ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 422/2004

Asupra recursului penal de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 14 ianuarie 2004, pronunțată în dosarul nr.3711/2003, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a dispus, printre altele, menținerea stării de arest a inculpatului C.F. respingându-se cererea de revocare a măsurii arestării preventive formulată de acest inculpat. Prin aceeași încheiere a fost menținută și starea de arest a coinculpatului M.M. și s-a fixat termen de judecată la data de 28 ianuarie 2004. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut, în esență, că lăsarea în libertate a inculpatului în condițiile în care nu este epuizat probatoriul, ar fi un pericol pentru ordinea publică.

Împotriva acestei încheieri, în termen legal, inculpatul a declarat recurs prin care a solicitat judecarea în stare de libertate întrucât nu prezintă pericol pentru ordinea publică, iar probele administrate nu sunt concludente pentru stabilirea vinovăției. Recursul nu este fondat. Așa cum rezultă din actele aflate în dosar, inculpatul C.F., subcomisar la Secția 12 Poliție, a fost trimis în judecată pentru săvârșirea unor fapte de corupție (art.254 alin.2 raportat la art.6 și 7 pct.1 din Legea nr.78/2000), măsura arestării fiind luată în temeiul art.149 1 C.proc.pen. cu referire la art.143 și 148 lit.h din același cod. Instanța de fond, prin încheierea atacată, a apreciat corect că se justifică menținerea arestării preventive întrucât temeiurile care au determinat arestarea inițială nu s-au modificat, în cauză fiind incidente dispozițiile art.160 b (3) C.proc.pen.

Apărarea formulată de inculpat, în sensul că nu ar prezenta pericol pentru ordinea publică dacă ar fi pus în libertate nu poate fi reținută întrucât acesta a fost trimis în judecată pentru o infracțiune gravă și cu privire la care există motive verosimile de a bănui că a comis infracțiunea, așa cum prevede și art.5 pct.1 lit.c din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale. În raport de considerentele expuse, recursul nu este fondat și va fi respins în temeiul art.385 15 pct.1 lit.b C.proc.pen. Conform art.192 alin.2 C.proc.pen. inculpatul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.F. împotriva încheierii din 14 ianuarie 2004 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, pronunțată în dosar nr.3711/2003. Obligă pe recurent să plătească statului suma de 500.000 lei cheltuieli judiciare. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 23 ianuarie 2004.