ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1/2004

Asupra recursului

de față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din 13 noiembrie 2003 pronunțată

de Curtea de Apel București, secția I penală în dosarul nr.3516/2003, s-a

menținut starea de arest preventiv a inculpatului N.I.M. și pentru lipsa de

apărare solicitată de acesta, s-a amânat cauza privind soluționarea recursului

declarat în cauză la data de 27 noiembrie 2003.

A

motivat instanța de recurs că în raport de natura și gravitatea faptelor

reținute în sarcina recurentului, temeiurile care au determinat arestarea

preventivă se mențin, iar lăsarea în libertate a acestuia prezintă pericol

pentru ordinea publică.

Împotriva

acestei încheieri, inculpatul  a declarat recurs fără să-l motiveze.

Recursul

declarat de inculpat nu este fondat.

Inculpatul

N.I.M. se află arestat în baza mandatului de arestare preventivă nr.1046 emis

la 22 octombrie 2002 de Parchetul de pe lângă Tribunalul București în dosarul

de urmărire penală nr.6892/P/2002, pentru infracțiunea de complicitate la furt

calificat, reținându-se că în noaptea de 8 octombrie 2002 l-a ajutat pe

învinuitul B.F. să sustragă un autoturism de pe str.Liviu Rebreanu, sector 3

București.

Temeiul

arestării l-a constituit dispozițiile art.148 lit.b C.proc.pen.

Până la

data încheierii recurate, măsura arestării preventive a fost prelungită, timp

în care instanța de fond, respectiv Judecătoria sectorului 3 București, l-a

condamnat pe inculpatul N.I.M. la 3 ani închisoare pentru infracțiunea

prevăzută de art.208 alin.1, art. 209 alin.1 lit.a,e,g,i,  cu aplicarea art.41

alin.2 C.pen., iar apelul declarat de inculpat a fost respins ca nefondat prin

decizia penală nr.1383 din 13 octombrie 2003 pronunțată de Tribunalul

București, secția a II-a penală.

Împotriva

acestor hotărâri, inculpatul a declarat recurs cu termen de soluționare la data

de 27 noiembrie 2003.

În

raport de dispozițiile art.300

2

cu referire la art.160

b

C.proc.pen. dispoziția instanței de recurs, de menținere a arestării

inculpatului, dispusă prin încheierea din 13 noiembrie 2003 până la

soluționarea recursului declarat, este justificată.

Temeiurile

care au impus arestarea preventivă a inculpatului se mențin, în sensul că

infracțiunea pentru care este judecat se pedepsește cu închisoare mai mare de 4

ani, iar lăsarea în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică.

În

conformitate cu art.385

15

pct.1 lit.b C.proc.pen., urmează a

respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat.

Recurentul

va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge,

ca nefondat, recursul declarat de inculpatul N.I.M.  împotriva încheierii de

ședință din 13 noiembrie 2003 a Curții de Apel București, secția I penală.

Obligă

pe inculpat la plata sumei de 700.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din

care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se

va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată, în

ședință publică, azi  6 ianuarie  2004.