ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție

Sursă originală

ÎCCJ 15.02.2022

ÎCCJ, Secția penală

HOTĂRÂRE

15.02.2022

CAMERĂ

penal

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2022
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2022)

Ședința publică din data de 15 februarie 2022

Deliberând asupra cauzei penale de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 242 din data de 22.11.2021, Tribunalul Dâmbovița, secția penală, printre altele, în temeiul art. 46 alin. (1) rap. la art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., a disjuns cauza, a admis excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Dâmbovița în privința cererii condamnatului A. privind deducerea zilelor executate de la data de 07.07.2015 și în perioada 03.04.2013 - 28.05.2013, și a declinat competența de soluționare în favoarea Tribunalului Bacău.

Pentru a dispune în acest sens, Tribunalul Dâmbovița a reținut că prin cererea înregistrată sub numărul x/2021, petentul A. a solicitat ca prin hotărârea care se va pronunța să îi fie dedusă perioada executată începând cu data de 07.07.2015, din pedeapsa de 7 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 2596/2014, precum și perioada executată de la 03.04.2013 la 28.05.2013, reprezentând durata executată din pedeapsa de 8 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 443/2013 a Judecătoriei Bacău.

De asemenea, a mai solicitat ca zilele executate privind recursul compensatoriu să îi fie deduse din pedeapsa de 13 ani și 10 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 191/D/2017 a Tribunalului Bacău, în baza căruia a fost emis mandatul de executare a pedepsei cu nr. x/2016.

Astfel, petentul a solicitat să se observe că la emiterea MEPI nr. x/2017, Tribunalul Bacău a dispus contopirea pedepselor din sentința penală nr. 2596/2014 a Judecătoriei Băcău, care s-au repetat și în sentința penală nr. 687/2017 a Judecătoriei Vaslui, prin care s-a admis contestația la executare, formulată de acesta, pentru a-i fi dedusă perioada executată dintr-un dosar penal anterior, din pedeapsa prevăzută în MEPI nr. x/2014.

În susținerea contestației, petentul a depus: sentința penală nr. 2596/2014, a Judecătoriei Bacău, MEPI x/2014, copia dispozitivului sentinței nr. 191/2017 a Judecătoriei Bacău, MEPI nr. x/2016, sentința penală nr. 687/2017 a Judecătoriei Vaslui, MEPI nr. x/2017.

Analizând înscrisurile de la dosar, instanța a reținut următoarele:

Prin adresa nr. x/2021, Penitenciarul Mărgineni a depus la dosar mandatul de executare a pedepsei cu nr. x/2017, emis de Tribunalul Bacău.

Din conținutul acestui mandat, rezultă că acesta a fost emis în baza sentinței penale nr. 191/D/2017 Tribunalului Bacău, definitivă la data de 06.12.2017, pedeapsa rezultantă fiind de 13 ani și 10 luni închisoare.

În componența acestei pedepse rezultante au intrat: pedepsele stabilite prin sentința nr. 191/D/2017 a Tribunalului Bacău; pedepsele aplicate prin sentința penală nr. 2596/2014 a Judecătoriei Băcău, ca urmare a concursului de infracțiuni; pedeapsa aplicată prin sentința penală nr. 932/2014 a Judecătoriei Bacău, ca urmare a revocării suspendării executării pedepsei. Din perioada de executat s-a dispus deducerea intervalului de la data de 07.07.2015 la data de 18.05.2017.

Din mandatul de executare a pedepsei cu nr. 687/2017, emis de Judecătoria Vasului, în baza sentinței penale nr. 687/04.05.2017, definitivă la 23.05.2017, rezultă că a fost admisă contestația la executare formulată de petent, cu privire la pedeapsa de 7 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 2596/2014 a Judecătoriei Bacău, stabilindu-se că se impune deducerea perioadelor: 03.04.2013-28.05.2013, precum și perioada de la 07.07.2015 la zi.

Din adresa nr. x/2021 a Penitenciarului Mărgineni a rezultat că de la data încarcerării, respectiv 07.07.2015 susnumitului i-au fost scăzute un număr de 270 de zile, conform art. 55

din Legea nr. 169/2017.

Astfel, în ceea ce privește solicitarea petentului de a i se deduce zilele executate de la data de 07.07.2015 și în perioada 03.04.2013 - 28.05.2013, instanța a arătat că sentința penală nr. 191/2017 a Tribunalului Bacău, a rămas definitivă la 06.12.2017, iar sentința penală nr. 687/04.05.2017 a Judecătoriei Vaslui definitivă la 23.05.2017 (sentința prin care s-a constata că se impune că se impune deducerea perioadelor: 03.04.2013-28.05.2013, precum și perioada de la 07.07.2015 la zi).

În aceste condiții, aspecte invocate de petent, privitoare la deducerea acestor perioade se încadrează în cazul de contestație la executare prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., deoarece reprezintă aspecte ce existau la data pronunțări sentinței penale nr. 191/2017 a Tribunalului Bacău.

Prin sentința penală nr. 14/D din data de 20.01.2022 pronunțată de Tribunalul Bacău, în temeiul art. 47 raportat la art. 50 din C. proc. pen. și art. 598 alin. (1) lit. d) teza finală, și alin. (2) din C. proc. pen., a admis excepția de necompetență teritorială a Tribunalului Bacău și a trimis cauza având ca obiect contestație la executare, formulată de persoana condamnată A. în favoarea Tribunalului Dâmbovița, spre competentă soluționare.

A constatat existența unui conflict negativ de competență între Tribunalul Bacău și Tribunalul Dâmbovița în ceea ce privește soluționarea prezentei contestații la executare.

În baza art. 51 alin. (2) din C. proc. pen. a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție, instanța superioară comună, cu privire la existența conflictului negativ de competență.

Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul Bacău a apreciat că instanța competentă să judece contestația la executare se stabilește în raport cu cazul de contestație incident în cauză, dar și cu situația petentului contestator, după cum acesta se află în stare de deținere sau în stare de libertate.

Contestația la executare poate fi formulată în cazurile expres și limitativ prevăzute în cuprinsul textului de lege, respectiv art. 598 alin. (1) din C. proc. pen.

Contestația împotriva executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri:

a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă;

b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare;

c) când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare;

d) când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei.

Potrivit art. 598 alin. (2) din C. proc. pen., în cazurile prevăzute la alin. (1) lit. a), b) și d), contestația se face, după caz, la instanța prevăzută la art. 597 alin. (1) sau (6), iar în cazul prevăzut la alin. (1) lit. c), la instanța care a pronunțat hotărârea ce se execută. În cazul în care nelămurirea privește o dispoziție dintr-o hotărâre pronunțată în apel sau în recurs în casație, competența revine, după caz, instanței de apel sau Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Potrivit art. 597 alin. (6) din C. proc. pen., dispozițiile alin. (1) - (5) se aplică și în cazul în care rezolvarea uneia dintre situațiile reglementate în prezentul titlu este dată în competența instanței în a cărei circumscripție se află locul de deținere. În acest caz, soluția se comunică instanței de executare.

Așadar, pentru cazul prevăzut la lit. d), aplicabil în cauză, contestatorul se poate adresa cu cererea privind contestația la executare instanței de executare, potrivit art. 597 alin. (1) din C. proc. pen., dacă este o persoană liberă, ori instanței corespunzătoare în grad instanței de executare în a cărei circumscripție se află locul de deținere unde cel condamnat execută pedeapsa, potrivit art. 597 alin. (6) din C. proc. pen.

Tribunalul Bacău a constatat că cererea de deducere a duratei măsurilor preventive privative de libertate dispuse în altă cauză decât cea pe care o execută petentul, soluționată definitiv, se încadrează în cazul de contestație la executare prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. d) teza finală din C. proc. pen. referitor la existența unui caz de stingere sau de micșorare a pedepsei, și nicidecum în cazul prevăzut la lit. c), aplicabil doar în ipoteza în care măsurile preventive privative de libertatea au fost dispuse în cauza în care s-a pronunțat hotărârea ce se execută (I.C.C.J., s. pen., înch. Nr. 183/30.04.2019).

În această materie, competența teritorială însă este una absolută, exclusivă și nu alternativă. Stabilirea instanței competente depinde, pe de o parte, de starea în care se găsește condamnatul la momentul formulării cererii - în libertate sau în stare de deținere -, iar pe de altă parte, de forma de executare a pedepsei.

De altfel, din cuprinsul prevederilor art. 598 alin. (2) din C. proc. pen. rezultă că intenția legiuitorului în reglementarea instanței competente a fost asigurarea unei bune desfășurări a procesului penal, impusă și de asigurarea prezenței condamnatului la ședința de judecată, textul neinstituind o competență alternativă.

Prin urmare, dacă la momentul formulării cererii condamnatul este în stare de deținere, competența de soluționare a cererii nu va aparține instanței de executare, ci instanței corespunzătoare instanței de executare în a cărei circumscripție se află locul de deținere.

Astfel cum rezultă din înscrisurile aflate în dosarul declinat, la data formulării prezentei contestații la executare - 30.08.2021, contestatorul A. se afla în executarea unei pedepse în Penitenciarul Mărgineni, jud. Dâmbovița.

Cauza având ca obiect conflictul negativ de competență a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția Penală la data de 07 februarie 2022, fiind stabilit termen pentru soluționare la data de 15 februarie 2022, cu citarea condamnatului și cu asigurarea apărării.

Examinând conflictul negativ de competență ivit între Tribunalul Bacău și Tribunalul Dâmbovița, cu privire la competența de soluționare a cauzei privind pe petentul A., Înalta Curte constată, în temeiul art. 51 din C. proc. pen., că instanța competentă să soluționeze cauza este Tribunalul Dâmbovița, pentru următoarele considerente:

Înalta Curte subliniază că aprecierea naturii juridice a cererii formulate de condamnatul A. este condiția sine qua non a stabilirii competenței materiale și teritoriale.

Astfel, la data de 30.08.2021 condamnatul A., aflat în Penitenciarul Mărgineni, a formulat contestație la executare, prin care a solicitat, în temeiul dispozițiilor art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen., deducerea zilelor executate de la data de 07.07.2015 și, respectiv în perioada 03.04.2013-28.05.2013.

Conform art. 598 alin. (1) din C. proc. pen., contestația împotriva executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri:

a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu este definitivă;

b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare;

c) când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare;

d) când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei.

Stabilind instanța competentă să soluționeze contestația la executare, dispozițiile art. 598 alin. (2) din C. proc. pen. prevăd că, în cazurile prevăzute la alin. (1) lit. a), b) și d) al aceluiași articol cererea se introduce, după caz, la instanța de executare ori la instanța în a cărei circumscripție se află locul de deținere, iar în cazul prevăzut la lit. c), la) instanța care a pronunțat hotărârea ce se execută.

Analizând, în acest context, solicitarea petentului de a-i fi dedusă din pedeapsa aplicată durata executată, se constată că aceasta reprezintă o cauză de micșorare a pedepsei, ce se încadrează în cazul de contestație la executare prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. d) teza finală din C. proc. pen., iar nu o nelămurire la executarea sentinței penală nr. 191/D/2017 din data de 18.05.2017 a Tribunalului Bacău, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 1348 din data de 06.12.2017 a Curții de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2016.

Drept urmare, din examinarea dispozițiilor legale menționate, respectiv art. 598 alin. (2), cu referire la art. 597 alin. (1) și (6) din C. proc. pen., Înalta Curte reține că, în ceea ce privește competența materială în judecarea contestației la executare întemeiată, în cazul de față, pe o cauză de micșorare a pedepsei, (art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.), aceasta revine instanței în a cărei circumscripție se afla locul de deținere al condamnatului la data formulării cererii, respectiv, în cauză, Tribunalului Dâmbovita.

Sub același aspect, se impune a se menționa și faptul că, prin decizia nr. 15 din 17 septembrie 2018 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 885 din 22 octombrie 2018), pronunțată în recurs în interesul legii de Înalta Curte de Casație și Justiție, s-a statuat că instanța competentă să soluționeze cererile formulate de persoanele condamnate în cursul executării pedepsei este instanța în a cărei circumscripție se află locul de deținere la data formulării cererii, indiferent dacă locul de deținere este reprezentat de penitenciarul stabilit inițial sau de penitenciarul stabilit prin transferarea definitivă ori temporară a persoanei condamnate.

Verificând, din această perspectivă, actele dosarului Tribunalului Dâmbovița, se constată că, la momentul formulării cererii, condamantul A. se afla încarcerat în Penitenciarul Mărgineni, așa cum reiese din mențiunile cuprinse pe plicul aflat la dosarul Tribunalului Dâmbovița, cererea fiind transmisă prin poștă, la data de 06.09.2021.

Totodată, astfel cum rezultă din adresa nr. x/18.10.2021 emisă de Penitenciarul Mărgineni, condamnatul A. se află în executarea pedepsei de 13 ani și 10 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 191/D/2017 din data de 18.05.2017 a Tribunalului Bacău, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 1348 din data de 06.12.2017 a Curții de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2016, iar la data introducerii cererii - 30.08.2021 - trimisă prin poștă, acesta era deținut în Penitenciarul Mărgineni.

Prin urmare, cum în cauză condamnatul A., la data de 30.08.2021, când a formulat contestația la executare ce formează obiectul prezentului dosar, se afla în Penitenciarul Mărgineni, se constată că în soluționarea cauzei de față, competența revine Tribunalului Dâmbovița.

Pentru aceste considerente, în baza art. 51 alin. (6) din C. proc. pen., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei privind pe petentul A. în favoarea Tribunalului Dâmbovița, instanță căreia i se trimite dosarul.

Conform dispozițiilor art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

Conform art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru petent, în cuantum de 313 RON, va rămâne în sarcina statului.