ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 560/2003
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 560/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
S-a
luat în examinare recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de
Apel București împotriva deciziei penale nr.354/A din 10 iunie 2002 a
Curții de Apel București, secți a II-a penală, privind pe
inculpatul D.O.M.
S-a
prezentat intimatul inculpat, asistat de avocat N.I., apărător
desemnat din oficiu și intimata parte responsabilă civilmente S.Z.
Au
lipsit intimatele părți responsabile civilmente D.I. și
Primăria Sectorului 6 București.
Procedura
de citare a fost îndeplinită.
Procurorul
a pus concluzii de admitere a recursului parchetului, dezvoltând oral motivele
formulate prin acesta.
Apărătorul
a solicitat respingerea recursului parchetului.
Partea
responsabilă civilmente prezentă a cerut respingerea recursului.
Inculpatul
este de acord cu susținerile apărătorului său și
arată că regretă fapta comisă.
C
U R T E A
Asupra
recursului de față;
În
baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin
sentința penală nr.325 din 4 aprilie 2002 a Tribunalului
București, secția a II-a penală, inculpatul D.O.M. a fost
condamnat la pedeapsa de un an închisoare pentru săvârșirea
infracțiunii de tâlhărie prevăzută de art.211 alin.2 lit.d,
e Cod penal cu aplicarea art.74 lit.a,c și 76 lit.d Cod penal și
art.99 Cod penal.
În
baza art.81 și 110 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată
a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 1 an și 6
luni.
S-a
atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.83 Cod penal.
În
baza art.88 Cod penal s-a dedus durata reținerii inculpatului din data de
13 august 2001 din perioada pedepsei aplicate.
Prejudiciul
a fost constatat acoperit prin restituirea bunului sustras.
În
baza art.191 Cod procedură penală, inculpatul a fost obligat la plata
cheltuielilor judiciare în cuantum de 1.200.000 lei.
Pentru
a pronunța această sentință, instanța de fond a
reținut, în fapt, următoarele:
În
seara zilei de 12 august 2001, în jurul orei 23 inculpatul a smuls telefonul
mobil din mâna părții vătămate D.D. care aștepta un
taxi.
Prejudiciul
cauzat părții vătămate –în sumă de 3.500.000 lei- a
fost acoperit prin restituirea bunului sustras.
Situația
de fapt și vinovăția inculpatului au fost stabilite pe baza
materialului probator administrat în cauză: plângerea și
declarația părții vătămate, proces-verbal de
depistare, proces-verbal de recunoaștere, fotografii judiciare,
declarațiile martorilor și inculpatului, dovada de predare a bunului
sustras, anchetă socială.
Inculpatul
a recunoscut săvârșirea infracțiunii reținute în sarcina
sa.
Curtea
de Apel București, secția a II-a penală, prin decizia
penală nr.354 din 10 iunie 2002, a admis apelul declarat de Parchetul de
pe lângă Tribunalul București, a desființat în parte
sentința penală și, rejudecând, a înlăturat aplicarea
art.74 - 76 Cod penal și a majorat pedeapsa aplicată inculpatului
minor de la un an închisoare la 2 ani și 6 luni închisoare.
Conform
art.110 Cod penal, termenul de încercare s-a stabilit la 3 ani și 6 luni,
iar celelalte dispoziții ale sentinței penale au fost menținute.
Instanța
de apel a apreciat că reținerea circumstanțelor atenuante
prevăzute de art.74 lit.a,c în favoarea inculpatului nu se justifică,
întrucât lipsa antecedentelor penale ține de normalitatea comportamentului
uman, iar ancheta socială nu scoate în evidență o conduită
specială a acestuia în familie și societate.
Nici
împrejurarea că inculpatul – după comiterea infracțiunii - a
aruncat bunul sustras și apoi a condus organele de urmărire
penală la locul faptei, ceea ce a avut drept consecință
recuperarea bunului nu constituie o circumstanță atenuantă.
Cât
privește solicitarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel
București ca pedeapsa aplicată să fie executată în regim de
detenție, instanța a considerat-o nefondată, apreciind că
familia inculpatului va putea să se ocupe în mod corespunzător de
educația sa, iar scopurile pedepsei prevăzute de art.52 Cod penal se
pot realiza și fără privare de libertate.
Împotriva
acestei decizii a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel
București, care a solicitat admiterea acestuia, casarea hotărârii
atacate și înlăturarea dispozițiilor art.81-110 Cod penal cu
consecința executării pedepsei în regim de detenție.
Temeiul
juridic al recursului îl constituie dispozițiile art.385
9
alin.1 pct.14 Cod procedură penală.
Examinând
recursul, Curtea constată că acesta nu este întemeiat.
Curtea
de Apel București a individualizat în mod corect pedeapsa aplicată
inculpatului dând eficiența cuvenită dispozițiilor articolelor
72 și 52 Cod penal.
Verificarea
și valorificarea judicioasă a tuturor datelor cauzei penale
referitoare atât la fapta comisă cât și la persoana inculpatului
minor i-au permis instanței de apel să tragă concluzia
motivată și întemeiată cum că scopul pedepsei dispusă
față de acesta poate fi atins și fără executarea ei.
Pericolul
social al faptei săvârșite de către inculpat și care
rezidă în sustragerea unui bun prin violență, noaptea, în loc
public, a fost avut în vedere de instanța de judecată atunci când s-a
orientat la cuantumul pedepsei aplicate.
Cât
privește suspendarea condiționată a executării pedepsei,
aplicarea acesteia este justificată prin situația socială
și familială a inculpatului minor care constituie o garanție a
faptului că reeducarea sa se va realiza mai degrabă în libertate
decât în stare de detenție.
Aplicarea
unei pedepse privative de libertate inculpatului care nu a împlinit încă
18 ani și este elev, face parte dintr-o familie organizată și
manifestă regret față de fapta comisă, ar fi de natură
să determine o schimbare negativă a procesului său de
creștere și educare, punându-l în contact cu un mediu mai puțin
propice asigurării stabilității unui caracter în plină
formare.
Suspendarea
condiționată a executării pedepsei nu constituie o
recompensă acordată inculpatului ci o recunoaștere a
statutului său uman de până la data comiterii infracțiunii
și a potențialului și a disponibilității sale de a
demonstra că aceasta a constituit doar un accident în existența sa.
Pentru
aceste considerente, Curtea urmează să respingă ca nefondat
recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București,
în temeiul dispozițiilor art.385
15
pct.1 lit.b Cod
procedură penală.
În
conformitate cu dispozițiile art.189 Cod procedură penală,
onorariul apărătorului din oficiu se va plăti din fondul
Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge,
ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel
București împotriva deciziei penale nr.354/A din 10 iunie 2002 a
Curții de Apel București, secția a II-a penală, privind pe
inculpatul D.O.M.
Onorariul
pentru apărarea din oficiu a inculpatului, în sumă de 300.000 lei, se
va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Pronunțată,
în ședință publică, azi 5 februarie 2003.