ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 14 decembrie 2022

Deliberând asupra cauzei penale de față, în baza actelor și lucrărilor de la dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 202/2022 din 16.02.2022, pronunțată de Judecătoria Vaslui, în dosarul nr. x/2021, în baza art. 396 alin. (1), (2) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 335 alin. (2) C. pen. cu aplicare art. 396 alin. (10) din C. proc. pen.

Prin aceeași sentință, instanța de fond a constatat că infracțiunea dedusă judecății este concurentă cu infracțiunile din 19.07.2014 și 18.08.2014, pentru care inculpatul a fost condamnat la pedepsele de câte 1 an și 6 luni închisoare prin sentința penală nr. 337/2016 a Judecătoriei Vaslui, definitivă la 18.04.2016; cu infracțiunea din 12.04.2016, pentru care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 1 an și 9 luni închisoare, prin sent. pen. nr. 422/22.03.2018 a Judecătoriei Vaslui, cu infracțiunea din 10.12.2016, pentru care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 1 an și 3 luni închisoare prin sent. pen. nr. 493/02.04.2020 a Judecătoriei Vaslui, precum și cu infracțiunea din 19.08.2017, pentru care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare prin sentința penală nr. 734/2021 a Judecătoriei Vaslui, definitivă la 14.12.2021.

În baza art. 585 C. proc. pen. a fost descontopită pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare, aplicată inculpatului prin sent. pen. nr. 734/29.06.2021 a Judecătoriei Vaslui, definitivă la data de 14.12.2021 conf. Dec.pen. nr. 843/2021 a C.A.Iași, în a cărei executare se află, în pedepsele componente, astfel:

În baza art. 40 alin. (1), art. 38 alin. (1), art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. cu referire la art. 88 alin. (4) și art. 97 alin. (1) C. pen., a fost contopită pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare, nou aplicată, cu pedepsele de 1 an și 6 luni închisoare, 1 an și 6 luni închisoare, 1 an și 9 luni închisoare, 1 an și 3 luni închisoare și 2 ani închisoare, în pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare, la care s-a adăugat sporul obligatoriu de 2 ani și 6 luni închisoare, reprezentând 1/3 din totalul de 7 ani și 6 luni închisoare al celorlalte 5 pedepse, astfel că inculpatul A. va executa pedeapsa rezultantă de 4 (patru) ani și 6 (șase) luni închisoare, în regim de detenție.

În baza art. 40 alin. (3) C. pen., s-a dedus din durata pedepsei de 4 ani și 6 luni închisoare durata executată de la 11.10.2020 la zi (în cauzele în care s-a pron. Sent. pen. nr. 493/2020, respectiv, sent. pen. nr. 734/2021 ale Judecătoriei Vaslui). S-a dispus retragerea mandatului de executare emis în baza sentinței penale nr. 734/2021 a Judecătoriei Vaslui și emiterea unui nou mandat de executare la data rămânerii definitive a sentinței penale pronunțate.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul A..

Prin decizia penală nr. 568 din 14.07.2022 pronunțată de Curtea de Apel Iași – secția penală și pentru cauze cu minori, în baza art. 421 alin. (1) pct. (2) lit. a) C. proc. pen., s-a admis apelul promovat de apelantul inculpat A., împotriva sentinței penale nr. 202/2022 din data de 16.02.2022 pronunțată de Judecătoria Vaslui în dosarul nr. x/2021 al aceleiași instanțe, sentință care a fost desființată integral, și în rejudecare:

A fost descontopită pedeapsa rezultantă stabilită de instanța de fond în pedepsele componente, respectiv:

- Pedeapsa principală de 1 an și 6 luni închisoare, aplicată de instanța de fond pentru infracțiunea dedusă judecății;

- Pedeapsa principală de 1 an și 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 337/29.03.2016 a Judecătoriei Vaslui, definitivă prin neapelare la 18.04.2016, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 335 alin. (2) C. pen. (faptă din 19.07.2014);

- Pedeapsa principală de 1 an și 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 337/29.03.2016 a Judecătoriei Vaslui, definitivă prin neapelare la 18.04.2016, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 335 alin. (2) C. pen. (faptă din 18.08.2014);

- Pedeapsa principală de 1 an și 9 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 422/22.03.2018 a Judecătoriei Vaslui, definitivă prin neapelare la 04.04.2018, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 335 alin. (2) C. pen. (faptă din 12.04.2016);

- Pedeapsa principală de 1 an și 3 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 493/02.04.2020 a Judecătoriei Vaslui, definitivă la 01.10.2020, conf. Dec.pen. nr. 710/2020 a C.A. Iași, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 335 alin. (2) C. pen. (faptă din 10.12.2016);

- Pedeapsa principală de 2 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 734/29.06.2021 a Judecătoriei Vaslui, definitivă la data de 14.12.2021, conf. Dec.pen. nr. 843/2021 a C.A.Iași, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 335 alin. (2) C. pen. (faptă din 19.08.2017);

- Sporul de pedeapsă de 2 ani și 6 luni închisoare, care a fost înlăturat.

În baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen.. rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen.. a fost încetat procesul penal privind pe inculpatul A., deținut în executarea unui mandat definitiv în Penitenciarul Vaslui, sub aspectul comiterii infracțiunii de conducere a unui vehicul fără permis de conducere prev. de art. 335 alin. (2) C. pen., cu aplic. art. 396 alin. (10) C. proc. pen.. (faptă săvârșită la data de 05.03.2015), ca urmare a împlinirii termenului prescripției generale a răspunderii penale.

A fost înlăturată pedeapsa principală aplicată de instanța de fond inculpatului A. pentru comiterea acestei infracțiuni.

A fost înlăturată aplicarea disp. art. art. 40, art. 38 și art. 39 C. pen., privind constatarea concursului de infracțiuni, contopirea pedepselor și retragerea mandatului de executare a pedepsei închisorii emis anterior pe numele inculpatului.

A fost înlăturată dispoziția instanței de fond de obligare a inculpatului la plata sumei de 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen.. cheltuielile judiciare, în cuantum de 500 RON, aferente judecății la instanța de fond, au fost reținute în sarcina statului.

În baza dispozițiilor art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat, ocazionate de soluționarea apelului formulat de inculpat, au fost reținute în sarcina acestuia.

S-a luat act că inculpatul apelant a fost asistat de un apărător ales în fața instanței de control judiciar.

Împotriva hotărârii instanței de apel a declarat recurs în casație Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași, la data de 17 august 2022, întemeiat pe cazul de casare prev. de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., respectiv în mod greșit s-a dispus încetarea procesului penal.

Parchetul a susținut, în esență, că în mod greșit s-a dispus încetarea procesului penal cu privire la inculpatul A. sub aspectul comiterii infracțiunii de conducere a unui vehicul fără permis de conducere prev. de art. 335 alin. (2) C. pen., cu aplic. art. 396 alin. (10) C. proc. pen.. (faptă săvârșită la data de 05.03.2015).

În cuprinsul cererii de recurs în casație Parchetul a prezentat, pe scurt, situația de fapt reținută de curtea de apel, respectiv că, la data de 05.03.2015, inculpatul apelant A. a condus autoturismul marca x cu numărul de înmatriculare R878FR (înmatriculat în Marea Britanie) pe drumurile publice, respectiv pe str. x din Municipiul Vaslui, în condițiile în care avea dreptul de a conduce autovehicule suspendat din data de 19.07.2014, ca urmare a săvârșirii unei infracțiuni, fapta sa constituind infracțiunea de conducere a unui vehicul fără permis de conducere prev. de art. 335 alin. (2) C. pen.

S-a arătat că, prin apelul promovat, inculpatul apelant și-a menținut poziția procesuală de recunoaștere a faptelor, exprimată în fața instanței de fond, solicitând doar reducerea cuantumului pedepsei cu închisoarea stabilită de instanța de fond pentru infracțiunea dedusă judecății.

S-a menționat că, instanța de apel a constatat, din oficiu, că s-a împlinit termenul (cu o durată de 5 ani) al prescripției generale a răspunderii penale, întrucât, ulterior datei de 5 martie 2015 (când fapta de conducere a unui vehicul având dreptul de a conduce suspendat a fost săvârșită și s-a dispus efectuarea urmăririi penale in rem cu privire la aceasta) și până la data de 30 mai 2022, când termenul respectiv era deja împlinit, nu a existat niciun act de întrerupere a cursului acelei prescripții.

Parchetul a notat că, în speță, pentru infracțiunea de conducere a unui vehicul având dreptul de a conduce suspendat, prev. de art. 335 alin. (2) C. pen., săvârșită la data de 05 martie 2015, s-a dispus, la aceeași dată, începerea urmăririi penale in rem . în legătură cu această infracțiune, tot la data de 05 martie 2015, a fost întocmit proces-verbal de constatare a infracțiunii flagrante, au fost efectuate verificări privind dreptul de a conduce vehicule al persoanei bănuite și modalitatea de înmatriculare a autovehiculului condus, iar la data de 18.01.2016 s-a dispus efectuarea urmăririi penale in personam .

S-a precizat că, toate celelalte acte aflate în dosarul de urmărire penală au fost efectuate ulterior datei de 25 iunie 2018 (când a fost publicată Decizia Curții Constituționale nr. 297/2018), astfel:

- la data de 17.02.2020 s-a adus la cunoștință numitului A. calitatea de suspect, la aceeași dată fiind și audiat în această calitate;

- la data de 27.10.2020 organele de cercetare penală au propus punerea în mișcare a acțiunii penale, prin ordonanța din data de 29.10.2020 procurorul dispunând punerea în mișcare a acțiunii penală fața de A., pentru comiterea infracțiunii de conducere a unui vehicul fără permis de conducere, prev. de art. 335 alin. (2) C. pen.;

- la data de 09.12.2020 s-a adus la cunoștința numitului A. calitatea de inculpat și a fost audiat în această calitate iar la data de 13.12.2020 a fost audiat martorul B.;

- la data de 22 decembrie 2020, a fost întocmit referatul de terminare a urmăririi penale;

- la data de 20 ianuarie 2021, a fost emis rechizitoriul prin care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului A., pentru comiterea infracțiunii de conducere a unui vehicul fără permis de conducere, prev. de art. 335 alin. (2) C. pen., la acel moment inculpatul fiind deja în stare de detenție, în executarea unei pedepse cu închisoarea.

După sesizarea instanței, procedura de cameră preliminară a fost finalizată prin încheierea din data de 12 mai 2021 (rămasă definitivă, prin necontestare), hotărârea în primă instanță fiind pronunțată la data de 16 februarie 2022. Ulterior, cauza a fost înregistrată pe rolul instanței de apel, la data de 03 martie 2022 (pentru soluționarea căii de atac exercitate de inculpat la data de 21 februarie 2022), primind termen de judecată la data de 27.04.2022, dată la care cauza a rămas în pronunțare, toate aceste acte fiind efectuate anterior intrării în vigoare, la data de 30 mai 2022, a O.U.G. nr. 71/2022.

În dezvoltarea motivelor de recurs în casație, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași a susținut că decizia penală nr. 568 din 14.07.2022, pronunțată în dosarul nr. x/2021 al Curții de Apel Iași, este nelegală, întrucât, în mod greșit, s-a dispus încetarea procesului penal față de inculpatul A. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de conducere a unui vehicul fără permis de conducere, prev. de art. 335 alin. (2) C. pen. (faptă săvârșită la data de 05.03.2015), în condițiile în care termenul de prescripție prevăzut de art. 154 alin. (1) lit. d) C. pen., de 5 ani, nu a fost depășit cu încă o dată.

Argumentele în susținerea acestei teze au făcut trimitere, pe larg, la opinii doctrinare referitoare la natura juridică a actelor întreruptive de prescripție, care consideră instituția prescripției ca aparținând dreptului penal substanțial, căreia îi este aplicabilă regula legii penale mai favorabile, regulă care însă nu se aplică și actelor întreruptive de prescripție, apreciate ca fiind o instituție de drept procesual, ce trebuie întotdeauna luate în considerare numai în raport cu legea sub imperiul căreia s-au produs (tempus regit actum).

S-a precizat că urmează a fi examinat pentru fiecare dintre perioadele distincte marcate de intrarea în vigoare a C. pen., de cele două decizii ale CCR și de O.U.G. nr. 71/2022, în ce condiții actele de procedură efectuate au avut efect întreruptiv de prescripție.

S-a considerat că, actele de procedură îndeplinite înainte de 2018 și-au produs efectele de întrerupere a cursului termenului de prescripție, valabilitatea lor fiind guvernată de principiul tempus regit actum.

Ulterior îndeplinirii actului de procedură a început să curgă un nou termen general de prescripție. S-a arătat că, pretinsa inexistență a vreunui caz de întrerupere a cursului prescripției răspunderii penale între 2018 și 2022 nu are vreo consecință asupra actelor întreruptive de prescripție din perioada 2014-2018, întrucât nu se aplică principiul legii penale mai favorabile.

S-a precizat că această concluzie este în acord cu constatările Curții Constituționale, care a subliniat "că rațiunea care a stat la baza pronunțării Deciziei nr. 297 din 26 aprilie 2018 nu a fost înlăturarea termenelor de prescripție a răspunderii penale sau înlăturarea instituției întreruperii cursului acestor termene, ci alinierea dispozițiilor art. 155 alin. (1) din C. pen. la exigențele constituționale"".

În speță, s-a susținut că, din actele dosarului de urmărire penală nr. 993/P/2015 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Vaslui, rezultă că la data de 5.03.2015 s-a dispus începerea urmăririi penale in rem sub aspectul săvârșirii infracțiunii de conducere a unui vehicul fără permis de conducere, prev. de art. 335 alin. (2) C. pen. .

La data de 18.01.2016 s-a dispus efectuarea în continuare a urmăririi penale față de suspectul A., pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 335 alin. (2) C. pen. și art. 334 alin. (4) C. pen. . Acesta a fost audiat în calitate de suspect la data de 17.02.2020, dată la care i s-a comunicat și calitatea de suspect, conform procesului-verbal întocmit în acest sens .

La data de 29.10.2020, prin ordonanța nr. 993/P/2015, s-a dispus de către procuror punerea în mișcare a acțiunii penale față de inculpatul A. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 335 alin. (2) C. pen. Inculpatul a fost audiat în această calitate la data de 09.12.2020, când i-a fost adusă la cunoștință această calitate, conform procesului-verbal întocmit în acest sens .

Ulterior, la data de 20.01.2021 a fost emis rechizitoriul prin care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului A. pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul fără permis de conducere, prev. de art. 335 alin. (2) C. pen.

Prin încheierea judecătorului de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Vaslui din data de 12.05.2021, rămasă definitivă prin necontestare, s-a constatat că Judecătoria Vaslui este competentă să soluționeze cauza, au fost respinse cererile și excepțiile invocate de inculpat și s-a constatat legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și s-a dispus începerea judecății în cauză.

S-a considerat că aceste acte au întrerupt cursul termenului de prescripție și, ținând cont de faptul că inculpatul A. a săvârșit infracțiunea la data de 05.03.2015, termenul prevăzut de art. 154 alin. (1) lit. d) C. pen., de 5 ani, nu a fost depășit cu încă o dată, astfel că nu a intervenit prescripția răspunderii penale.

În raport de aceste considerente, s-a solicitat admiterea recursului în casație, iar, în rejudecare, constatarea nelegalității deciziei penale nr. 568/14.07.2022, pronunțată în dosarul nr. x/2021 al Curții de Apel Iași și înlăturarea greșitei aplicări a legii, constând în încetarea procesului penal față de inculpatul A. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de conducere a unui vehicul fără permis de conducere, prev. de art. 335 alin. (2) C. pen.

Prin încheierea din 19 octombrie 2022 pronunțată de Înalta Curte – secția penală, a fost admisă, în principiu, cererea de recurs în casație formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași împotriva deciziei penale nr. 568 din 14 iulie 2022 pronunțate de Curtea de Apel Iași – secția penală și pentru cauze cu minori.

Astfel, Înalta Curte a reținut că, în cauză, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași a criticat soluția de încetare a procesului penal din cuprinsul hotărârii recurate prin raportare la constatarea eronată a incidenței cauzei de nepedepsire prevăzute de art. 153 din C. pen., respectiv împlinirea termenului de prescripție a răspunderii penale, și s-a apreciat că argumentele aduse în susținerea cererii referitoare la natura juridică a actelor de întrerupere a termenului de prescripție a răspunderii penale pot fi circumscrise, din punct de vedere strict formal, cazului reglementat de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., constatându-se că aspectele invocate pot face obiectul cenzurii instanței de casație.

Examinând recursul în casație declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași, prin raportare la cazul de casare prev. de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., și în limitele stabilite prin încheierea de admitere în principiu, Înalta Curte constată acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării dacă "în mod greșit s-a dispus încetarea procesului penal". Acest caz de casare poate fi invocat atunci când, față de actele și lucrările dosarului, prin hotărârea recurată s-a reținut în mod eronat incidența unuia dintre impedimentele prevăzute de art. 16 alin. (1) lit. e)-j) C. proc. pen., dispunându-se încetarea procesului penal.

Fapta pentru care s-au formulat acuzații în cauza de față cu privire la intimatul A. a fost săvârșită după intrarea în vigoare a actualului C. pen. (05 martie 2015), astfel că dispozițiile referitoare la prescripția răspunderii penale sunt cele analizate de Curtea Constituțională prin deciziile nr. 297/2018 și nr. 358/2022, astfel că instanța de recurs în casație va evalua problema intervenirii prescripției răspunderii penale prin raportare la aceste decizii, precum și prin raportare la decizia nr. 67/2022 a Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală al Înaltei Curți de Casație și Justiție (Publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 1141 din 28 noiembrie 2022).

La nivel teoretic, Înalta Curte reamintește că, în calea extraordinară de atac a recursului în casație, nu se analizează corectitudinea reținerii prin hotărârea recurată a legii penale mai favorabile, în același sens fiind și jurisprudența instanței supreme "(...) stabilirea legii penale mai favorabile este atributul exclusiv al instanței învestite cu judecarea cauzei (de fond sau de apel, ambele competente să cenzureze integral fondul cauzei, în fapt și în drept), iar nu al instanței învestite într-o cale extraordinară de atac, respectiv recursul în casație, necircumscriindu-se vreunuia dintre cazurile de recurs în casație prevăzute în art. 438 C. proc. pen.." (decizia nr. 98/2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, publicată pe www.x.ro).

Așadar, prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., instanța analizează dacă a fost sau nu împlinit termenul de prescripție a răspunderii penale, prin raportare la legea mai favorabilă reținută prin hotărârea definitivă pronunțată de instanța de apel.

Întreruperea cursului prescripției răspunderii penale era reglementată în C. pen. la art. 155 alin. (1), textul legal având următoarea formă: "Cursul termenului prescripției răspunderii penale se întrerupe prin îndeplinirea oricărui act de procedură în cauză".

Prin Decizia nr. 297/2018, Curtea Constituțională a României a constatat că, soluția legislativă care prevede întreruperea cursului termenului prescripției răspunderii penale prin îndeplinirea "oricărui act de procedură în cauză", din cuprinsul dispozițiilor art. 155 alin. (1) din C. pen., este neconstituțională.

Pe cale de consecință, ulterior pronunțării acestei decizii a instanței de contencios constituțional, în condițiile în care legiuitorul nu a intervenit activ în modificarea prevederilor legale constatate neconstituționale conform considerentelor deciziei precitate, în fondul legislativ activ, art. 155 alin. (1) din C. pen. a avut următoarea formă: "Cursul termenului prescripției răspunderii penale se întrerupe prin îndeplinirea (...)".

Prin Decizia nr. 358/2022 a Curții Constituționale a României a fost admisă excepția de neconstituționalitate invocată și s-a constatat că dispozițiile art. 155 alin. (1) din C. pen., în forma ulterioară deciziei nr. 297/2018, sunt neconstituționale.

În considerentele deciziei, instanța de control constituțional a reținut că, (...) deși Curtea Constituțională a făcut trimitere la vechea reglementare, evidențiind reperele unui comportament constituțional pe care legiuitorul avea obligația să și-l însușească, aplicând cele statuate de Curte, acest fapt nu poate fi interpretat ca o permisiune acordată de către instanța de contencios constituțional organelor judiciare de a stabili ele însele cazurile de întrerupere a prescripției răspunderii penale (par. 72); În consecință, Curtea constată că, în condițiile stabilirii naturii juridice a Deciziei nr. 297 din 26 aprilie 2018 ca decizie simplă/extremă, în absența intervenției active a legiuitorului, obligatorie potrivit art. 147 din Constituție, pe perioada cuprinsă între data publicării respectivei decizii și până la intrarea în vigoare a unui act normativ care să clarifice norma, prin reglementarea expresă a cazurilor apte să întrerupă cursul termenului prescripției răspunderii penale, fondul activ al legislației nu conține vreun caz care să permită întreruperea cursului prescripției răspunderii penale (par. 73); Astfel, Curtea observă că termenele de prescripție generală reglementate de dispozițiile art. 154 din C. pen. nu sunt afectate de deciziile Curții Constituționale (par. 74); Așadar, Curtea constată că, în cazul de față, legiuitorul a nesocotit prevederile art. 147 alin. (4) din Constituție, ignorând efectele obligatorii ale Deciziei nr. 297 din 26 aprilie 2018 cu consecința creării unui viciu de neconstituționalitate mai grav generat de aplicarea neunitară a textului de lege "cursul termenului prescripției răspunderii penale se întrerupe prin îndeplinirea", care, în mod evident, nu prevede niciun caz de întrerupere a cursului prescripției răspunderii penale. Pentru restabilirea stării de constituționalitate este necesar ca legiuitorul să clarifice și să detalieze prevederile referitoare la încetarea cursului prescripției răspunderii penale, în spiritul celor precizate în considerentele deciziei anterior menționate." (par. 76).

Anterior publicării acestei din urmă decizii, prin articolul unic al O.U.G. nr. 71/2022 (publicată în Monitorul Oficial nr. 531 din 30 mai 2022), a fost modificat art. 155 din C. pen. după cum urmează: "(1) Cursul termenului prescripției răspunderii penale se întrerupe prin îndeplinirea oricărui act de procedură în cauză care, potrivit legii, trebuie comunicat suspectului sau inculpatului."

Prin urmare, Înalta Curte constată că în perioada cuprinsă între data publicării în Monitorul Oficial a deciziei Curții Constituționale nr. 297/2018 - 25.06.2018 - și data publicării în Monitorul Oficial a O.U.G. nr. 71/2022 - 30.05.2022 - nu a existat o reglementare care să prevadă cazurile și condițiile întreruperii cursului prescripției răspunderii penale, termenele de prescripție a răspunderii penale fiind cele menționate în art. 154 alin. (1), fără ca acestea să fie susceptibile de a fi întrerupte.

Ulterior celor două decizii ale instanței de contencios constituțional, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală a pronunțat Decizia nr. 67 din 25 octombrie 2022, prin care a stabilit, cu caracter obligatoriu, că normele referitoare la întreruperea cursului prescripției sunt norme de drept penal material (substanțial) supuse, din perspectiva aplicării lor în timp, principiului activității legii penale prevăzut de art. 3 din C. pen., cu excepția dispozițiilor mai favorabile.

Ca efect al acestor interpretări obligatorii, rezultă că, în intervalul temporal anterior precizat, nu au existat, în legislația penală substanțială, cazuri de întrerupere a cursului prescripției răspunderii penale, cu consecința incidenței exclusiv a termenelor generale de prescripție, prevăzute de art. 154 din C. pen.

În acest context, evaluarea termenului de prescripție a răspunderii penale se face în raport de termenul general de prescripție calculat de la momentul săvârșirii faptei și, contrar celor susținute de parchet prin motivele scrise de recurs în casație, efectele întreruptive de prescripție ale actelor de procedură comunicate inculpatului nu pot fi valorificate în cauză.

Astfel, susținerea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași, în sensul că întreruperea prescripției este o instituție de drept procesual, iar pretinsa inexistență a vreunui caz de întrerupere a cursului termenului prescripției răsunderii penale în perioada 2018-2022 nu are vreo consecință asupra actelor întreruptive de prescripție din perioada 2014-2018, este nefondată.

Sub acest aspect, instanța de recurs în casație are în vedere cele reținute prin Decizia nr. 67 din 25 octombrie 2022 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept: " (...) în egală măsură, în contextul examinării instituției prescripției răspunderii penale nu pot fi combinate prevederi cuprinse în două legi distincte, una aparținând dreptului procesual aplicabilă cauzei (actului întreruptiv) și una aparținând dreptului material, aplicabilă efectului (întreruperea cursului prescripției), întrucât ar echivala cu crearea unei lex tertia.

Consecutiv, sub aceeași interdicție intră și combinarea în cauzele pendinte a dispozițiilor art. 155 alin. (1) din C. pen. în forma anterioară Deciziei Curții Constituționale nr. 297/2018, prin considerarea că actul de procedură a produs un efect întreruptiv al cursului prescripției, cu dispozițiile art. 155 alin. (1) din C. pen. ulterioare publicării deciziei menționate, care înlătură un asemenea efect după cum s-a arătat prin Decizia Curții Constituționale nr. 358/2022, întrucât ar însemna ca organele judiciare să aplice două acte normative referitoare la aceeași instituție juridică, exercitând un atribut care nu le revine și intrând în sfera de competență constituțională a legiuitorului.

Cu alte cuvinte, existența caracterului întreruptiv al cursului prescripției în cazul îndeplinirii unui act de procedură în cauză poate fi examinată prin raportare la o singură normă legală, apreciată ca fiind mai favorabilă persoanei acuzate, iar nu prin combinarea unor dispoziții legale succesive.

Revine fiecărei instanțe de judecată învestită cu soluționarea cauzelor pendinte să determine caracterul mai favorabil sau nu al dispozițiilor legale incidente în raport cu particularitățile fiecărei situații în parte, respectând însă cerințele ce decurg din interdicția generării unei lex tertia."

În cauza de față interpretarea Curții Constituționale a fost avută în vedere de către instanța de apel în soluția cu privire la împlinirea termenului de prescripție a răspunderii penale.

Astfel cum s-a menționat anterior, decizia CCR nr. 358/2022 are drept efect lipsirea de forță juridică a instituției prescripției speciale, cu consecința revenirii la termenul general, reglementat de art. 154 din C. pen., ce nu poate fi prelungit.

Pe cale de consecință, termenele de prescripție a răspunderii penale pentru infracțiunea săvârșită de inculpată se raportează numai la dispozițiile art. 154 alin. (1) C. pen., deoarece, în lipsa unor dispoziții legale referitoare la întreruperea cursului prescripției, nu se poate stabili că a început un nou termen de prescripție, cu consecința socotirii ca fiind împlinită durata termenului de prescripție, în cazul depășirii cu încă o dată a acestuia.

Înalta Curte constată că termenul de prescripție se calculează, potrivit dispozițiilor art. 154 alin. (1) și (2) C. pen., în raport de pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea pentru care inculpatul a fost trimisă în judecată.

În raport cu aceste considerente, Înalta Curte constată că, în mod corect, Curtea de Apel Iași, admițând apelul declarat de inculpatul A., a dispus, în baza art. 396 alin. (6) rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., încetarea procesului penal față de acesta, sub aspectul comiterii infracțiunii de conducere a unui vehicul fără permis de conducere prev. de art. 335 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen., ca urmare a împlinirii termenului general de prescripție a răspunderii penale.

Astfel, instanța de recurs în casație reține că în cazul infracțiunii pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, respectiv conducerea unui vehicul fără permis de conducere prev. de art. 335 alin. (2) C. pen., legea prevede pedeapsa cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani sau amenda. În această ipoteză, termenul prescripției generale a răspunderii penale este 5 ani, conform art. 154 alin. (1) lit. d) C. pen. și curge de la data săvârșirii infracțiunii, potrivit art. 154 alin. (2) teza I din același cod.

Prin urmare, Înalta Curte constată că în raport de momentul săvârșirii faptei – 05.03.2015, termenul general de prescripție pentru săvârșirea infracțiunii săvârșite de inculpatul A., calculat potrivit art. 154 alin. (1) lit. d) C. pen., s-a împlinit la data de la data de 04.03.2020, anterior pronunțării deciziei penale a instanței de apel.

Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași împotriva deciziei penale nr. 568 din 14 iulie 2022 pronunțate de Curtea de Apel Iași – secția penală și pentru cauze cu minori.

În conformitate cu dispozițiile art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

În temeiul dispozițiilor art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat A., în cuantum de 680 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași împotriva deciziei penale nr. 568 din 14 iulie 2022 pronunțate de Curtea de Apel Iași – secția penală și pentru cauze cu minori.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat A., în cuantum de 680 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14 decembrie 2022.