ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 06 decembrie 2023

Asupra cauzei de față;

În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 1388/26.10.2022, pronunțată de Judecătoria Constanța în dosarul penal nr. x/2021:

În temeiul art. 396 alin. (1), (2), (10) din C. proc. pen. rap la art. 335 alin. (2) din C. pen. cu aplicarea prevederilor art. 41 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 43 alin. (2) din C. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa închisorii de 1 an și 6 luni, pentru săvârșirea infracțiunii de conducerea unui vehicul fără permis de conducere (data faptei 29/30.05.2021).

În baza art. 40 alin. (1) din C. pen. s-a constatat că infracțiunea dedusă judecății este concurentă cu infracțiunea pentru săvârșirea căreia inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 9 luni închisoare prin sentința penală nr. 110 din data de 02.06.2021 pronunțată de Judecătoria Lehliu Gara în dosarul nr. x/2020 definitivă prin neapelare la data de 16.06.2021

În temeiul art. 97 alin. (1) din C. pen. s-a anulat suspendarea sub supraveghere a pedepsei închisorii dispusă prin sentința penală nr. 110 din data de 02.06.2021 pronunțată de Judecătoria Lehliu Gara în dosarul nr. x/2020 definitivă prin neapelare la data de 16.06.2021

S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 2 ani și 3 luni închisoare în pedepsele principale, respectiv:

- 9 luni închisoare dispusă prin sentința penală nr. 110 din data de 02.06.2021 pronunțată de Judecătoria Lehliu Gara în dosarul nr. x/2020 definitivă prin neapelare la data de 16.06.2021;

- 2 ani închisoare dispusă prin sentința penală nr. 82 din data de 27.01.2021 pronunțată de Judecătoria Constanța defin prin neapelare la data de 22.02.2021.

În temeiul art. 41 alin. (1) din C. pen. s-a constatat că infracțiunea pentru care inculpatul a fost condamnat prin prezenta este săvârșită în stare de recidivă postcondamnatorie față de pedeapsa de 2 ani dispusă prin sentința penală nr. 82 din data de 27.01.2021 pronunțată de Judecătoria Constanța definitivă prin neapelare la data de 22.02.2021.

S-a constatat că infracțiunea pentru săvârșirea căreia a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 9 luni (dispusă prin sentința penală nr. 110 din data de 02.06.2021 pronunțată de Judecătoria Lehliu Gara în dosarul nr. x/2020 definitivă prin neapelare la data de 16.06.2021) este săvârșită în concurs cu infracțiunea care reprezintă primul termen al recidivei postcondamnatorii (2 ani închisoare - dispusă prin sentința penală nr. 82 din data de 27.01.2021 pronunțată de Judecătoria Constanța definitivă prin neapelare la data de 22.02.2021) cât și cu infracțiunea din prezenta care constituie cel de al doilea termen al recidivei postcondamnatorii.

În temeiul art. 40 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen. a recontopit pedepsele aplicate inculpatului, respectiv pedeapsa de 9 luni închisoare dispusă prin sentința penală nr. 110 din data de 02.06.2021 pronunțată de Judecătoria Lehliu Gara în dosarul nr. x/2020 definitivă prin neapelare la data de 16.06.2021 și pedeapsa de 2 ani închisoare dispusă prin sentința penală nr. 82 din data de 27.01.2021 pronunțată de Judecătoria Constanța definitivă prin neapelare la data de 22.02.2021. S-a aplicat pedeapsa cea mai grea de 2 ani la care s-a adăugat 3 luni închisoare reprezentând sporul de o treime din cealaltă pedeapsă, rezultând o pedeapsă de 2 ani și 3 luni închisoare.

În temeiul 43 alin. (1) din C. pen. s-a adăugat la pedeapsa de 2 ani și 3 luni închisoare, pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare din prezenta, urmând a executa în final pedeapsa rezultantă de 3 (trei) ani și 9 (nouă) luni închisoare.

În baza art. 60 din C. pen. s-a dispus executarea pedepsei închisorii în regim de detenție.

S-au anulat formele de executare emise în baza sentinței nr. 110 din data de 02.06.2021 pronunțată de Judecătoria Lehliu Gara în dosarul nr. x/2020 definitivă prin neapelare la data de 16.06.2021 și dispune emiterea unor noi forme de executare la data rămânerii definitive a prezentei.

Prin decizia penală nr. 798/P din 06.07.2023, pronunțată în dosarul nr. x/2021, Curtea de Apel Constanța - SPCMF, în temeiul art. 421 pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul A., împotriva sentinței penale nr. 1388/26.10.2022, pronunțată de Judecătoria Constanța în dosarul penal nr. x/2021

Pentru a hotărî în acest sens, instanța de apel a reținut că prima instanță a stabilit în mod corect starea de fapt, confirmată de probe și vinovăția inculpatului, pronunțând în mod judicios o soluție de condamnare, fiind îndeplinite cerințele art. 396 alin. (2) din C. proc. pen.

Din coroborarea mijloacelor de probă administrate pe parcursul urmăririi penale a rezultat că, în noaptea de 29/30 mai 2021, în jurul orei 02

14

, inculpatul

a condus pe drumurile publice din municipiul Constanța autoturismul marca x cu numărul de înmatriculare x, deși avea suspendată exercitarea dreptului de a conduce în urma săvârșirii mai multor infracțiuni tot la regimul circulației rutiere, iar din cauza neatenției a pierdut controlul volanului și a avariat un număr de cinci autoturisme parcate pe bd. x, după care autoturismul condus s-a izbit de un stâlp de iluminat public.

Situația de fapt nu a fost contestată în prezenta cale de atac.

Față de circumstanțele reale în care a fost săvârșită fapta, având în vedere și antecedența penală a inculpatului, s-a apreciat că prima instanță a aplicat inculpatului un regim sancționator corespunzător.

Astfel, instanța de apel a evidențiat că fapta reținută în sarcina inculpatului prezintă un grad ridicat de pericol social, având în vedere împrejurările concrete în care a fost comisă, redate anterior, relațiile sociale lezate, urmările produse, precum și circumstanțele personale ale inculpatului.

Din ansamblul probator a rezultat că inculpatul A. a provocat un eveniment rutier soldat cu pagube materiale, în urma căruia cinci autoturisme care erau parcate regulamentar pe bulevardul x din municipiul Constanța au fost avariate, în final autoturismul condus de inculpat izbindu-se de un stâlp de iluminat public. Totodată, s-a observat atitudinea inculpatului după comiterea infracțiunii, acesta părăsind locul producerii evenimentului rutier și prezentându-se în fața organelor de cercetare penală la data de 30.05.2021, în jurul orei 15:00, după aproximativ 13 ore de la producerea accidentului.

Mai mult, cazierul judiciar nu relevă aspecte favorabile, rezultând că inculpatul a fost anterior condamnat pentru săvârșirea mai multor infracțiuni la regimul rutier, dovedind perseverență infracțională. S-a constatat, astfel, că inculpatul nu a conștientizat consecințele faptelor comise și nu și-a corectat conduita în sensul respectării normelor de drept, săvârșind infracțiunea dedusă judecății în stare de recidivă postcondamnatorie.

Referitor la critica apelantului inculpat A. privind nelegalitatea sentinței penale atacate sub aspectul modalității de contopire a pedepselor și de stabilire a pedepsei rezultante, vizând aplicabilitatea deciziei nr. 14/2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, Curtea a reținut, în consens cu judecătorul fondului, că modalitatea de stabilire a pluralității de infracțiuni pentru inculpatul A. este în concordanță cu decizia nr. 22/09.07.2020, pronunțată de ÎCCJ- Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept. Astfel, prin decizie s-a statuat că "în cazul în care o infracțiune (A) este concurentă atât cu infracțiunea ce reprezintă primul termen (B), cât și cu infracțiunea ce reprezintă al doilea termen (C) al unei recidive postcondamnatorii, operațiunea de stabilire a pedepsei rezultante implică aplicarea regulilor concursului de infracțiuni între pedepsele stabilite pentru infracțiunile A și B, rezultantei fiindu-i aplicate ulterior regulile recidivei postcondamnatorii prin raportare la pedeapsa stabilită pentru infracțiunea C."

Infracțiunea din prezenta cauză este concurentă cu cea care a făcut obiectul sentinței penale nr. 110/02.06.202, pronunțată de Judecătoria Lehliu Gară în dosarul nr. x/2020 definitivă prin neapelare la data de 16.06.2021, iar pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 82 din data de 27.01.2021 pronunțată de Judecătoria Constanța, definitivă prin neapelare la data de 22.02.2021, constituie primul termen al recidivei postcondamnatorii în raport de infracțiunea din prezenta cauză. În aceste condiții, sunt aplicabile dispozițiile deciziei nr. 22/09.07.2020 a ÎCCJ- Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, care este ulterioară deciziei nr. 14/12.06.2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție- Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, prin care s-a stabilit că "dispozițiile art. 43 alin. (2) din C. pen. presupun ca toate infracțiunile concurente să fie săvârșite după condamnarea definitivă neexecutată sau executată parțial, acestea nefiind aplicabile în ipoteza în care una dintre infracțiuni este în concurs și cu cea care constituie primul termen al recidivei."

Ca atare, în raport cu situația juridică a inculpatului apelant A., operațiunea privind stabilirea regimului sancționator a fost efectuată în mod judicios de către prima instanță, în deplin acord cu decizia ÎCCJ mai sus rubricată.

În raport de toate aceste considerente, Curtea a constatat că nu există motive pentru a dispune reindividualizarea pedepsei, întrucât cea aplicată de instanța de fond atât prin cuantum, cât și ca modalitate de executare este în măsură să asigure reeducarea și reinserția socială a inculpatului A..

Împotriva deciziei penale nr. 798/P din 06 iulie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, inculpatul A. a declarat recurs în casație.

Cauza a fost a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 04.08.2023, când s-a stabilit termen la data de 11 octombrie 2023, pentru examinarea în cameră de consiliu a admisibilității în principiu a cererii de recurs în casație, conform art. 440 alin. (1) din C. proc. pen.

Prin cererea de recurs în casație formulată, inculpatul a invocat cazul de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., arătând că pedeapsa aplicată este în alte limite decât cele prevăzute de lege, având în vedere că, în cauză, s-a reținut incidența deciziei nr. 22/2020 a ÎCCJ- Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, nu decizia nr. 14/2019 a aceluiași complet și s-a stabilit o pedeapsă mai mare decât cea prevăzută de lege.

A susținut că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra contopirii pedepsei de 2 ani și 8 luni și 10 zile în executarea căreia se află inculpatul, aplicată prin sentința penală nr. 501/08.07.2022 a Judecătoriei Buftea, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 263/17.02.2023 a Curții de Apel București

La momentul la care s-a pronunțat instanța de apel inculpatul se afla în executarea unei pedepse de 2 ani 8 luni și 10 zile închisoare aplicată prin sentința penală nr. 501/08.07.2022 a Judecătoriei Buftea, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 263/17.02.2023 a Curții de Apel București prin respingerea, ca nefondat, a apelului inculpatului, iar prin această hotărâre au fost contopite și pedepsele de 9 luni și 2 ani închisoare aplicate prin sentința penala nr. 110/02.06.2021, care au fost contopite și prin sentința din prezenta cauză.

Deoarece pedepsele aplicate prin sentința penală nr. 110/02.06.2021 au fost descontopite și contopite prin ambele sentințe atât de Judecătoria Buftea, cât și de Judecătoria Constanța, în prezenta cauză, urmează a se dispune anularea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani și 3 luni închisoare și a descontopi în pedepsele de 9 luni, 2 ani închisoare, a contopi o singură dată cele două pedepse de 2 ani închisoare și de 9 luni închisoare cu pedepsele de 1 an și 6 luni închisoare aplicată prin prezenta sentință, dispunând ca inculpatul să execute pedeapsa de 3 ani o lună și 10 zile.

Ca atare, urmează a descontopi pedepsele aplicate prin această sentință în componentele de 6 luni închisoare, 10 luni închisoare și cele aplicate prin sentința penală nr. 110/02.06.2021 în componentele de 9 luni închisoare, 2 ani închisoare și a le contopi și cu pedeapsa aplicată prin această sentință de 1 an și 6 luni închisoare, rezultând o pedeapsă de 3 ani 2 luni și 10 zile închisoare.

A solicitat a se înlătura dispozițiile art. 43 alin (1) din C. pen. și dispoziția privind adăugarea pedepsei de 2 ani și 3 luni la pedeapsa aplicată prin prezenta sentință de 1 an și 6 luni închisoare.

A arătat că, prin decizia nr. 14/12.06.2019 s-a admis sesizarea formulată de Curtea de Apel Timișoara privind dezlegarea de principiu a următoarei chestiuni de drept dacă dispozițiile art. 43 alin(2) din C. pen. presupun ca toate infracțiunile concurente să fie săvârșite după condamnarea definitivă neexecutată sau executată parțial sau sunt aplicabile și în ipoteza în care una dintre ele este în concurs și cu cea care atrage starea de recidivă și s-a stabilit că dispozițiile art. 43 alin. (2) din C. pen. presupun ca toate infracțiunile concurente să fie săvârșite după condamnarea definitivă neexecutată sau executată parțial acestea nefiind aplicabile în ipoteza în care una dintre infracțiuni este în concurs și cu cea care constituie primul termen al recidivei.

Prin încheierea de ședință din data de 11 octombrie 2023, Înalta Curte a admis în principiu cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A..

Examinând decizia atacată prin prisma criticilor circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 433 din C. proc. pen., în calea extraordinară a recursului în casație, Înalta Curte de Casație și Justiție verifică, în condițiile legii, conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, iar, conform art. 447 din C. proc. pen., pe această cale se verifică exclusiv legalitatea deciziei.

Se constată, așadar, că recursul în casație este o cale extraordinară de atac, prin care sunt supuse verificării hotărâri definitive care au intrat în autoritatea de lucru judecat, însă, numai în cazuri anume prevăzute de lege și doar pentru motive de nelegalitate. Drept urmare, chestiunile de fapt analizate de instanța de fond și, respectiv, apel, intră în puterea lucrului judecat și excedează cenzurii instanței învestită cu judecarea recursului în casație.

Potrivit dispozițiilor art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării în cazul în care "s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege", cazul de casare fiind incident în situația în care pedeapsa stabilită sau aplicată este nelegală, excluzându-se criticile privind greșita individualizare. Astfel, prin "pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege", legiuitorul a avut în vedere limitele de pedeapsă ce sunt prevăzute de textul de lege în raport cu încadrarea juridică și cu cauzele de atenuare sau agravare ale pedepsei ale căror incidență a fost stabilită de instanța de apel.

Înalta curte constată că, ambele instanțe au reținut, că prin sentința penală nr. 82 din data de 27.01.2021 pronunțată de Judecătoria Constanța definitivă prin neapelare la data de 22.02.2021, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 336 alin. (1) din C. pen., iar în urma aplicării prevederilor art. 91 din C. pen. a fost dispusă suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe o perioadă de 3 ani.

Totodată, prin sentința penală nr. 110 din data de 02.06.2021 pronunțată de Judecătoria Lehliu Gara în dosarul nr. x/2020 definitivă prin neapelare la data de 16.06.2021 inculpatul a fost condamnat la pedeapsă închisorii de 9 luni pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 335 alin. (2) din C. pen.. Prin aceeași sentință s-a dispus anularea suspendării executării pedepsei de 2 ani închisoare la care a fost condamnat prin sentința penală nr. 82 din data de 27.01.2021 pronunțată de Judecătoria Constanța definitivă prin neapelare la data de 22.02.2021.

În urma contopirii pedepselor, în temeiul art. 39 alin 1 lit. b) din C. pen. s-a stabilit pedeapa rezultantă de 2 ani și 3 luni închisoare, iar modalitatea de executare fiind suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe o perioadă de 3 ani.

Prin sentința penală nr. 1388/26.10.2022, pronunțată de Judecătoria Constanța, în temeiul art. 396 alin. (1), (2), (10) din C. proc. pen. rap la art. 335 alin. (2) din C. pen. cu aplicarea prevederilor art. 41 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 43 alin. (2) din C. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa închisorii de 1 an și 6 luni, pentru săvârșirea infracțiunii de conducerea unui vehicul fără permis de conducere (data faptei 29/30.05.2021).

În baza art. 40 alin. (1) din C. pen. s-a constatat că infracțiunea dedusă judecății este concurentă cu infracțiunea pentru săvârșirea căreia inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 9 luni închisoare prin sentința penală nr. 110 din data de 02.06.2021 pronunțată de Judecătoria Lehliu Gara în dosarul nr. x/2020 definitivă prin neapelare la data de 16.06.2021.

În temeiul art. 97 alin. (1) din C. pen. s-a anulat suspendarea sub supraveghere a pedepsei închisorii dispusă prin sentința penală nr. 110 din data de 02.06.2021 pronunțată de Judecătoria Lehliu Gara în dosarul nr. x/2020 definitivă prin neapelare la data de 16.06.2021.

S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 2 ani și 3 luni închisoare în pedepsele principale, respectiv: 9 luni închisoare dispusă prin sentința penală nr. 110 din data de 02.06.2021 pronunțată de Judecătoria Lehliu Gara în dosarul nr. x/2020 definitivă prin neapelare la data de 16.06.2021; 2 ani închisoare dispusă prin sentința penală nr. 82 din data de 27.01.2021 pronunțată de Judecătoria Constanța defin prin neapelare la data de 22.02.2021.

În temeiul art. 41 alin. (1) din C. pen. s-a constatat că infracțiunea pentru care inculpatul a fost condamnat prin prezenta este săvârșită în stare de recidivă postcondamnatorie față de pedeapsa de 2 ani dispusă prin sentința penală nr. 82 din data de 27.01.2021 pronunțată de Judecătoria Constanța definitivă prin neapelare la data de 22.02.2021.

S-a constatat că infracțiunea pentru săvârșirea căreia a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 9 luni (dispusă prin sentința penală nr. 110 din data de 02.06.2021 pronunțată de Judecătoria Lehliu Gara în dosarul nr. x/2020 definitivă prin neapelare la data de 16.06.2021) este săvârșită în concurs cu infracțiunea care reprezintă primul termen al recidivei postcondamnatorii (2 ani închisoare - dispusă prin sentința penală nr. 82 din data de 27.01.2021 pronunțată de Judecătoria Constanța definitivă prin neapelare la data de 22.02.2021) cât și cu infracțiunea din prezenta care constituie cel de al doilea termen al recidivei postcondamnatorii.

În temeiul art. 40 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen. a recontopit pedepsele aplicate inculpatului, respectiv pedeapsa de 9 luni închisoare dispusă prin sentința penală nr. 110 din data de 02.06.2021 pronunțată de Judecătoria Lehliu Gara în dosarul nr. x/2020 definitivă prin neapelare la data de 16.06.2021 și pedeapsa de 2 ani închisoare dispusă prin sentința penală nr. 82 din data de 27.01.2021 pronunțată de Judecătoria Constanța definitivă prin neapelare la data de 22.02.2021. S-a aplicat pedeapsa cea mai grea de 2 ani la care s-a adăugat 3 luni închisoare reprezentând sporul de o treime din cealaltă pedeapsă, rezultând o pedeapsă de 2 ani și 3 luni închisoare.

În temeiul 43 alin. (1) din C. pen. s-a adăugat la pedeapsa de 2 ani și 3 luni închisoare, pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare din prezenta, urmând a executa în final pedeapsa rezultantă de 3 (trei) ani și 9 (nouă) luni închisoare.

Înalta Curte reține că, în mod corect, instanța de apel a reținut că infracțiunea din prezenta cauză, respectiv de conducerea unui vehicul fără permis de conducere (data faptei 29/30.05.2021), este concurentă cu cea care a făcut obiectul sentinței penale nr. 110/02.06.2021, pronunțată de Judecătoria Lehliu Gară în dosarul nr. x/2020 definitivă prin neapelare la data de 16.06.2021, iar pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 82 din data de 27.01.2021 pronunțată de Judecătoria Constanța, definitivă prin neapelare la data de 22.02.2021, constituie primul termen al recidivei postcondamnatorii în raport cu infracțiunea din prezenta cauză; precum și că sunt aplicabile dispozițiile deciziei nr. 22/09.07.2020 a ÎCCJ- Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, care este ulterioară deciziei nr. 14/12.06.2019, a Înaltei Curți de Casație și Justiție- Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept înmaterie penală.

Astfel, prin decizia nr. 22/09.07.2020 a ÎCCJ- Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală s-a stabilit că "dispozițiile art. 43 alin. (2) din C. pen. presupun ca toate infracțiunile concurente să fie săvârșite după condamnarea definitivă neexecutată sau executată parțial, acestea nefiind aplicabile în ipoteza în care una dintre infracțiuni este în concurs și cu cea care constituie primul termen al recidivei."

Cât privește critica inculpatului, respectiv că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra contopirii pedepsei de 2 ani 8 luni 10 zile în executarea căreia se află inculpatul, aplicată prin sentința penală nr. 501/08.07.2022 a Judecătoriei Buftea, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 263/17.02.2023 a Curții de Apel București, Înalta Curte constată că acest aspect nu poate fi analizat direct în recursul în casație declarat, ținând cont de decizia pronunțată în recurs în interesul legii nr. 70/2007, care își păstrează valabilitatea și care prevede că: "instanțele de control judiciar nu pot dispune direct în căile de atac contopirea pedepsei aplicate pentru infracțiunea care a făcut obiectul judecății cu pedepse aplicate infracțiunilor concurente, pentru care există o condamnare definitivă, în cazul în care contopirea nu a fost dispusă de către prima instanță."

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 1 din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 798/P din 06 iulie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2021.

În conformitate cu art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Potrivit art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul A., în cuantum de 680 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 798/P din 06 iulie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2021.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul A., în cuantum de 680 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 06 decembrie 2023.