că, anterior prezentei cereri, contestatorul a mai formulat două contestații în anulare, una fiind respinsă ca neîntemeiată prin sentința penală nr. 1198/26.10.2023 pronunțată în dosarul nr. x/2022 de către Judecătoria Cluj-Napoca, definitivă prin decizia nr. 19/A/14.03.2024 a Curții de Apel Cluj, iar cealaltă fiind respinsă ca inadmisibilă prin sentința penală nr. 1087/01.01.2024 pronunțată în dosarul nr. x/2024 al Judecătoriei Cluj-Napoca.

În condițiile în care contestatorul a înțeles să introducă o nouă contestație în anulare, pentru aceleași motive, după ce o asemenea solicitare i-a fost deja respinsă ca neîntemeiată, iar ulterior ca inadmisibilă prin sentință definitivă, instanța a reținut incidența autorității de lucru judecat, care împiedică repunerea în discuție a aspectelor tranșate cu titlu definitiv, în consecință, contestația în anulare fiind respinsă ca inadmisibilă.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel contestatorul apelant A., solicitând potrivit celor menționate în scris desființarea sentinței penale atacată, pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul cu nr. mai sus menționat, iar în rejudecare a se dispune admiterea în principiu a contestației în anulare în baza art. 431 C. proc. pen..

Prin decizia penală nr. 465/A/2025 din data de 19 martie 2025 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, în dosarul nr. x/2024, în temeiul art. 421 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen. cu referire la art. 432 alin. (4) C. proc. pen., a fost respins ca nefondat apelul declarat de către contestatorul A. împotriva sentinței penale nr. 1673/19.12.2024 a Judecătoriei Cluj-Napoca.

*****

Împotriva acestei decizii - nr. 465/A/2025 din data de 19 martie 2025 pronunțată de Curtea de Apel Cluj - prin care s-a respins apelul împotriva sentinței prin care s-a respins ca inadmisibilă contestația în anulare, contestatorul A., aflat în Penitenciarul Satu Mare, a formulat recurs în casație, la data de 08.04.2025, prin poștă, fila x, în termenul prevăzut de art. 435 din C. proc. pen.

Potrivit art. 439 alin. (2) din C. proc. pen., Curtea de Apel Cluj a dispus comunicarea recursului în casație către Parchet și părți, conform dovezilor de comunicare de la dosar.

La dosar nu au fost depuse concluzii scrise asupra recursului în casație.

După îndeplinirea procedurii de comunicare, dosarul a fost înaintat Înaltei Curți de Casație și Justiție și înregistrat pe rolul secției penale a acestei instanțe la data de 12.05.2025, când, Înalta Curte a stabilit termen la data de 10.06.2025 pentru examinarea, în Cameră de Consiliu, a admisibilității în principiu a cererii de recurs în casație, conform art. 440 alin. (1) din C. proc. pen., dată până la care, de asemenea, a fost depus raportul asupra recursului în casație.

Înalta Curte verificând cerințele legale pentru admiterea în principiu a cererii de recurs în casație formulată de contestatorul A., constată că acestea nu sunt îndeplinite pentru considerentele următoare:

Potrivit dispozițiilor art. 440 alin. (2) din C. proc. pen., cu titlul marginal "Admiterea în principiu", dacă cererea de recurs în casație nu este făcută în termenul prevăzut de lege sau dacă nu s-au respectat dispozițiile art. 434, art. 436 alin. (1), (2) și 6, art. 437 și art. 438, instanța respinge, prin încheiere definitivă, cererea de recurs în casație.

Prevederile art. 434 alin. (1) și (2) din C. proc. pen. stabilesc cu privire la hotărârile care pot fi atacate cu recurs în casație, respectiv sfera hotărârilor împotriva cărora nu se poate exercita calea extraordinară de atac a recursului în casație, iar art. 436 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen. reglementează că inculpatul poate formula recurs în casație în ceea ce privește latura penală și latura civilă, împotriva hotărârilor prin care s-a dispus condamnarea, renunțarea la aplicarea pedepsei sau amânarea aplicării pedepsei ori încetarea procesului penal.

Astfel, legiuitorul a prevăzut expres hotărârile care pot fi atacate pe calea recursului în casație, precum și cele care nu sunt supuse acestei căi extraordinare de atac, dispozițiile art. 434 alin. (1) din C. proc. pen. reglementând așadar că pot fi atacate cu recurs în casație deciziile pronunțate de instanțele de apel și de Înalta Curte de Casație și Justiție ca instanță de apel, iar art. 436 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen. faptul că această cale extraordinară de atac se poate formula împotriva hotărârilor prin care s-a dispus condamnarea, renunțarea la aplicarea pedepsei sau amânarea aplicării pedepsei ori încetarea procesului penal.

În speță, contestatorul A. a formulat cerere de recurs în casație împotriva deciziei penale nr. 465/A/2025 din data de 19 martie 2025 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, în dosarul nr. x/2024, prin care s-a respins apelul împotriva sentinței prin care s-a respins ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de contestatorul A..

Astfel, în cauză, cererea de recurs în casație formulată de contestatorul condamnat A. fiind promovată împotriva unei decizii pronunțate în contestație în anulare, se constată că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 434 din C. proc. pen. și de asemenea cererea de recurs în casație formulată de contestatorul A. nu îndeplinește nici cerințele prevăzute de art. 436 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen., constatându-se că în cauză nu a fost formulat un recurs în casație împotriva unei hotărâri prin care s-a dispus condamnarea, renunțarea la aplicarea pedepsei sau amânarea aplicării pedepsei ori încetarea procesului penal.

Prin urmare, potrivit dispozițiilor legale anterior menționate, decizia penală nr. 465/A/2025 din data de 19 martie 2025 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, în dosarul nr. x/2024, recurată în cauză, nu face parte din categoria hotărârilor ce pot fi atacate cu recurs în casație.

În plus, se constată că prin cererea de recurs formulată, inculpatul A. nu a indicat niciun caz de recurs în casație și nici motivarea pe care își întemeiază prezenta cale de atac.

Prin cererea de la dosar, inculpatul contestator A. a solicitat admiterea în principiu a recursului în casație în temeiul art. 440 din C. proc. pen. și trimiterea cauzei în vederea judecării recursului în casație, în susținere invocând Decizia nr. 37 din 17 iunie 2024 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care s-a stabilit că:

"Instanțele de judecată nu pot lăsa neaplicată dezlegarea chestiunii de drept privitoare la aplicarea principiului mitior lex în materia întreruperii cursului prescripției răspunderii penale dată prin decizia nr. 67/2022 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, în limitele rezultate din hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene pronunțată în 24 iulie 2023 în cauza C107/23."

Astfel, în cauză, se constată că nu este îndeplinită nici cerința prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. rap. la art. 438 alin. (1) din C. proc. pen.

În concluzie, având în vedere că recursul în casație se poate exercita numai în condițiile strict și limitativ prevăzute de legiuitor, iar în speță, astfel cum s-a arătat anterior, contestatorul A. a formulat calea de atac împotriva unei hotărâri care nu face parte din categoria hotărârilor împotriva cărora se poate formula recurs în casație, nefiind respectate astfel cerințele prevăzute de art. 434 alin. (1) și art. 436 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen., Înalta Curte constată că recunoașterea unei căi de atac în alte condiții decât cele prevăzute de lege constituie o încălcare a principiului legalității acestora și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Pentru motivele arătate, în baza art. 440 alin. (2) din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca inadmisibilă cererea de recurs în casație formulată de contestatorul A. împotriva deciziei penale nr. 465/A/2025 din data de 19.03.2025 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, în dosarul nr. x/2024, iar în baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatorul condamnat la plata de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

În baza art. 440 alin. (2) din C. proc. pen., respinge ca inadmisibilă cererea de recurs în casație formulată de contestatorul A. împotriva deciziei penale nr. 465/A/2025 din data de 19 martie 2025 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, în dosarul nr. x/2024.

Obligă contestatorul la plata sumei de 50 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 iunie 2025.