ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra conflictului negativ de competență ivit între Tribunalul București și Tribunalul Iași, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 272 din 07 iunie 2023 pronunțată de Tribunalul Iași, secția penală, în Dosarul nr. x/2023, a fost admisă excepția necompetenței materiale a Tribunalului Iași și, în baza dispozițiilor art. 458 C. proc. pen.., a fost declinată competența de soluționare a cererii de revizuire formulată de persoana condamnată A. în favoarea Tribunalului București.

Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul Iași a reținut următoarele:

Prin cererea având ca obiect contestație la executare înregistrată pe rolul Tribunalului Iași, la data de 20.03.2023, sub nr. x/2023, persoana condamnată A. a solicitat anularea mandatului de executare a pedepsei închisorii principale rezultante de 10 ani, 1 lună și 20 de zile închisoare, emis în baza Sentinței penale nr. 228/2022 pronunțate de Tribunalul București în Dosarul nr. x/2021, definitivă prin Decizia nr. 215/22.06.2022 a Curții de Apel București, și emiterea unui nou mandat.

În motivarea cererii, persoana condamnată a criticat Sentința penală nr. 228/2022 pronunțată de Tribunalul București din perspectiva greșitei aplicări a dispozițiilor privind tratamentul sancționator al concursului de infracțiuni, prev. de art. 38 - 39 C. pen., privind contopirea următoarelor pedepse: 8 luni închisoare, aplicată prin Sentința penală nr. 45/24.01.2013 pronunțată de Judecătoria Darabani; cele patru pedepse de câte 8 luni închisoare, aplicate prin Sentința penală nr. 18/14.03.2016 pronunțată de Judecătoria Săveni; 3 ani închisoare și 2 ani închisoare, aplicate prin Sentința penală nr. 1090/04.07.2016 pronunțată de Judecătoria Botoșani; 6 luni închisoare, aplicată prin Sentința penală nr. 179/23.11.2015 pronunțată de Judecătoria Săveni; 7 luni închisoare, aplicată prin Sentința penală nr. 67/22.06.2017 pronunțată de Judecătoria Săveni și 7 ani închisoare, aplicată prin Sentința penală nr. 52/29.03.2022 pronunțată de Tribunalul Botoșani.

Persoana condamnată A. a arătat că, în urma contopirii acestor pedepse, Tribunalul București a calculat în mod greșit sporul de pedeapsă aplicat alături de pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare, în sensul că a stabilit un spor mult mai ridicat, de 3 ani, 1 lună și 20 de zile închisoare, reprezentând o treime din restul pedepselor stabilite, în loc de 1 an și 6 luni închisoare, cum ar fi fost corect, luând, în mod eronat în calcul, cele patru pedepse de 8 luni închisoare, aplicate prin Sentința penală nr. 18/14.03.2016 a Judecătoriei Săveni, deși, era vorba de o singură infracțiune în formă continuată, în cauză fiind incidente dispozițiile art. 35 C. pen. Or, acest fapt a condus la aplicarea unui spor aproape egal cu pedeapsa stabilită prin Sentința penală nr. 1733/11.12.2017 a Judecătoriei Botoșani, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 124/12.04.2018 a Tribunalului Botoșani.

În acest context, persoana condamnată a apreciat că, în cauză, se impune aplicarea dispozițiilor privind tratamentul sancționator al recidivei, conform art. 43 C. pen., motiv pentru care a solicitat admiterea contestației la executare, desființarea mandatului emis de Tribunalul București, și, în consecință, emiterea unui nou mandat.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) și d) C. proc. pen.

În vederea soluționării cauzei, la solicitarea instanței, au fost depuse la dosar următoarele înscrisuri: fișa A.N.P. a condamnatului A.; fișa de cazier judiciar; copie a Sentinței penale nr. 52/29.03.2021 pronunțată de Tribunalul Botoșani în Dosarul nr. x/2017, însoțită de referatul Compartimentului Executări Penale și copia extrasului Deciziei penale nr. 564/21.07.2021 a Curții de Apel Suceava, precum și o copie a Sentinței penale nr. 228/09.03.2022 pronunțată de Tribunalul București în Dosarul nr. x/2021, însoțită de referatul Compartimentului Executări Penale.

La termenul din 10.05.2023, persoana condamnată A. a solicitat modificarea obiectului cauzei din contestație la executare într-o cerere de revizuire, întemeiată pe dispozițiile art. 453 alin. (1) lit. e) C. proc. pen.., cu referire la Sentințele penale nr. 228/09.03.2022 a Tribunalului București și nr. 52/29.03.2021 a Tribunalului Botoșani, pentru motivele expuse în încheierea de ședință de la acea dată, solicitare admisă de instanță. La același termen, condamnatul A. a invocat excepția necompetenței materiale a Tribunalului Iași în soluționarea cauzei, apreciind că instanța competentă să soluționeze prezenta cauză ar fi Tribunalul București.

Analizând actele dosarului și excepția invocată, Tribunalul Iași a reținut următoarele:

Prin cererea inițială, condamnatul A. a invocat cazurile de contestație la executare prevăzute de art. 598 alin. (1) lit. c) și d) C. proc. pen.., iar la termenul din 10.05.2023, a solicitat modificarea obiectului cauzei din contestație la executare într-o cerere de revizuire, întemeiată pe dispozițiile art. 453 alin. (1) lit. e) C. proc. pen.., cu referire la sentințele penale nr. 228/09.03.2022 a Tribunalului București și nr. 52/29.03.2021 a Tribunalului Botoșani, motivat de faptul că cele două hotărâri penale nu se pot concilia.

Solicitarea a fost admisă de instanță, având în vedere motivele invocate de persoana condamnată, motive diferite de cele expuse inițial în cererea introductivă.

Tribunalul Iași a reținut că prin Sentința penală nr. 52/29.03.2021 pronunțată de Tribunalul Botoșani în Dosarul nr. x/2017, definitivă prin Decizia penală nr. 564/21.07.2021 a Curții de Apel Suceava, revizuentul A. fost condamnat la o pedeapsă de 7 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor, prev. de art. 32 raportat la art. 188 alin. (1) C. pen., pentru care s-a emis Mandatul de executare nr. x/21.07.2021.

Prin Sentința penală nr. 228/09.03.2022 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, definitivă prin Decizia penală nr. 215/A/22.06.2022 pronunțată de Curtea de Apel București, a fost admisă cererea formulată de persoana condamnată A. de contopire a pedepsei de 7 ani închisoare stabilite prin Sentința penală nr. 52/29.03.2021 pronunțată de Tribunalul Botoșani și a pedepsei rezultante de 3 ani și 3 luni închisoare, în urma contopirii unor pedepse anterioare, prin Sentința penală nr. 1733/11.12.217 pronunțată de Judecătoria Botoșani, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 124/12.04.2018 pronunțată de Tribunalul Botoșani.

Procedând cu prioritate la analiza competenței materiale a Tribunalului Iași în soluționarea cererii de revizuire, instanța a apreciat că nu este competentă material pentru următoarele considerente:

Conform art. 458 C. proc. pen.., competența materială a judecării cererii de revizuire revine instanței care a soluționat în primă instanță cauza, cu excepția cazului când temeiul cererii de revizuire constă în existența unor hotărâri ce nu se pot concilia, prev. de art. 453 alin. (1) lit. e) C. proc. pen.., caz în care competența se determină potrivit dispozițiilor art. 44 C. proc. pen.., aparținând instanței de fond prim sesizată, atunci când instanțele care au pronunțat hotărârile nu se pot concilia sunt egale în grad.

Analizând însă criticile contestatorului, care nu se referă la Sentința penală nr. 52/29.03.2021 pronunțată de Tribunalul Botoșani, în Dosarul nr. x/2017, de condamnare pentru comiterea infracțiunii de tentativă la omor, ci vizează, în esență, doar modalitatea de contopire a pedepselor și cu privire la perioadele din pedeapsă executate, perioade care, în opinia revizuentului, nu au fost scăzute, indicând în acest sens Sentința penală nr. 228/09.03.2022 pronunțată de Tribunalul București în Dosarul nr. x/2021, instanța a apreciat că, în cauză, competența de soluționare a cererii de revizuire revine instanței care a pronunțat soluția în prima instanță, respectiv Tribunalului București, care a și emis Mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 614/22.06.2022, în executarea căruia se află în prezent revizuentul.

Pentru aceste considerente, instanța a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului Iași și, în baza art. 458 C. proc. pen.., a declinat competența de soluționare a cererii de revizuire în favoarea Tribunalului București.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București la data de 01 septembrie 2023.

Prin Sentința penală nr. 1361 din 10.11.2023 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, în Dosarul nr. x/2023, în temeiul art. 598 alin. (2) C. proc. pen.. raportat la art. 597 C. proc. pen.., a fost admisă excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului București invocată din oficiu de instanță și, în baza art. 50 alin. (1) și (3) C. proc. pen.., a fost declinată competența de soluționare a cauzei privind pe petentul condamnat A. în favoarea Tribunalului Iași. În temeiul art. 51 alin. (1) și (2) C. proc. pen.., s-a constatat ivit conflictul negativ de competență între Tribunalul București și Tribunalul Iași, iar în baza art. 40 alin. (4) C. proc. pen.. s-a dispus înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Penală, instanță ierarhic superioară comună, în vederea soluționării conflictului creat.

Pentru a pronunța această soluție, Tribunalul București a reținut că prezenta cauză a fost declinată de la Tribunalul Iași, prin Sentința penală nr. 272/07.06.2023, în urma modificării obiectului cauzei, din contestație la executare, în cerere de revizuire, întemeiată pe dispozițiile art. 453 alin. (1) lit. e) C. proc. pen.., prin încheierea din data de 10.05.2023.

Petentul condamnat A. a formulat o contestație la executare împotriva mandatului de executare emis în baza Sentinței nr. 228/2022 a Tribunalului București, pronunțată în Dosarul nr. x/2021, definitivă prin Decizia nr. 215/22.06.2022 a Curții de Apel București prin care s-a stabilit pedeapsa rezultantă de 10 ani, 1 lună și 20 de zile. În motivare, petentul a arătat că, prin Sentința penală nr. 228/09.03.2022 a Tribunalului București, definitivă prin Decizia penală nr. 215/2022 a Curții de Apel București, s-a admis cererea de contopire a pedepselor aplicate, rezultând, urmare a aplicării dispozițiilor art. 38, 39 C. pen., pedeapsa de 10 ani, 1 lună și 20 de zile. A precizat că, pe calea contestației la executare, înțelege să invoce greșita aplicare a dispozițiilor art. 38, 39 C. pen. în stabilirea pedepsei de 10 ani, 1 lună și 20 de zile în a cărei executare se află, a dispozițiilor privitoare la aplicarea pedepsei în cazul concursului de infracțiuni, dispoziții ce au avut ca rezultat aplicarea unui spor greșit calculat, sporul corect fiind de 1 an și 6 luni, nu de 3 ani, 1 lună și 20 de zile, așa cum greșit s-a stabilit. Deopotrivă, a precizat că, în concret, în aplicarea regulilor prevăzute de dispozițiile art. 39 C. pen., în mod greșit, în stabilirea sporului de 1/3 au fost luate în calcul 4 infracțiuni de câte 8 luni închisoare, deși, fiind vorba de o singură infracțiune în formă continuată, în cauză erau incidente dispozițiile art. 35 C. pen.

Analizând actele și lucrările dosarului, Tribunalul București a reținut următoarele:

Prin Sentința penală nr. 228/09.03.2022, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, în Dosarul nr. x/2021, definitivă prin Decizia penală nr. 215/C/22.06.2022, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I Penală, s-a dispus contopirea pedepselor concurente, respectiv: 5 pedepse de 8 luni închisoare și pedepsele de 3 ani închisoare, 2 ani închisoare, 6 luni închisoare, 7 luni închisoare și 7 ani închisoare.

La termenul din data de 13.10.2023, instanța a calificat cererea condamnatului ca fiind contestație la executare, în baza art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.

S-a reținut că art. 453 alin. (1) lit. e) C. proc. pen.. privește revizuirea hotărârilor judecătorești, definitive, cu privire la latura penală când două sau mai multe hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia.

În cauză, în cererea inițială, petentul condamnat a arătat că este nemulțumit de modul în care s-a efectuat contopirea prin Sentința penală nr. 228/09.03.2022 a Tribunalului București, definitivă prin Decizia penală nr. 215/2022 a Curții de Apel București. Ulterior, la termenul de judecată din data de 10.05.2023, petentul condamnat, prin apărător ales, a solicitat modificarea obiectului cauzei, în revizuire, întemeiată pe dispozițiile art. 453 alin. (1) lit. e) C. proc. pen.., motivând o eroare de judecată, iar Tribunalul Iași a calificat cererea ca fiind o revizuire și a declinat competența de soluționare în favoarea Tribunalului București.

Față de modul în care cererea petentului condamnat A. a fost formulată și având în vedere că în cauză nu se poate pune problema de două sau mai multe hotărâri judecătorești definitive care nu se pot concilia, Tribunalul București, la termenul din data de 13.10.2023 a recalificat cererea condamnatului ca fiind contestație la executare, în baza art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.

Potrivit art. 598 alin. (2) C. proc. pen.. în cazurile prevăzute la alin. (1) lit. a), b) și d), contestația se face, după caz, la instanța prevăzută la art. 597 alin. (1) sau 6, iar în cazul prevăzut la alin. (1) lit. c), la) instanța care a pronunțat hotărârea ce se execută.

Având în vedere că, la momentul formulării cererii, petentul condamnat se afla încarcerat la Penitenciarul Iași, rezultă că instanța competentă teritorial să judece cauza este Tribunalul Iași.

Drept urmare, în temeiul art. 598 alin. (2) C. proc. pen.. raportat la art. 597 C. proc. pen.., Tribunalul București a admis excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului București, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe petentul condamnat A. în favoarea Tribunalului Iași. Constatându-se ivit conflictul negativ de competență între Tribunalul București și Tribunalul Iași, s-a dispus înaintarea cauzei la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, instanță ierarhic superioară comună, în vederea soluționării conflictului creat.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 15 noiembrie 2023.

Examinând conflictul negativ de competență ivit între Tribunalul București și Tribunalul Iași, Înalta Curte constată următoarele:

Persoana privată de libertate A. a învestit Tribunalul Iași cu o contestație la executare, întemeiată pe dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) și d) C. proc. pen.., solicitând anularea mandatului de executare a pedepsei închisorii principale rezultante de 10 ani, 1 lună și 20 de zile închisoare, emis în baza Sentinței penale nr. 228/2022 pronunțate de Tribunalul București în Dosarul nr. x/2021, definitivă prin Decizia nr. 215/22.06.2022 a Curții de Apel București, și emiterea unui nou mandat. În opinia persoanei condamnate, prin Sentința penală nr. 228/2022 pronunțată de Tribunalul București au fost aplicate în mod greșit dispozițiile privind tratamentul sancționator al concursului de infracțiuni, prev. de art. 38-39 C. pen., fiind calculat în mod greșit sporul de pedeapsă aplicat alături de pedeapsa cea mai grea, de 7 ani închisoare. Totodată, persoana condamnată a considerat că sunt incidente dispozițiile art. 41 C. pen., solicitând a se dispune, pe calea contestației la executare, aplicarea prevederilor art. 43 C. pen.

La termenul din 10.05.2023, persoana condamnată A. a solicitat modificarea obiectului cauzei din contestație la executare într-o cerere de revizuire, întemeiată pe dispozițiile art. 453 alin. (1) lit. e) C. proc. pen.., cu referire la Sentințele penale nr. 228/09.03.2022 a Tribunalului București și nr. 52/29.03.2021 a Tribunalului Botoșani, motivat de faptul că, în opinia sa, cele două hotărâri penale nu se pot concilia și a invocat excepția necompetenței materiale a Tribunalului Iași.

În contextul precizării petentului de la termenul indicat anterior, Tribunalul Iași a admis excepția necompetenței materiale și, în temeiul art. 458 C. proc. pen.., a declinat competența de soluționare a cererii de revizuire formulată de persoana condamnată A. în favoarea Tribunalului București.

În urma înregistrării cauzei pe rolul Tribunalului București, la termenul din data de 13.10.2023, având în vedere că dispozițiile art. 453 alin. (1) lit. e) C. proc. pen.., invocate de condamnat, fac referire la hotărâri ce nu se pot concilia, iar în cauză nu este incidentă această chestiune de drept, instanța a calificat cererea condamnatului ca fiind contestație la executare, în baza art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.

Relativ la cele ce precedă, având în vedere că, la momentul formulării cererii, condamnatul se afla încarcerat la Penitenciarul Iași, Tribunalul București a declinat competența de soluționare a cererii formulate de condamnatul A., în favoarea Tribunalului Iași și, constatând ivit conflictul negativ de competență, a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării acestuia.

Prin raportare la motivele invocate de condamnatul A., prin cererea depusă la dosar, care se circumscriu cazului de contestație la executare prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.. (acestea neputând fi circumscrise cazului de revizuire prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. e) C. proc. pen.., întrucât, chiar dacă petentul a făcut referire la Sentința penală nr. 228/09.03.2022 a Tribunalului București și la Sentința penală nr. 52/29.03.2021 a Tribunalului Botoșani, prima hotărâre indicată de acesta nu conține o rezolvare a fondului cauzei - doar astfel de hotărâri putând fi supuse cazului de revizuire invocat de petent), Înalta Curte constată că prezintă relevanță dispozițiile art. 598 alin. (2) C. proc. pen.., conform cărora "În cazurile prevăzute la alin. (1) lit. a), b) și d), contestația se face, după caz, la instanța prevăzută la art. 597 alin. (1) sau (6), iar în cazul prevăzut la alin. (1) lit. c), la instanța care a pronunțat hotărârea ce se execută. În cazul în care nelămurirea privește o dispoziție dintr-o hotărâre pronunțată în apel sau în recurs în casație, competența revine, după caz, instanței de apel sau Înaltei Curți de Casație și Justiție.".

Deopotrivă, este avută în vedere și Decizia nr. 15 din 17.09.2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii (publicată în M. Of. nr. 885/22.10.2018), prin care s-a statuat că instanța competentă să soluționeze cererile formulate de persoanele condamnate în cursul executării pedepsei este cea în a cărei circumscripție se află locul de deținere la data formulării cererii, indiferent dacă locul de deținere este reprezentat de penitenciarul stabilit inițial sau de penitenciarul stabilit prin transferarea definitivă ori temporară a persoanei condamnate.

Așa cum rezultă din verificările efectuate în cauză, la data formulării cererii, 20 martie 2023, condamnatul A. era încarcerat în cadrul Penitenciarului Iași. Drept urmare, prin raportare la prevederile art. 598 alin. (2) C. proc. pen.., instanța competentă să judece prezenta cauză este Tribunalul Iași.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei privind pe condamnatul A. în favoarea Tribunalului Iași, instanță căreia i se va trimite dosarul.

Conform dispozițiilor art. 275 alin. (3) C. proc. pen.., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

Potrivit dispozițiilor art. 275 alin. (6) C. proc. pen.., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 340 RON, va rămâne în sarcina statului și se va suporta din fondurile Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe condamnatul A. în favoarea Tribunalului Iași, instanță căreia i se va trimite dosarul.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 340 RON, rămâne în sarcina statului și se suportă din fondurile Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 21 noiembrie 2023.

GGC - NN