ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4623/2004

Asupra recursului în anulare de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 328 din 4 martie 2003, Judecătoria sector 2 București a condamnat, printre alții, pe inculpații M.F. la pedeapsa de un an și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 20, raportat la art. 208 alin. (1) și art. 209 alin. (1) lit. a), e) și i) C. pen. În baza art. 81 și art. 82 C. pen., a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 3 ani și 6 luni. Pentru a pronunța astfel, instanța de fond a reținut că, în ziua de 30 august 2002, în jurul orelor 16,00, inculpatul împreună cu un alt inculpat, M.S.M., au pătruns prin efracție în autoturismul, parcat pe str. Ion Alexe și au încercat să sustragă radiocasetofonul.

Cei doi inculpați au fost observați de un echipaj de poliție, iar inculpatul M.F. a fost imobilizat. Împotriva sentinței au declarat apel inculpatul M.F., solicitând reducerea pedepsei și aplicarea dispozițiilor privind grațierea, și inculpatul M.S.M. Prin decizia penală nr. 857 din 9 iunie 2003, Tribunalul București, secția I penală a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul M.F. și a luat act că inculpatul M.S.M., la 19 mai 2003, a retras apelul. Împotriva deciziei a declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul București, apreciind că în mod greșit, a fost respins apelul inculpatului M.F. întrucât, în raport de dispozițiile art. 1 din Legea nr. 543/2002, pedeapsa aplicată este grațiată și termenul de încercare trebuia redus, conform dispozițiilor art. 120 alin. (2) C. pen.

Prin decizia penală nr. 2209 din 9 octombrie 2003, Curtea de Apel București, secția I penală a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București întrucât acesta nu a declarat apel în cauză, iar prin decizia tribunalului, soluția a rămas neschimbată. Împotriva tuturor hotărârilor pronunțate în cauză a declarat recurs în anulare procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, solicitând admiterea recursului în anulare, casarea hotărârilor și, rejudecând, aplicarea dispozițiilor Legii nr. 543/2002, cu privire la pedeapsa de un an și 6 luni închisoare aplicată inculpatului M.F. pentru săvârșirea infracțiunii, prevăzută de art. 20, raportat la art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a), e) și i) C. pen., cu aplicarea art. 81 și art. 82 C. pen., pe un termen de încercare de 3 ani și 6 luni.

Verificând actele dosarului cauzei, Curtea constată că recursul în anulare este fondat pentru următoarele considerente: Inculpatul M.F. a săvârșit infracțiunea, prevăzută de art. 20, raportat la art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a), e) și i) C. pen., la data de 30 august 2002. Potrivit art. 4 alin. (2) lit. a) pct. 12 din Legea nr. 543/2002 nu beneficiază de grațiere cei care au săvârșit: - infracțiunile de furt calificat prevăzute în art. 209 alin. (1) lit. a), b), d) și g), alin. (2) și (3) C. pen., în redactarea anterioară O.U.G. nr. 207/2000, publicată în M. Of. al României, partea I nr. 594 din 22 noiembrie 2000; - infracțiunile de furt calificat prevăzute în art. 208 alin. (1) și (4) C. pen., în redactarea anterioară a Legii nr. 546/2001, pentru aprobarea O.U.G.

nr. 207/2000, privind modificarea și completarea Codului penal și Codului de procedură penală, publicată în M. Of. al României, partea I, nr. 410 din 26 iulie 2001; - infracțiunile de furt calificat, prevăzute în art. 209 alin. (2) și (4) C. pen., în redactarea actuală. Așa încât, având în vedere, pe de o parte, dispozițiile art. 1 și art. 2 din Legea nr. 543/2002, potrivit cărora au fost grațiate, în întregime, pedepsele cu închisoare, până la 5 ani inclusiv, indiferent de modalitatea de executare a acestora, iar, pe de altă parte, faptul că, în raport de data de săvârșire a infracțiunii, raportată la dispozițiile art. 4 alin. (2) lit. a) pct. 12 din aceeași lege, infracțiunea săvârșită de inculpatul M.F.

nu face parte din categoria celor prevăzute în acest articol, se constată că se impune aplicarea dispozițiilor Legii nr. 543/2002, în sensul constatării grațierii pedepsei de un an și șase luni închisoare aplicată inculpatului M.F. pentru săvârșirea infracțiunii, prevăzută de art. 20, raportat la art. 208 alin. (1); art. 209 alin. (1) lit. a), e) și i) C. pen., cu aplicarea art. 81 și art. 82 C. pen. Față de aceste considerente, urmează ca în baza dispozițiilor art. 414 1 C. proc. pen., raportat la art. 385 15 alin. (1) pct. 2 lit. d) C. proc. pen., a fi admis recursul în anulare, privind pe inculpatul M.F., casându-se hotărârile atacate numai cu privire la omisiunea aplicării dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 543/2002, iar în baza art. 1 și art. 7 din aceeași lege, se va constata grațiată, integral și condiționat, pedeapsa aplicată inculpatului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, împotriva sentinței penale nr. 328 din 4 martie 2003 a Judecătoriei sector 2 București, deciziei penale nr. 857 din 9 iunie 2003 a Tribunalului București, secția I penală și deciziei penale nr. 2209 din 9 octombrie 2003 a Curții de Apel București, secția I penală, privind pe inculpatul M.F. Casează hotărârile atacate numai cu privire la omisiunea aplicării dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 543/2002. În baza art. 1 și art. 7 din Legea nr. 543/2002, constată grațiată, integral și condiționat, pedeapsa de un an și 6 luni închisoare aplicată inculpatului pentru tentativă la infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art. 20, raportat la art. 208 alin. (1) și art. 209 alin. (1) lit. a), e) și i) C. pen.

Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 17 septembrie 2004.