ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 15 februarie 2024

Deliberând asupra conflictului negativ de competență ivit între Tribunalul Cluj și Tribunalul Hunedoara, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Dej la data de 25.05.2023, sub nr. x/2023, petentul A. a solicitat liberarea condiționată, considerând, în esență, că îndeplinește cerințele legii.

Prin sentința penală nr. 376 din 20.10.2023, pronunțată de Judecătoria Dej în dosar nr. x/2023, s-a respins, în temeiul art. 587 alin. (2) C. proc. pen., ca neîntemeiată, cererea de liberare condiționată formulată de petentul A., deținut în baza mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 226/2015, emis de Tribunalul Alba în baza sentinței penale nr. 136/2015, pronunțată de Tribunalul Alba; în baza art. 587 alin. (2) C. proc. pen., s-a stabilit că petentul va putea reitera cererea de liberare condiționată după data de 18.02.2024.

La data de 02.11.2023, la momentul comunicării minutei, condamnatul A. a formulat contestație împotriva sentinței penale nr. 376 din 20.10.2023, pronunțată de Judecătoria Dej în dosar nr. x/2023, pozitie procesuală menționată în chiar dovada de primire a copiei minutei .

În ședința publică din data de 20 decembrie 2023, reprezentanta Ministerului Public a invocat excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Cluj, având în vedere că din dovada de comunicare a minutei rezultă că, la momentul la care condamnatul a formulat contestația, se afla în Penitenciarul Deva.

Prin decizia penală nr. 566/2023 din 20 decembrie 2023, pronunțată în dosarul nr. x/2023, Tribunalul Cluj, secția penală, a admis, în temeiul art. 587 alin. (3) C. proc. pen., excepția necompetenței teritoriale și, în baza art. 50 C. proc. pen., a declinat în favoarea Tribunalului Hunedoara competența de soluționare a cauzei având ca obiect contestația formulată de către contestatorul condamnat A., aflat în Penitenciarul Deva, împotriva sentinței penale nr. 376 din 20.10.2023 a Judecătoriei Dej, pronunțată în dosar nr. x/2023, reținând că, potrivit art. 587 alin. (3) C. proc. pen., hotărârea judecătoriei (prin care se soluționează cererea sau propunerea de liberare condiționată) poate fi atacată cu contestație la tribunalul în a cărei circumscripție se află locul de deținere în termen de 3 zile de la comunicare, respectiv tribunalul în a cărui circumscripție se află locul de deținere în care execută pedeapsa persoana condamnată la data formulării contestației.

Prin decizia penală nr. 43/2024 din 30 ianuarie 2024, pronunțată în dosarul nr. x/2023, Tribunalul Hunedoara, secția penală, a admis, în temeiul art. 50 alin. (1) C. proc. pen., raportat la art. 587 alin. (3) C. proc. pen., cu referire la art. 36 alin. (2) C. proc. pen., excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu și a dispus declinarea competenței de soluționare a contestației formulată de contestatorul-deținut A. împotriva sentinței penale nr. 376 din 20.10.2023 a Judecătoriei Dej în favoarea Tribunalului Cluj; în temeiul art. 51 alin. (1) C. proc. pen., s-a constatat existența unui conflict negativ de competență între Tribunalul Cluj și Tribunalul Hunedoara și s-a dispus, în temeiul art. 51 alin. (2) C. proc. pen., înaintarea dosarului nr. x/2023 către Înalta Curte de Casație și Justiție, pentru soluționarea conflictului de competență.

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Hunedoara a reținut că, în materia liberării condiționate, dispozițiile art. 587 alin. (1) și (3) C. proc. pen. folosesc sintagma "în a cărei/cărui circumscripție se află locul de deținere" pentru stabilirea competenței teritoriale, sintagmă al cărei înțeles a fost clarificat prin decizia nr. 15/2018 a Completul pentru soluționarea recursurilor în interesul legii.

Astfel, cu acea ocazie, Înalta Curte de Casație și Justiție a clarificat împrejurarea că instanța competentă să soluționeze cererile formulate de persoanele condamnate în cursul executării pedepsei este instanța în a cărei circumscripție se află locul de deținere la data formulării cererii (a sesizării instanței), indiferent dacă locul de deținere este reprezentat de penitenciarul stabilit inițial sau de penitenciarul stabilit prin transferarea definitivă ori temporară a persoanei condamnate.

Raportat la dispozițiile art. 597 alin. (1) și (7) C. proc. pen. - aplicabile tuturor procedurilor judiciare din Titlul V al C. proc. pen. - și având în vedere și art. 425

1

alin. (5) C. proc. pen. - norma cadru în materia contestației, cale ordinară de atac - în mod evident, prin art. 587 C. proc. pen., legiuitorul nu a urmărit stabilirea de reguli diferite de competență teritorială în materia liberării condiționate, în toate cazurile prezentând relevanță teritorial doar instanța de la locul de deținere din momentul formulării cererii și numai pentru stabilirea competenței primei instanțe (implicit, în acest fel se determină și competența teritorială a instanței de control judiciar).

Odată reținută competența teritorială de către judecătorie, fiind depășit momentul procesual de invocare a necompetenței teritoriale a instanței, această competență rămâne definitiv câștigată, ea nu mai poate fi repusă în discuție cu încălcarea condițiilor art. 47 alin. (3) C. proc. pen., respectiv din oficiu, de către instanța de control judiciar, în condițiile neinvocării sale de către contestator; chiar dacă Tribunalul Cluj ar fi apreciat că s-au nesocotit regulile de competență teritorială pentru soluționarea cauzei în primă instanță, soluția legală era de desființare a sentinței atacate și de trimitere a cauzei spre rejudecare instanței competente, respectiv judecătoriei, nicidecum tribunalului, direct în calea de atac a contestației.

De altfel, la aceeași concluzie a ajuns Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, prin mai multe decizii pronunțate în regulatoare de competență privind exact această problemă juridică (d.ex. încheierea nr. 29/25.01.2024, pronunțată în dosar nr. x/2023, sentința nr. 681/6.12.2023, pronunțată în dosar x/2023, încheierea nr. 422/11 iulie 2023, pronunțată în dosar nr. x/2023 etc.).

Mai mult, practica constantă a Î.C.C.J. este în sensul că determinarea competenței instanței de control judiciar are în vedere calea de atac formulată și instanța a cărei hotărâre se atacă, nemaifiind posibil nici chiar sub aspect material a modifica aspectele de competență în stabilirea căii de atac (I.C.C.J., secția penală, decizia nr. 2947 din 1 octombrie 2013).

Pe cale de consecință, odată ce competența teritorială a instanței de fond a fost stabilită în favoarea Judecătoriei Dej, calea de atac a contestației împotriva sentinței nu poate fi judecată decât de către instanța ierarhic superioară, respectiv Tribunalul Cluj, nicidecum de către un tribunal căruia nu îi este arondată această instanță de fond.

Fiind sesizată, în temeiul art. 51 alin. (1) din C. proc. pen., cu rezolvarea conflictului negativ de competență, Înalta Curte constată că instanța competentă să soluționeze cauza este Tribunalul Cluj, reținând următoarele:

Obiectul cauzei cu privire la care s-a constatat ivit conflictul negativ de competență între Tribunalul Cluj și Tribunalul Hunedoara este reprezentat de contestația persoanei condamnate A. formulată împotriva sentinței penale pronunțată în primă instanță în materia executării hotărârilor penale, în speță, liberarea condiționată.

"Liberarea condiționată se dispune, la cererea sau la propunerea făcută potrivit dispozițiilor legii privind executarea pedepselor, de către judecătoria în a cărei circumscripție se află locul de deținere", conform art. 587 alin. (1) C. proc. pen.

Referitor la noțiunea de loc de deținere, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, prin decizia nr. 15 din 17.09.2018, a statuat:

"Instanța competentă să soluționeze cererile formulate de persoanele condamnate în cursul executării pedepsei este instanța în a cărei circumscripție se află locul de deținere la data formulării cererii, indiferent dacă locul de deținere este reprezentat de penitenciarul stabilit inițial sau de penitenciarul stabilit prin transferarea definitivă ori temporară a persoanei condamnate."

În temeiul art. 36 alin. (2) teza finală C. proc. pen., "Tribunalul soluționează (…) contestațiile formulate împotriva hotărârilor pronunțate de judecătorie în cazurile prevăzute de lege.".

Potrivit art. 587 alin. (3) C. proc. pen., "Hotărârea judecătoriei poate fi atacată cu contestație la tribunalul în a cărei circumscripție se află locul de deținere, în termen de 3 zile de la comunicare", iar conform dispozițiilor art. 597 alin. (7) din același cod, "Hotărârile pronunțate în primă instanță în materia executării potrivit prezentului titlu pot fi atacate cu contestație la instanța ierarhic superioară, în termen de 3 zile de la comunicare.".

Totodată, conform art. 425

1

alin. (5) C. proc. pen., contestația se soluționează de către instanța superioară celei sesizate.

Având în vedere normele menționate, în ceeea ce privește instanța competentă să soluționeze calea de atac declarată împotriva hotărârii judecătoriei, în materia liberării condiționate, Înalta Curte constată că prevederile art. 587 alin. (3) C. proc. pen. trebuie interpretate prin prisma dispozițiilor art. 597 alin. (7) raportat la art. 425

1

alin. (5) C. proc. pen.

În speță, hotărârea atacată de către contestatorul condamnat A. este pronunțată de Judecătoria Dej, instanța ierarhic superioară fiind Tribunalul Cluj; ca atare, în temeiul art. 587 alin. (3) C. proc. pen. raportat la dispozițiile art. 597 alin. (7) și art. 425

1

alin. (5) C. proc. pen., competența de soluționare a contestației revine Tribunalului Cluj.

Transferarea condamnatului într-un alt penitenciar, ulterior datei formulării cererii de liberare condiționată, nu are aptitudinea de a modifica competența instanței ierarhic superioare, potrivit art. 597 alin. (7) raportat art. 425

1

alin. (5) C. proc. pen.

O altfel de interpretare ar conduce la declinări succesive ale competenței, condamnatul putând fi transferat în cursul executării pedepsei în mai multe locuri de detenție, ceea ce ar face pe de-o parte, nesigură competența instanței, iar pe de altă parte, ar duce la prelungirea nejustificată a judecării cererii de liberare condiționată.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 51 alin. (6) din C. proc. pen., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei privind pe contestatorul condamnat A. în favoarea Tribunalului Cluj, instanță căreia i se trimite dosarul.

Conform art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul condamnat, în cuantum de 340 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe contestatorul condamnat A. în favoarea Tribunalului Cluj, instanță căreia i se va trimite dosarul.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul condamnat, în cuantum de 340 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15 februarie 2024.