ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 05 decembrie 2024

Asupra cauzei de față;

În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

I. Prin sentința penală nr. 12/04.03.2024 pronunțată de Judecătoria Lehliu-Gară, în baza art. 335 alin. (1) din C. pen. cu aplic. art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul A. , la pedeapsa de 9 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul fără permis de conducere.

S-a luat act că prin sentința penală nr. 100/15.03.2023 pronunțată în dos nr. 3378/202/2021 de Judecătoria Călărași (definitivă la data de 05.04.2023 prin neapelare în termen astfel cum s-a stabilit prin decizia penala nr. 1452/A/13.10.2023 pronunțată de Curtea de Apel Bucuresti) s-a dispus revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 9 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1374/28.05.2019, pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București în dosarul x/2019 (definitivă prin neapelare la data de 24.06.2019), s-a constatat că infracțiunile ce fac obiectul acelei cauze au fost comise de inculpat în stare de pluralitate intermediară raportat la condamnarea de 9 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 1374/28.05.2019, pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București în dosarul x/2019 și s-a stabilit pedeapsa rezultantă de 1 (un) an și 7 (șapte) luni închisoare cu executare în regim de detenție, conform art. 96 alin. (4) din C. pen.

S-a luat act că față de inculpat s-a emis mandatul de executare a pedepsei închisorii MEPI nr. 122/05.04.2023, neconfirmat și MEA nr. 3/13.10.2023, inculpatul fiind dat în urmărire conform dispoziției nr. x/05.04.2023.

S-a luat act că tratamentul sancționator (revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere, starea de pluralitate intermediară și modalitatea de executare a pedepsei) aplicat prin sentința penală nr. 100/15.03.2023 pronunțată în dos nr. 3378/202/2021 de Judecătoria Călărași pentru fapte care nu fac obiectul prezentei cauze, se impune cu autoritate de lucru judecat prezentei hotărâri.

În baza art. 40 alin. (1) din C. pen. s-a descontopit pedeapsa rezultantă de 1 (un) an și 7 (șapte) luni închisoare stabilită prin sentința penală nr. 100/15.03.2023 pronuntata în dos nr. 3378/202/2021 de Judecătoria Călărași în pedepsele componente pe care le-a repus în individualitatea lor.

În baza art. 40 rap. la art. 39 alin. (1) lit. b) și art. 44 din C. pen., s-a contopit pedeapsa principală de 9 luni închisoare la care a fost condamnat inculpatul prin prezenta sentință pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul fără permis de conducere prev. de art. 335 alin. (1) din C. pen., cu pedeapsa principală de 9 luni închisoare la care a fost condamnat inculpatul prin sentința penală nr. 1374/28.05.2019 pronunțată în dos nr. 2517/302/2019 de Judecătoria Sector 5 București pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul fără permis de conducere prevăzute de art. 335 alin. (1) din C. pen. și cu pedepsele principale de câte 1 an închisoare fiecare la care a fost condamnat inculpatul prin sentința penală nr. 100/15.03.2023 pronunțată în dos nr. 3378/202/2021 de Judecătoria Călărași pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul fără permis de conducere prev. de art. 335 alin. (1) din C. pen. și pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului prev. de art. 336 alin. (1) din C. pen., s-a aplicat una dintre pedepsele cele mai grele, de 1 an închisoare la care s-a adăugat un spor de 10 luni (o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite), astfel că în final inculpatul A. să execute în regim de detenție pedeapsa rezultantă de 1 an și 10 luni închisoare.

În baza art. 72 alin. (2) C. pen., s-a luat act că inculpatul a fost reținut 24 de ore în cauza care a făcut obiectul dosar nr. x/2021 al Judecătoriei Călărași și s-a dispus deducerea din durata pedepsei a perioadei reținerii de 24 de ore din data de 21.08.2019, orele 20:45 până la data de 22.08.2019, ora 20:45.

S-a dispus anularea mandatului de executare a pedepsei închisorii MEPI nr. 122/2023 emis la data de 05.04.2023 în baza sentinței penale nr. 100/15.03.2023 pronunțate în dos nr. 3378/202/2021 de Judecătoria Călărași și emiterea unui nou mandat de executare potrivit dispozițiilor prezentei hotărâri.

II. Împotriva acestei sentințe a formulat apel inculpatul A..

Prin decizia penală nr. 663A din data de 29 mai 2024 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I-a Penală, în temeiul art. 421 pct. 1 lit. b) din C. proc. pen. s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de apelantul - inculpat A. împotriva sentinței penale nr. 12/04.03.2024, pronunțată de Judecătoria Lehliu-Gară.

Pentru a hotărî în acest sens, instanța de apel a reținut că apelantul-inculpat A. s-a prevalat în fața primei instanțe de dispozițiile art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., recunoscând în totalitate faptele comise și renunțând la administrarea altor probe.

Curtea a constatat că situația de fapt a fost corect stabilită de către prima instanță, prin raportare la probatoriul administrat în cursul urmăririi penale, coroborat cu declarația de recunoaștere a inculpatului.

Curtea a constatat că în mod legal s-a reținut că fapta inculpatului A., care, în data de 15.06.2019, în jurul orelor 20:30, a condus autoturismul marca x, cu numărul de înmatriculare x, proprietate personală (fără a perfecta însă actele de vânzare - cumpărare), pe drumurile publice, pe raza com. Dragoș Vodă, jud. Călărași, pe strada x fără a poseda permis de conducere pentru nicio categorie de autovehicule, ocazie cu care a tamponat cu autoturismul prima semicumpănă a barierei P.O. Ivănești situată pe Magistrala CF x București - Constanța, în zona km 101+873 m, în timp ce suspectul B. a ridicat cea de-a doua semicumpănă pentru a putea traversa pasajul de cale ferată, producând un prejudiciu în cuantum de 352,9 RON, recuperat integral ulterior, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de "conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană fără permis de conducere", faptă prev. și ped. de art. 335 alin. (1) din C. pen.

Din punctul de vedere al legalității, Curtea a constatat că pedeapsa stabilită de prima instanță respectă limitele prevăzute de art. 396 alin. (10) din C. proc. pen.. Astfel, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea prev. de art. 335 alin. (1) din C. pen. este închisoarea de la unu la 5 ani. Dând eficiență dispozițiilor art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., limitele se reduc la 8 luni, respectiv 3 ani și 4 luni de închisoare. Prin urmare, este legală pedepsa aplicată de către prima instanță pentru infracțiunea săvârșită la data de 15.06.2019, de 9 luni de închisoare, apropiată de minimul special.

În ceea ce privește cuantumul pedepsei aplicate, Curtea a constatat că instanța a avut în vedere în mod temeinic atât gravitatea faptei săvârșite, cât și circumstanțele personale ale inculpatului, care este cunoscut cu multiple antecedente penale, dar și prin raportare la atitudinea de recunoaștere adoptată cu ocazia audierii în fața primei instanțe, astfel că o pedeapsă îndreptată spre minim, în limitele prevăzute de lege și reduse conform art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., este pe deplin justificată, neexistând temeiuri pentru micșorarea acesteia.

Astfel, din analiza fișei de cazier judiciar aflată la dosarul cauzei reiese că apelantul-inculpat a mai fost condamnat pentru săvârșirea a multiple infracțiuni, printre care se numără și cele prevăzute de art. 335 alin. (1) și art. 336 din C. pen., reținute prin sentința penală nr. 100/15.03.2023 pronunțată în dosarul nr. x/2021 de Judecătoria Călărași.

Curtea a apreciat că se impune menținerea pedepsei în cuantumul stabilit de către prima instanță, raportat la gravitatea faptei în concret, dată de împrejurarea că din probatoriul administrat rezultă cu evidență că inculpatul s-a urcat la volanul autoturismului fără a poseda permis de conducere, punând, totodată, în pericol siguranța participanților la trafic.

În acest sens, Curtea a reținut faptul că inculpatul a fost depistat după ce a fost formulată o plângere penală de către partea civilă CNCF "CFR" S.A. cu privire la faptul că pe distanța Dragoș Vodă – Ciulnița, instalația BAT, de la km 101+73 s-a produs un deranjament manifestat prin tamponarea semicumpenelor B de către autoturismul cu numărul de înmatriculare x.

De asemenea, prima instanță a procedat în mod legal la aplicarea tratamentului sancționator al pluralității de infracțiuni, reținând că prin sentința penală nr. 100/15.03.2023 pronuntată în dos nr. 3378/202/2021 de Judecătoria Călărasi (definitiva la data de 05.04.2023 prin neapelare în termen astfel cum s-a stabilit prin decizia penala nr. 1452/A/13.10.2023 pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti) s-a dispus revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 9 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1374/28.05.2019, pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București în dosarul x/2019 (definitivă prin neapelare la data de 24.06.2019), s-a constatat că infracțiunile ce fac obiectul acelei cauze au fost comise de inculpat în stare de pluralitate intermediară raportat la condamnarea de 9 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 1374/28.05.2019, pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București în dosarul x/2019 și s-a stabilit pedeapsa rezultantă de 1 (un) an și 7 (șapte) luni închisoare cu executare în regim de detenție, conform art. 96 alin. (4) din C. pen.

Susținerea apelantului în sensul că la acest moment s-ar impune anularea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei aplicate prin sentința penală nr. 1374/28.05.2019 a Judecătoriei Sectorului 5 București și nu revocarea suspendării sub supraveghere nu este fondată, câtă vreme revocarea suspendării sub supraveghere cu privire la pedeapsa aplicată prin sentința menționată s-a dispus deja, cu autoritate de lucru judecat, prin sentința penală nr. 100/15.03.2023 pronunțată în dos nr. 3378/202/2021 de Judecătoria Călărasi (definitiva la data de 05.04.2023).

De altfel, în situația particulară a inculpatului A. atât revocarea, cât și anularea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei au aceleași consecințe juridice, respectiv aplicarea dispozițiilor privind tratamentul sancționator al pluralității intermediare de infracțiuni, deci contopirea acestora conform art. 96 alin. (5) rap. la art. 44 alin. (2) și 39 alin. (1) lit. b) din C. pen.

Curtea a observat că prima instanță a aplicat corect dispozițiile legale menționate, pedeapsa rezultantă de 1 an și 10 luni închisoare fiind legal stabilită.

Cât privește solicitarea de a se dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante, Curtea a constatat că nu este legal posibil a se dispune suspendarea sub supraveghere a executării acesteia, din moment ce pedeapsa aplicată prin prezenta a fost contopită cu pedepsele componente ale unei pedepse rezultante pentru care s-a dispus, în final, executarea pedepsei în regim de detenție, întrucât s-ar încălca autoritatea de lucru judecat a acelei hotărâri, indiferent dacă prin acea hotărâre s-ar fi dispus anularea ori revocarea suspendării sub supraveghere a suspendării executării pedepsei aplicate prin sentința penală nr. 1374/28.05.2019 a Judecătoriei Sectorului 5 București.

Astfel, în mod legal a reținut prima instanță că față de inculpat s-a emis mandatul de executare a pedepsei închisorii MEPI nr. 122/05.04.2023, neconfirmat și MEA nr. 3/13.10.2023, inculpatul fiind dat în urmărire conform dispoziției nr. 12638200CL/05.04.2023, astfel încât modificarea modalității de executare a pedepsei rezultante nu este legal posibilă.

Mai mult, având în vedere elementele ce țin atât de gravitatea faptei în concret comise, respectiv starea de pericol creată prin conducerea unui autovehicul fără a deține permis de conducere, producerea unui accident, multiplele antecedente penale, Curtea a considerat că prima instanță a apreciat corect și asupra individualizării sancțiunii, apelul declarat de către inculpat fiind nefondat sub acest aspect, solicitarea apelantului-inculpat de suspendare a executării pedepsei sub supraveghere aplicate de către prima instanță neputând fi primită.

III. Împotriva hotărârii instanței de apel, inculpatul A. a declarat recurs în casație.

Cauza a fost a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 30.06.2024, când s-a stabilit termen la data de 24 octombrie 2024, pentru examinarea în cameră de consiliu a admisibilității în principiu a cererii de recurs în casație, conform art. 440 alin. (1) din C. proc. pen.

În motivarea cererii, inculpatul A. a invocat cazul de recurs în casație prevăzute de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen.

În acest sens, a menționat că reținerea autorității de lucru judecat de instanța de apel cu privire la sentința penală nr. 100/2023 din 15.03.2023 pentru fapta din 21.08.2019, este nelegală, instanța interpretând greșit sentința penală cu privire la acest fapt și reținând că există autoritate de lucru judecat cu privire la revocarea suspendării, starea de pluralitate intermediară și modalitatea de executare a pedepsei.

A menționat că, într-adevăr, instanța nu poate proceda la o noua judecată cu privire la fapta din 21.08.2019 existând autoritate de lucru judecat cu privire la pedeapsa aplicată prin aceasta, dar nu se poate reține autoritatea de lucru judecat cu privire la revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere reținută în sentința penală nr. 100/15.03.2023, deoarece, la acest moment nu se cunoștea de existenta faptei din 15.06.2019 ce a fost ulterior judecată.

La acel moment nefiind cunoscută fapta din 15.06.2019, pentru care instanța a aplicat o pedeapsa de 9 luni în dosar nr. x/2022, faptă care este anterioară celei din 21.08.2019, instanța a analizat și a revocat corect la acel moment suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, dar actualmente când în prezent este descoperită și judecată fapta din 15.06.2019, instanța trebuia să reia analizarea condițiilor privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere, și astfel să se constate că nu se impune revocarea acesteia, ci anularea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

S-a arătat că această ultimă faptă a fost săvârșită la data de 15.06.2019, înainte de a rămâne definitivă sentința penală nr. 1374/28.05.2019, definitivă la data de 24.06.2019 prin neapelare pronunțată în dosar nr. x/2019 de Judecătoria Sector 5 București, a fost condamnat la o pedeapsa de 9 luni cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe un termen de 2 ani.

În acest caz a considerat că ar fi aplicabilă anularea suspendării executării pedepsei dispusă prin sentința penală nr. 1374/28.05.2019 pronunțată în dosar nr. x/2019 de Judecătoria Sector 5 București și nu revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere conform art. 96 alin. (4) C. pen.

A solicitat admiterea recursului în casație, casarea hotărârii atacate urmând a înlătura greșita aplicare a legii și să se dispună modificarea pedepselor aplicate în sensul menținerii pedepsei rezultante de 1 an si 10 luni, să se anuleze suspendarea executării pedepsei sub supraveghere dispusă prin sentința pen. nr. 1374/28.05.2019 și să se constate că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 92-93 din C. pen.

și să se dispună ca modalitate de executare a pedepsei, suspendarea executării pedepsei sub supraveghere (conform art. 92-93 din C. pen.).

Prin încheierea din data de 24 octombrie 2024, Înalta Curte a admis în principiu cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A..

Examinând decizia atacată prin prisma criticilor circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 433 din C. proc. pen., în calea extraordinară a recursului în casație, Înalta Curte de Casație și Justiție verifică, în condițiile legii, conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, iar, conform art. 447 din C. proc. pen., pe această cale se verifică exclusiv legalitatea deciziei.

Se constată, așadar, că recursul în casație este o cale extraordinară de atac, prin care sunt supuse verificării hotărâri definitive care au intrat în autoritatea de lucru judecat, însă, numai în cazuri anume prevăzute de lege și doar pentru motive de nelegalitate. Drept urmare, chestiunile de fapt analizate de instanța de fond și, respectiv, apel, intră în puterea lucrului judecat și excedează cenzurii instanței învestită cu judecarea recursului în casație.

Potrivit dispozițiilor art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării în cazul în care "s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege", se referă la toate situațiile în care, pentru infracțiunea comisă de persoana condamnată, a fost aplicată o pedeapsă neprevăzută de legea penală sau cu o durată superioară ori inferioară limitelor legale speciale, dar și în ipoteza în care regimul de executare al pedepselor nu este conform cu dispozițiile legii penale substanțiale. Și în acest caz, analiza legalității hotărârii definitive se realizează exclusiv în limitele proprii normelor de incriminare și cauzelor de majorare sau de reducere a pedepselor reținute cu autoritate de lucru judecat prin hotărârea pronunțată în ciclul ordinar de judecată.

În susținerea pct. 12 al art. 438 din C. proc. pen., în esență, inculpatul a arătat că reținerea autorității de lucru judecat de instanța de apel cu privire la sentința penală nr. 100/2023 din 15.03.2023 pentru fapta din 21.08.2019, este nelegală, aceasta conducând la stabilire unei pedepse în alte limite.

Prin sentința penală nr. 1374/28.05.2019, definitivă la data de 24.06.2019 prin neapelare pronunțată în dosarul nr. x/2019 de Judecatoria Sector 5 Bucuresti, inculpatul a fost condamnat la 9 luni închisoare cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe un termen de 2 ani, pentru săvârșirea la data de 18.07.2017 a faptei prev. de art. 335 alin. (1) din C. pen.

Prin sentința penală nr. 100/15.03.2023 pronunțată în dosarul nr. x/2021 de Judecătoria Călărași (definitivă la data de 05.04.2023 prin neapelare în termen astfel cum s-a stabilit prin decizia penala nr. 1452/A/13.10.2023 pronunțată de Curtea de Apel Bucuresti) s-a dispus revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 9 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1374/28.05.2019, pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București în dosarul x/2019 (definitivă prin neapelare la data de 24.06.2019), s-a constatat că infracțiunile ce fac obiectul acelei cauze au fost comise de inculpat în stare de pluralitate intermediară raportat la condamnarea de 9 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 1374/28.05.2019, pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București în dosarul x/2019 și s-a stabilit pedeapsa rezultantă de 1 (un) an și 7 (șapte) luni închisoare cu executare în regim de detenție, conform art. 96 alin. (4) C. pen.

Ulterior, prin sentința penală nr. 12/04.03.2024 pronunțată de Judecătoria Lehliu-Gară, printre altele, s-a luat act că tratamentul sancționator (revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere, starea de pluralitate intermediară și modalitatea de executare a pedepsei) aplicat prin sentința penală nr. 100/15.03.2023 pronunțată în dos nr. 3378/202/2021 de Judecătoria Călărași pentru fapte care nu fac obiectul prezentei cauze, se impune cu autoritate de lucru judecat prezentei hotărâri.

Având în vedere momentele la care au fost descoperite infracțiunile, Înalta Curte constată că, în mod corect, Judecătoria Călărași, prin sentința penală nr. 100/15.03.2023, a dispus revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 9 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1374/28.05.2019, pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București, întrucât în acest caz revocarea era obligatorie.

Astfel, prin această sentință s-a statuat asupra cuantumului pedepsei, precum și asupra modalității de executare, revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere stabilite sentința penală nr. 1374/28.05.2019 Judecatoria Sector 5 Bucuresti fiind obligatorie.

Înalta Curte reține că, în mod corect, instanța de apel a reținut că nu este legal posibil a se dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei stabilite prin sentința penală nr. 12/04.03.2024 pronunțată de Judecătoria Lehliu-Gară, întrucât a fost contopită cu pedepsele componente ale unei pedepse rezultante pentru care s-a dispus, în final, executarea pedepsei în regim de detenție, deoarece s-ar încălca autoritatea de lucru judecat a sentinței penale nr. 100/15.03.2023 pronunțată în dosarul nr. x/2021 de Judecătoria Călărași, indiferent dacă prin acea hotărâre s-ar fi dispus anularea ori revocarea suspendării sub supraveghere a suspendării executării pedepsei aplicate prin sentința penală nr. 1374/28.05.2019 a Judecătoriei Sectorului 5 București.

Totodată, Înalta Curte constată că susținerile inculpatul, nu aduc în discuție veritabile aspecte de nelegalitate a pedepsei, subsumate cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., referitor la aplicarea unor pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Raportat la această constatare, Înalta Curte reține că, în speță, inculpatul nu urmărește să supună cenzurii instanței de casație legalitatea pedepsei definitiv aplicate în raport cu particularitățile factuale și juridice reținute prin decizia recurată, ci tinde la o reevaluare a însuși conținutului acestor particularități și a interpretării date lor prin decizia recurată, în scopul recunoașterii unor efecte juridice diferite asupra tratamentului sancționator.

În același timp, se constatăm că pedeapsa rezultantă de 1 an și 10 luni închisoare aplicată inculpatului este în limite legale în raport cu infracțiunile pentru care a fost condamnat.

Pentru aceste motive, Înalta Curte în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 1 din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 663/A din 29 mai 2024 pronunțată de Curtea de Apel București – secția I penală, în dosarul nr. x/2022.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 200 de RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 663/A din 29 mai 2024 pronunțată de Curtea de Apel București – secția I penală, în dosarul nr. x/2022.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 de RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 05 decembrie 2024.