ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 422/2004

Asupra

recursului penal de față;

În baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

încheierea din 14 ianuarie 2004, pronunțată în dosarul nr.3711/2003, Curtea de

Apel București, secția a II-a penală, a dispus, printre altele, menținerea

stării de arest a inculpatului

C.F.  respingându-se cererea de revocare a

măsurii arestării preventive formulată de acest inculpat.

Prin

aceeași încheiere a fost menținută și starea de arest a coinculpatului M.M. și

s-a fixat termen de judecată la data de 28 ianuarie 2004.

Pentru

a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut, în esență, că lăsarea

în libertate a inculpatului în condițiile în care nu este epuizat probatoriul,

ar fi un pericol pentru ordinea publică.

Împotriva

acestei încheieri, în termen legal, inculpatul a declarat recurs prin care a

solicitat judecarea în stare de libertate întrucât nu prezintă pericol pentru

ordinea publică, iar probele administrate nu sunt concludente pentru stabilirea

vinovăției.

Recursul

nu este fondat.

Așa cum

rezultă din actele aflate în dosar, inculpatul C.F., subcomisar la Secția 12

Poliție, a fost trimis în judecată pentru săvârșirea unor fapte de corupție

(art.254 alin.2 raportat la art.6 și 7 pct.1 din Legea nr.78/2000), măsura

arestării fiind luată în temeiul art.149

1

C.proc.pen. cu referire la

art.143 și 148 lit.h din același cod.

Instanța

de fond, prin încheierea atacată, a apreciat corect că se justifică menținerea

arestării preventive întrucât temeiurile care au determinat arestarea inițială

nu s-au modificat, în cauză fiind incidente dispozițiile art.160

b

(3) C.proc.pen.

Apărarea

formulată de inculpat, în sensul că nu ar prezenta pericol pentru ordinea

publică dacă ar fi pus în libertate nu poate fi reținută întrucât acesta a fost

trimis în judecată pentru o infracțiune gravă și cu privire la care există

motive verosimile de a bănui că a comis infracțiunea, așa cum prevede și art.5

pct.1 lit.c din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților

fundamentale.

În

raport de considerentele expuse, recursul nu este fondat și va fi respins în

temeiul art.385

15

pct.1 lit.b C.proc.pen.

Conform

art.192 alin.2 C.proc.pen. inculpatul va fi obligat la cheltuieli judiciare

către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul C.F. împotriva încheierii din 14 ianuarie 2004 a Curții

de Apel București, secția a II-a penală, pronunțată în dosar nr.3711/2003.

Obligă pe recurent să plătească statului

suma de 500.000 lei cheltuieli judiciare.

Definitivă.

Pronunțată,

în ședință publică, azi 23 ianuarie 2004.