ÎCCJ, Secția penală

Asupra cauzei penale de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Vaslui sub nr. x/2021, la data de 23.07.2021, persoana condamnată A. a formulat cerere de contopire a pedepselor pe care le are de executat.

Prin Sentința penală nr. 907/8.09.2021 pronunțată de Judecătoria Vaslui în dosarul nr. x/2021, s-a admis excepția necompetenței materiale și s-a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Tribunalului Bacău.

Prin Sentința penală nr. 231/D/2021 din 29 octombrie 2021 pronunțată de Tribunalul Bacău, secția Penală, s-a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului Bacău și s-a declinat cauza privind pe condamnatul A. spre competentă soluționare către Curtea de Apel Bacău.

Pentru a pronunța această soluție, în esență, instanța a avut în vedere că prin cererea persoanei condamnate se solicită contopirea pedepselor aplicate prin Sentința penală nr. 695/6.06.2013 a Judecătoriei Vaslui în dosarul nr. x/2013, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 834/23.07.2013 a Curții de Apel Iași și Sentința penală nr. 10/28.02.2020 a Curții de Apel Iași în dosarul nr. x/2020, precum și deducerea perioadei executate de la data de 22.12.2012 până la data de 30.08.2016, cererea fiind formulată prin raportare la dispozițiile art. 585 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.

Totodată, s-a constatat că persoana condamnată execută în prezent un mandat de 4255 zile de închisoare pentru comiterea unei infracțiuni de omor, ca urmare a emiterii Sentinței penale nr. 10 din 28.02.2020 de către Curtea de Apel Iași în dosarul nr. x/2020, în urma rămânerii sale definitive fiind emis mandatul de executare al pedepsei nr. x/8.09.2020 al Curții de Apel Iași.

S-a mai reținut că, anterior, contestatorului i-a fost aplicată o pedeapsă de 5 ani și 6 luni închisoare prin Sentința penală nr. 695/6.06.2013 a Judecătoriei Vaslui în dosarul nr. x/2013, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 834/23.07.2013 a Curții de Apel Iași. Această pedeapsă a fost executată începând cu data de 22.12.2012 și până la data de 30.08.2016, contestatorul fiind liberat condiționat la data de 30.08.2016, rămânând un rest de pedeapsă de 660 de zile.

Tribunalul Bacău a avut în vedere dispozițiile art. 585 alin. (2) din C. proc. pen. și totodată, a reținut că instanța de executare a ultimei hotărâri este Curtea de Apel Iași, întrucât ultima hotărâre pusă în executare este Sentința penală nr. 10 din 28.02.2020 în dosarul nr. x/2020, tot aceasta emițând mandatul de executare al pedepsei nr. x din 8.09.2020, după rămânerea definitivă a hotărârii. Însă, având în vedere că la momentul formulării cererii persoana condamnată se afla în stare de deținere, acesta fiind încarcerat în Penitenciarul Bacău, s-a apreciat că instanța competentă să soluționeze prezenta cerere este instanța egală în grad cu instanța de executare (Curtea de Apel Iași) în a cărei rază se află locul de deținere, respectiv Curtea de Apel Bacău.

În consecință, Tribunalul Bacău a admis excepția necompetenței materiale și a dispus declinarea cauzei la Curtea de Apel Bacău.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curți de Apel Bacău sub nr. x/2021.

Prin Sentința penală nr. 171/2021 pronunțată la data de 3 decembrie 2021, în dosarul nr. x/2021, Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bacău, a constatat existența conflictului negativ de competență ivit în cauză, astfel că, în baza art. 51 alin. (1), (2) din C. proc. pen., a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului negativ de competență între Tribunalul Bacău și Curtea de Apel Bacău având ca obiect cererea de contopire a pedepselor formulată de petentul A..

Pentru a dispune astfel, în esență, Curtea de apel a avut în vedere că petentul A. a solicitat contopirea pedepselor aplicate prin Sentința penală nr. 695/6.06.2013 a Judecătoriei Vaslui în dosarul nr. x/2013, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 834/23.07.2013 a Curții de Apel Iași și Sentința penală nr. 10 din 28.02.2020 a Curții de Apel Iași în dosarul nr. x/2020 precum și deducerea perioadei executate de la data de 22.12.2012 până la data de 30.08.2016.

S-a menționat că, prin decizia nr. 39/2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea privind examinarea recursurilor în interesul legii declarate de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Colegiului de conducere al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, s-a stabilit că instanța competentă să soluționeze cererea de contopire a pedepselor aplicate de instanțele naționale cu pedepsele aplicate de instanțele străine, prin hotărâri recunoscute de Curtea de Apel București, în cadrul procedurii transferării persoanei condamnate este instanța corespunzătoare instanței de executare a ultimei hotărâri, în a cărei circumscripție se află locul de deținere a persoanei condamnate.

În cazul în care ultima hotărâre definitivă a fost pronunțată de o instanță străină, competența de a judeca cererea de modificare a pedepsei revine instanței corespunzătoare celei care, potrivit legii române, ar fi judecat cauza în primă instanță și în a cărei circumscripție se află locul de deținere a persoanei condamnate.

În speță, s-a constatat că ultima hotărâre definitivă a fost pronunțată de o instanță străină (Tribunalul din Imperia - Italia), aceasta fiind recunoscută prin Sentința penală nr. 10 din 28.02.2020 a Curții de Apel Iași în dosarul nr. x/2020, prin care s-a stabilit că infracțiunea pentru care s-a dispus condamnarea petentului are corespondent în legislația din România în infracțiunea de omor prevăzută de art. 188 alin. (1) din C. pen.

Curtea de Apel Bacău, având în vedere că, pe de o parte, instanța corespunzătoare celei care, potrivit legii române, ar fi judecat cauza în primă instanță este tribunalul, iar pe de altă parte că, la data formulării cererii, petentul se afla încarcerat la Penitenciarul Bacău, s-a apreciat că instanța competentă să soluționeze cererea de contopire formulată de petentul A. este de competența Tribunalului Bacău.

Prin urmare, s-a dispus declinarea cauzei în favoarea Tribunalului Bacău, constatându-se totodată conflictul negativ de competență ivit în cauză, astfel că s-a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție cu soluționarea acestuia.

*****

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală la data de 10.01.2022, fiind stabilit termen pentru soluționare la data de 18.01.2022, când s-au luat concluziile apărării petentului condamnat și ale reprezentantului Parchetului, acestea fiind redate în cuprinsul practicalei prezentei hotărâri.

Înalta Curte, analizând conflictul negativ de competență ivit între Tribunalul Bacău și Curtea de Apel Bacău, cu privire la competența de soluționare a cauzei privind pe petentul condamnat A., constată că instanța competentă să soluționeze cauza este Tribunalul Bacău, pentru următoarele considerente:

Prealabil, Înalta Curte notează că obiectul conflictului negativ de competență cu care instanța supremă a fost învestită este cererea formulată de petentul condamnat A. prin care solicită contopirea pedepselor aplicate prin Sentința penală nr. 695 din 6.06.2013 a Judecătoriei Vaslui în dosarul nr. x/2013, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 834 din 23.07.2013 a Curții de Apel Iași și Sentința penală nr. 10 din 28.02.2020 a Curții de Apel Iași în dosarul nr. x/2020, precum și deducerea perioadei executate de la data de 22.12.2012 până la data de 30.08.2016.

Totodată, se reține că petentul condamnat A. a făcut obiectul procedurii privind recunoașterea unei hotărâri penale străine de condamnare, definitive, pronunțate împotriva sa de către autoritățile judiciare din Italia, Înalta Curte constatând că prin Sentința penală nr. 10/2020 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori în dosarul nr. x/2020, în baza art. 166 alin. (6) lit. a) din Legea nr. 302/2004, republicată, s-a dispus recunoașterea Hotărârii penale cu nr. 606/17 pronunțată la data de 13.03.2017 de Tribunalul din Imperia, Italia, astfel cum a fost modificată prin Sentința nr. 5/2018 din 18.04.2018 a Curții de Apel cu Jurați din Genova, Italia, rămasă definitivă la data de 4.06.2018, prin care persoana condamnată A., a fost condamnat la o pedeapsă de 4255 zile închisoare (11 ani și 8 luni închisoare) pentru săvârșirea infracțiunii de "omor în participație cu alte persoane" prev. de art. 110 C. pen. italian și art. 575 C. pen. italian, având corespondent în legislația din România în infracțiunea de omor prevăzută de art. 188 alin. (1) noul C. pen., cu aplicarea art. 77 alin. (1) lit. a) noul C. pen. și art. 5 alin. (1) noul C. pen.

S-a dispus continuarea executării pedepsei de 4255 zile închisoare aplicată persoanei condamnate A., într-un penitenciar din România și s-a dispus transferarea persoanei condamnate într-un penitenciar din România, pentru continuarea executării acestei pedepse.

La data rămânerii definitive a acestei sentințe, a fost emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 10 din 8.09.2020 al Curții de Apel Iași, astfel că, în prezent petentul condamnat A. execută mandatul de 4255 zile de închisoare pentru comiterea unei infracțiuni de omor, emis în baza Sentinței penale nr. 10 din 28.02.2020 a Curții de Apel Apel Iași din dosarul nr. x/2020, definitivă, prin neapelare, la data de 8.09.2020.

Deși, așa cum s-a arătat, petentul condamnat A. a făcut obiectul unei proceduri de recunoaștere a hotărârii penale străine de condamnare pronunțate împotriva sa de către autoritățile judiciare din Spania, Curtea de Apel Bacău nu este instanță de executare, în sensul art. 553 din C. proc. pen., deoarece aceasta nu a judecat fondul cauzei, ci a procedat, în baza unei competențe speciale, stabilite prin Legea nr. 302/2004, privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, la recunoașterea hotărârii pronunțate în străinătate, recunoaștere ce a avut loc în cadrul procedurii reglementate de această lege.

Potrivit dispozițiilor art. 156 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, executarea unei pedepse aplicate printr-o hotărâre penală străină recunoscută de instanța română este guvernată de legea română.

În consecință, odată recunoscută sentința penală de condamnare de către autoritățile judiciare din România, instanța competentă să judece cererea formulată de petent este instanța competentă material potrivit legii române să judece în primă instanță infracțiunile pentru care acesta a fost condamnat în străinătate.

Un raționament similar se regăsește de altfel și în Decizia nr. 34/2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Secții Unite, pronunțată în recurs în interesul legii, prin care, printre altele, s-a stabilit că în cazul în care ultima hotărâre definitivă a fost pronunțată de o instanță străină, competența de a judeca cererea de modificare a pedepsei revine instanței corespunzătoare celei care, potrivit legii române, ar fi judecat cauza în primă instanță și în a cărei circumscripție se află locul de deținere a persoanei condamnate.

Potrivit art. 553 C. proc. pen., instanța de executare este, de regulă, instanța primului grad de jurisdicție, legiuitorul stabilind astfel o corelație între competența materială a instanțelor în faza judecății și competența punerii în executare a hotărârilor penale.

Această corelație trebuie avută în vedere la determinarea instanței de executare în cazul hotărârilor pronunțate în străinătate și recunoscute de curțile de apel, conform competenței speciale prevăzute de Legea nr. 302/2004. În acest caz, identificarea instanței de executare se face prin aplicarea regulilor privitoare la competența materială din partea generală a C. proc. pen., în raport de natura și gravitatea infracțiunilor.

Altfel spus, atribuțiile instanței de executare trebuie exercitate de instanța care ar fi fost competentă să judece cauza în primă instanță, dacă infracțiunea ar fi fost săvârșită pe teritoriul României.

Așadar, în cauza de față, raportat la infracțiunea pentru care petentul A. a fost condamnat în străinătate, respectiv infracțiunea de omor, pentru care încadrarea juridică, potrivit legii penale române, este cea prevăzută de art. 188 alin. (1) noul C. pen., cu aplicarea art. 77 alin. (1) lit. a) noul C. pen. și art. 5 alin. (1) noul C. pen., instanța competentă material să judece cauza în primă instanță, dacă fapta ar fi fost săvârșită pe teritoriul României, este tribunalul, potrivit dispozițiilor art. 36 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen.

Totodată, având în vedere că petentul se află încarcerat în Penitenciarul Bacău, competența materială și teritorială aparține așadar Tribunalului Bacău.

În consecință, în temeiul art. 51 alin. (6) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție va stabili competența de soluționare a cauzei privind pe petentul condamnat A. în favoarea Tribunalului Bacău, instanță căreia i se va trimite dosarul.

Conform art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului, iar în baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen. onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe petentul-condamnat A. în favoarea Tribunalului Bacău, instanță căreia i se va trimite dosarul.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 313 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18 ianuarie 2022.

GGC - MM