ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 82/2024

Ședința publică din data de 21 februarie 2024

Deliberând asupra conflictului de competență de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

La data de 17.11.2023 s-a înregistrat pe rolul Curții de Apel București – secția a II-a penală, sub nr. x/2023, cererea de reabilitare formulată de persoana condamnată A. prin care a solicitat să se dispună reabilitarea sa cu privire la condamnarea de 4 ani și 6 luni închisoare, dispusă de către Înalta Curte de Casație și Justiție – secția penală prin decizia penală nr. 234/2016, pronunțată în dosarul nr. x/2014 pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită.

Prin sentința penală nr. 9/F din 16.01.2024, Curtea de Apel București– secția a II-a penală a admis excepția necompetenței materiale a Curții de Apel București în privința soluționării cauzei penale nr. x/2023, având ca obiect cererea de reabilitare judecătorească formulată de petenta condamnată A.. În temeiul art. 50 C. proc. pen. rap. la art. 529 C. proc. pen., a declinat competenta soluționării cauzei penale nr. x/2023 având ca obiect cererea de reabilitare judecătorească formulată de petenta condamnată A., în favoarea Tribunalului București.

Pentru a se pronunța în acest sens, Curtea de Apel București a reținut că o cerere de reabilitare judecătorească este subsecventă condamnării, așa încât determinarea competenței trebuie să urmeze regimul judecății cauzei în care s-a formulat cererea ulterioară, cum este în cazul reabilitării, aflându-ne, așadar, în fața a două cauze diferite, cea dintâi, în care s-a pronunțat condamnarea, având ca obiect rezolvarea unui raport de drept penal de conflict, stins prin tragerea la răspundere penală a autorului, în vreme ce, în a doua cauză, activitatea jurisdicțională de soluționare a cererii de reabilitare rezolvă un aspect adiacent obiectivului principal al procesului penal. Mai mult, în timp ce prima activitate jurisdicțională este integrată într-o fază specifică procesului penal, cea de a doua, privind reabilitarea, se situează în afara acestuia, după executarea hotărârii, însuși titlul VI al părții speciale a C. proc. pen., care reglementează instituția reabilitării, fiind particularizat prin denumirea "Proceduri speciale". Or, urmare a acestui caracter autonom al reabilitării, se impune să fie incidentă regula tempus regit actum în aplicarea normelor de procedură penală, astfel că instanța corespunzătoare celei care a judecat în primă instanță nu poate fi decât aceea care, la data introducerii cererii prin care se solicită reabilitarea, este competentă să judece în primă instanță infracțiunea pentru care inculpatul a fost condamnat.

În dosarul nr. x/2014, în care a fost pronunțată sentința penală nr. 17 din 02.02.2015, competența de soluționare în primă instanță a curții de apel a fost determinată de calitatea făptuitoarei, petenta A. având calitatea de magistrat în cadrul Tribunalului București.

La momentul soluționării cauzei, potrivit dispozițiilor legii procesual penale, competența de soluționare a infracțiunilor săvârșite de judecătorii de la tribunale aparținea Curții de Apel.

Curtea a avut în vedere că prin decizia penală nr. 234/A/27.05.2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, s-a dispus reducerea pedepsei aplicate condamnatei A., la pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare, și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen. anterior, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a exercita funcția de magistrat, iar în baza art. 71 C. pen. anterior, s-a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. C. pen. anterior. Astfel, competența de a judeca în primă instanță o infracțiune de luare de mită săvârșită de o persoană care nu are calitate de magistrat la data formulării cererii de reabilitare aparține tribunalului, potrivit art. 36 alin. (1) lit. a) C. pen.

În ceea ce privește competența teritorială, Curtea a constatat că aceasta aparține Tribunalului București, având în vedere că petenta are domiciliul în București, adresă indicată de aceasta în cuprinsul cererii de reabilitare.

Prin sentința penală nr. 129 din data de 02.02.2024, Tribunalul București – secția I Penală, în baza art. 47 alin. (1) și a art. 50 rap. la art. 529 C. proc. pen., a admis excepția necompetenței materiale invocate de petenta A..

A declinat competența de soluționare a cererii formulată de petenta A., având ca obiect reabilitare judecătorească, în favoarea Curții de Apel București.

A sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea pronunțării unui regulator de competență.

Pentru a se pronunța în acest sens, Tribunalul București – secția I Penală a arătat că, competența de soluționare a unei cereri de reabilitare se analizează prin raportare la fapta astfel cum a fost săvârșită anterior de către petentă, ținându-se cont inclusiv de calitatea sa de judecător, aceasta fiind, de altfel, cea care a atras competența de soluționare a cauzei sale în favoarea curții de apel.

A susținut că, faptul că, ulterior condamnării, petenta și-a pierdut această calitate, nu înseamnă că s-ar aprecia competența de soluționare a unei cereri de reabilitare doar prin raportare la normele de competență materiale, fără a lua în calcul competența după calitatea persoanei.

Cum în prezenta cauză condamnarea suferită de petentă privește o infracțiune ce este de competența curții de apel, a arătat că singura instanță competentă să se pronunțe asupra cererii de reabilitare, așa cum prevăd și dispozițiile legale anterior enunțate, este Curtea de Apel București.

Fiind învestită cu soluționarea conflictului negativ de competență, în temeiul art. 51 C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că instanța competentă să soluționeze cauza privind-o pe petenta A. este Curtea de Apel București.

Prioritar, Înalta Curte notează că obiectul cauzei cu privire la care cele două instanțe se află în conflict negativ de competență îl constituie cererea de reabilitare formulată de persoana condamnată A., prin care petenta a solicitat să se dispună reabilitarea sa cu privire la condamnarea de 4 ani și 6 luni închisoare, dispusă de către Înalta Curte de Casație și Justiție – secția penală prin decizia penală nr. 234/2016, pronunțată în dosarul nr. x/2014, pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită.

Potrivit art. 529 C. proc. pen., competentă să se pronunțe asupra reabilitării judecătorești este fie instanța care a judecat în primă instanță cauza în care s-a pronunțat condamnarea pentru care se cere reabilitarea, fie instanța corespunzătoare în a cărei circumscripție domiciliază condamnatul sau în care a avut ultimul domiciliu, dacă la data introducerii cererii domiciliază în străinătate.

Înalta Curte constată că instanța competentă să judece cererea de reabilitare formulată de petentă va fi stabilită potrivit dispozițiilor anterior menționate.

Astfel, cum instanța care a judecat cauza în primă instanță este Curtea de Apel București (aceasta fiind și instanța în a cărei circumscripție domiciliază petenta), potrivit dispozițiilor art. 529 C. proc. pen., aceasta este instanța competentă să judece cauza care face obiectul conflictului de competență.

În ceea ce privește Decizia nr. 83/2007, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Secțiiile Unite, în soluționarea recursului în interesul legii, prin care instanța supremă a stabilit că "Dispozițiile art. 494 teza I din C. proc. pen. se interpretează în sensul că: În caz de modificare a normelor de competență, cererea de reabilitare va fi soluționată de instanța competentă să judece cauza în primă instanță, potrivit legii în vigoare la momentul introducerii cererii.", decizie adusă în discuție de către ambele instanțe, Înalta Curte constată că devine superfluă analizarea celor stabilite prin această decizie, atât timp cât nu a existat o modificare a normelor de competență de la momentul judecării cauzei în fond și până în prezent.

Înalta Curte notează că, doar în caz de modificare a acestor norme ar fi fost aplicabilă această decizie și s-ar fi pus problema stabilirii instanței competente să judece cauza în primă instanță, potrivit legii în vigoare la momentul introducerii cererii; și, doar atunci s-ar fi pus problema dacă această competență se stabilește avându-se în vedere calitatea de magistrat a petentei la momentul comiterii faptei (așa cum susține, în mod corect, de altfel, Tribunalul București, care a arătat că, "competența de soluționare a unei cereri de reabilitare se analizează prin raportare la fapta astfel cum a fost săvârșită anterior de către petentă, ținându-se cont inclusiv de calitatea sa de judecător, aceasta fiind, de altfel, cea care a atras competența de soluționare a cauzei sale în favoarea curții de apel") sau competența se stabilește avându-se în vedere faptul că aceasta nu mai deține funcția de magistrat la momentul formulării cererii de reabilitare (după cum în mod greșit a apreciat curtea de apel, arătând că "o infracțiune de luare de mită săvârșită de o persoană care nu are calitate de magistrat la data formulării cererii de reabilitare aparține tribunalului, potrivit art. 36 alin. (1) lit. a) C. pen..").

Așadar, în lipsa unei astfel de modificări a normelor de competență, sunt incidente dispozițiile art. 529 C. proc. pen., astfel că instanța competentă este cea care a judecat cauza în primă instanță, respectiv Curtea de Apel București.

Față de aceste considerente, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei privind pe petenta A. în favoarea Curții de Apel București – secția a II-a penală, instanță căreia i se va trimite dosarul.

În temeiul art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe petenta A. în favoarea Curții de Apel București – secția a II-a penală, instanță căreia i se trimite dosarul.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 21 februarie 2024.