ÎCCJ, Secția penală

HOTĂRÂRE

06.07.2021

CAMERĂ

penal

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2021
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)

Ședința publică din data de 06 iulie 2021

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 484/F din 19.04.2021, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, în baza art. 47 alin. (2) și (4) C. proc. pen.. rap. la art. 595 alin. (2) C. proc. pen.. și art. 50 C. proc. pen.. s-a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului București, invocată de instanță din oficiu.

S-a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe petentul A., având ca obiect cerere de aplicare a legii penale mai favorabile după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, în favoarea Curții de Apel București, instanță competentă material și teritorial să soluționeze cauza.

Pentru a dispune astfel, Tribunalul a reținut, în esență, că, prin cererea înregistrată la data de 25.02.2021 pe rolul Tribunalului Iași, sub nr. x/2021, petentul A. a formulat contestație la executare întemeiată pe prevederile art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.. și art. 6 C. pen.

În motivare, petentul a susținut că, prin sentința penală nr. 610/09.07.2012 a Tribunalului București i-a fost aplicată o pedeapsă de 12 ani închisoare, iar urmare a intrării în vigoare a noului C. pen., pedepsele pentru infracțiunile pentru care a fost condamnat au fost reduse considerabil. S-a arătat, astfel, că ulterior rămânerii definitive a hotărârii de condamnare, dar înainte de expirarea termenului de încercare, a intervenit o cauză de reducere a pedepsei.

Prin sentința penală nr. 115/17.03.2021 a Tribunalului Iași, s-a admis excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe și s-a dispus declinarea competenței în favoarea Tribunalului București.

Ulterior, Tribunalul București a constatat că, din analiza motivelor invocate în sprijinul cererii, se solicită aplicarea legii penale mai favorabile după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare conform art. 595 C. proc. pen.. și art. 6 C. pen.

Astfel, Tribunalul București a reținut că prima instanță poate pierde calitatea de instanță de executare în caz de modificare a pedepsei conform 585 C. proc. pen.. sau în cazul aplicării prevederilor art. 4 sau 6 C. pen. prin intermediul procedurii instituite de art. 595 C. proc. pen.

S-a constatat că, prin sentința penală nr. 610/09.07.2012 a Tribunalului București, definitivă prin decizia penală nr. 4013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, petentul A. a fost condamnat la mai multe pedepse cu închisoarea, fiindu-i aplicată pedeapsa rezultantă de 12 ani închisoare, iar din executarea acestei pedepse, petentul a fost liberat condiționat la data de 21.11.2017 cu un rest rămas neexecutat de 1112 zile.

De asemenea, s-a reținut că, prin sentința penală nr. 25/12.02.2016 a Curții de Apel București (dosar nr. x/2013), definitivă prin decizia penală nr. 424/11.12.2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, petentul a fost condamnat la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârșirea unei infracțiuni concurente cu cele pentru care i-a fost aplicată pedeapsa rezultantă de 12 ani închisoare, iar în urma procedurilor de descontopire și recontopire i-a fost aplicată acestuia tot o pedeapsă rezultantă de 12 ani închisoare, dispunându-se, totodată, menținerea liberării condiționate.

Dispunând condamnarea pentru o infracțiune concurentă și modificând pe cale incidentală pedeapsa de 12 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 610/09.07.2012 a Tribunalului București, definitivă prin decizia penală nr. 4013 a Înaltei Curte de Casație și Justiție, Curtea de Apel București a devenit instanță de executare și este competentă să se pronunțe asupra cererii formulate de petent în temeiul art. 595 C. proc. pen.

Având în vedere cele de mai sus, Tribunalul București a reținut că revine Curții de Apel București competența materială și teritorială pentru soluționarea cererii formulate de petentul A..

Prin sentința penală nr. 112/F din 11.06.2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în baza art. 47 alin. (2) și (4) C. proc. pen.. rap. la art. 595 alin. (2) C. proc. pen.. și art. 50 C. proc. pen.. s-a admis excepția necompetenței materiale a Curții de Apel București, invocată de procuror.

S-a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe petentul A., având ca obiect cerere de aplicare a legii penale mai favorabile după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, în favoarea Tribunalului București, secția I penală, instanță competentă material să soluționeze cauza.

În baza art. 51 alin. (1) C. proc. pen., s-a trimis dosarul instanței ierarhic superioare comună, respectiv Înalta Curte de Casație și Justiție să soluționeze conflictul negativ de competență ivit.

Pentru a dispune astfel, Curtea a reținut, în esență, că, în conformitate cu art. 553 alin. (1) C. proc. pen., instanța de executare este Tribunalul București care a pronunțat sentința penală nr. 610 din 09.07.2021, rămasă definitivă, și nu Curtea de Apel București.

În acest sens s-a avut în vedere că, în raport de sentința penală nr. 25/F din 12.02.2016 a Curții de Apel București, secția I penală, definitivă prin decizia penală nr. 424/11.12.2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție prin care s-a contopit o pedeapsă de 2 ani închisoare aplicată inculpatului A., cu pedepsele aplicate prin sentința penală nr. 610/2012 a Tribunalului București, nu pot fi incidente în cauză dispozițiile art. 553 alin. (1) C. proc. pen. mai sus invocate.

Astfel, s-a apreciat că nu pot fi analizate dispozițiile art. 6 din C. pen. cu privire la legea penală mai favorabilă, în condițiile în care se solicită micșorarea pedepselor aplicate de Tribunalul București prin sentința penală nr. 610/2012 a Tribunalului București, definitivă.

Fiind sesizată, în temeiul art. 51 alin. (1) și (2) C. proc. pen., cu rezolvarea conflictului negativ de competență, Înalta Curte constată că Tribunalul București este competent în a soluționa cauza privind pe condamnatul A., instanță căreia i se va trimite dosarul, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Din examinarea lucrărilor dosarului, Înalta Curte constată că, prin contestația la executare formulată de petentul condamnat, acesta a solicitat micșorarea pedepsei închisorii de 12 ani aplicată prin sentința penală nr. 610/09.07.2012 a Tribunalului București, motivat de faptul că, urmare a intrării în vigoare a noului C. pen., pedepsele pentru infracțiunile pentru care a fost condamnat au fost reduse considerabil.

Analizând motivele petentului, Înalta Curte apreciază că acestea se încadrează formal în cazul de contestație la executare prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. d) ultima teză C. proc. pen., respectiv "se invocă . . . . . . . . . .orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei".

Potrivit dispozițiilor art. 598 alin. (2) C. proc. pen., contestația contra executării hotărârii penale în cazul de la lit. d), se) face, după caz, potrivit art. 597 alin. (1), la instanța de executare sau, potrivit art. 597 alin. (6) C. proc. pen., instanței corespunzătoare instanței de executare în a cărei circumscripție se află locul de deținere.

Se reține că petentul A. a fost liberat condiționat la data de 21.11.2017, cu un rest neexecutat de 1112 zile de închisoare, iar în cauză, contestația la executare formulată are ca obiect sentința penală nr. 610/09.07.2012 a Tribunalului București, definitivă prin decizia penală nr. 4013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, astfel că, raportat la conținutul cererii petentului condamnat, actele dosarului și criteriile legale, Înalta Curte apreciază că instanța competentă să soluționeze contestația la executare formulată de petentul predea A. este Tribunalul București.

În considerarea tuturor acestor argumente, Înalta Curte, în conformitate cu art. 51 alin. (6) C. proc. pen., va stabili competența de soluționare a cauzei privind pe condamnatul A. în favoarea Tribunalului București, instanță căreia i se va trimite dosarul.

Conform art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, iar, potrivit art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 313 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.